vineri, 17 noiembrie 2006

Nemaiaşteptând

Îi scriam zilele trecute unei prietene bune cum îmi petrec eu zilele pe aici. Aşteptând.

De când am ajuns în patria lui Chopin, nu fac altceva decât să aştept să ajung acasă. Am început aşteptarea la gara, când am ajuns pe peronul gol, unde nu mă aştepta nimeni, într-o ţară străină, fără credit pe mobil. Am aşteptat apoi să mă mut din primul apartament în care am fost găzduite.

Când mutarea s-a petrecut, am aşteptat cu nerăbdare să facem curăţenie şi reparaţiile necesare. Apoi am aşteptat să înceapă şcoala. După asta, am aşteptat să merg la Perla la Cracovia, apoi să vină vacanţa, apoi să-mi cumpăr mănuţi tricotate şi geacă cu blăniţă. Acum că am mănuşi tricotate şi geacă cu blăniţă detaşabilă, aştept Crăciunul. Cu disperare.

Şi îi spuneam Perlei, că datorită unui mail de la ea, parcă m-am luminat. Mi-a răspuns atât: "ne proiectam in alte timpuri,si neglijam lucrurile ce ni se ofera zi de zi..asa cum vin ele:marunte,naturale..". Şi am înţeles că ceea ce fac eu cu aşteptarea mea îndârjită, jigneşte ordinea lucrurilor şi frumuseţea prezentului.

În momentul actual trăiesc o perpetuă vacanţă. Am un curs de o oră jumătate pe zi, şi singurele mele teme sunt să citesc pentru antropologie (ceea ce-mi face enormă plăcere), să fac proiecte la fotografie (cu maximă libertate) şi să învăţ lucruri banale, gen denumirea fructelor şi legumelor la Basic Polish. În rest, pot să mă plimb oriunde, pot să dorm oricât, pot să merg la sute de petreceri şi pot să călătoresc cu tramvaiul răsunând de voci, fără să-i înţeleg pe ceilalţi, şi fără să mă încarc cu problemele lor.

E ca şi cum m-aş fi întors la grădiniţă, doar că sunt mai puţin inocentă şi fericită ca atunci. Şi atunci ce Dumnezeu aştept? Întoarcerea într-un amfiteatru aglomerat? Într-un trafic obositor şi plin de grosolănie? În magazine în care vânzătoarele îţi dau senzaţia că îţi fac o favoare servindu-te? Întoarcerea la trezitul la 7am şi la culcatul la 2am? Întoarcerea la cursuri plictisitoare şi la colegi bârfitori? La "Jeg" şi la cerşetorimea de pe străzi?

Nu, mersi!



7 comentarii:

de_ce spunea...

Cu alte cuvinte, ti-ai dat seama ca iti place, eh? :P

Anonim spunea...

:-S

lig spunea...

la mine??? :-S

andru spunea...

Cuvinte intelepte, Ina... Eu una incerc a invat lectia asta, promit!

andru spunea...

Dar daca ma gandesc mai bine, asteptarea e insasi conditia noastra. Chiar si cand actionam frenetic, asteptam inevitabilul. De fapt - si vorbesc mai ales in numele meu - printre cei mai buni "asteptatori" sunt freneticii, energicii, oamenii de actiune, pentru care ideea finalului, a mortii pune totul in perspectiva.E important sa astepti activ. Exista chestia asta?

smilla spunea...

Bucura-te de timpul asta. O sa privesti inapoi cu mult mult drag si cu o nostalgie sfasietoare. Eu una stiu ca asa citesc blogul tau... amintindu-mi de vremurile mele de bursa in Spania si de cat de altfel si de frumos era totul.

Ca o viata paralela, in care ma aflam o vreme protagonista :-)

Bucura-te de acesta evadare!

Ina spunea...

Smilla,

Nu-mi vine sa cred cat de bine inteleg ce mi se intampla acum, citind cuvintele tale! Asa e, parca viata asta nu-i a mea, si, uneori, parca nici eu nu mai sunt eu..