Inozza

I want to be that girl!!!

Vreau sa fiu fata aia care intra rapitoare intr-un club, afisand un breton perfect si o fusta vintage (orice ar insemna asta :) ), nu individa cu breton difazat, purtand clasicii si cumintii pantaloni negri.

Vreau sa fiu remarcata de compozitorul lui Whitney Huston (yep, the guy who actually helped her sell 45 million albums!) pentru charm-ul meu natural, pentru mersul meu de felina si zambetul ravishing, si nu pentru ca m-am impiedicat ca un sugar in propriile-mi cizme si i-am cazut in brate.

Vreau sa pot bea mai multe pahare de vin, pastrandu-mi in acelsi timp luciditatea pentru a putea purta conversatii mature si insightful cu, de exemplu, William Roderick Richardson, jurnalist american care a scris numeroase articole despre conflictul din Orient pentru The New Yorker sau Newsweek. Si sa nu-l intreb printre zambete tampe :"Really? (hic!) you wrote for (hihi) Playboy and Maxim? (hihih)". Desi, marturisesc, mi-am indeplinit un vis cu ocazia asta (pe care nu puteam sa-l duc la bun capat decat cu mult sange in alcool). Am strecurat cartea de vizita primita in decolteul meu generos (God bless H&M lingerie :D). Da, I'm sometimes soo ashamed of myself :)))))

Vreau sa fiu cul si sa ma trezesc a doua zi dimineata cu un zambet strengar pe buze, nu cu senzatia ca am un vulcan in eruptie pe post de cap si ca am in spinare o armura medievala cu tot cu cea a calului.

Ei bine, poate aseara am inceput cu stangul relatia mea cu VIP-urile americane prezente in Polonia, dar imi iau revansa deseara. Tot ce trebuie sa fac e sa fiu eu insami, mai putin look-ul, comportamentul si gandirea mea.