Inozza

Lectii de normalitate

Azi-dimineata in 300. Un individ cu o giaca de blugi rupta, par cleios de nespalare si o piele brazdata de zeci de santulete de jeg. Nebun, am banuit, din modul in care, dupa ce a terminat sa-si certe caciula ca nu vrea sa se uite pe geam, a inceput sa vorbeasca cu geanta doamnei de langa el. Cucoana, ofensata, s-a ridicat brusc, si i-a luat omului partenerul de dialog.

« Pleci, ai ? Tu si neamu’ tau ! Vroiam numa’ sa-ti arat unde stau ! Uite, acolo stau, acolo ! La apartamentul trei’spe ! » si a continuat sa arate pe geam spre piata 1 Mai. Doamna se inghesuia vizibil iritata spre iesire, in timp ce in urma intarzia curioasa geanta rosie.

Vreo doua statii, nimeni n-a tulburat rasul cuminte si bolboroselile omului. Desi, ce-i drept, in jurul lui se facuse suficient loc pentru aterizarea unui elicopter. Putea de la o posta. Dupa ce s-a mai foit pe scaun, a decis sa se mute pe cel de vizavi, pentru a putea discuta mai bine cu masinile din strada.

In acelasi moment a fost inhatat de o mana cu unghii nesfarsite si rosii. O voce ascutita ne-a gadilat apoi timpanele intr-un mod foarte neplacut.

« Cum iti permiti, domnule ? Nu ti-e rusine ca tii oamenii in picioare ? Cum se poate asa ceva ? Nu vezi ca esti un cersetor ? Nu vezi ca puti ? Esti mizerabil ! »

Toti ne-am lungit gaturile in mod telescopic, pentru a zari posesoarea vocii. O doamna intre doua varste, cu o claie de par candva blond, tinea ostentativ o esarfa colorata in dreptul nasului.

“Rusine sa-ti fie, dom’le ! Puti in ultimul hal ! De ce nu faci o baie ? Umbli asa sa ne omori cu putoarea asta ? « se auzi alt curajos, acum ca gheata fusese sparta.

Apoi se lasa linistea. Toti se uitau la omul care isi mangaia caciula in mod impaciuitor.

« Raspunde domnului ! De ce nu te speli ? Cum se poate sa traiesti asa imputit ? » relua madama cu esarfa pe post de masca.

« Am lucrat la gaze ! » a raspuns omul sincer, dupa care a inceput sa cante la o cutie goala de tigari. Toti ne-am ridicat esarfele sau fularele pentru a zambi in voie. Nebuna si masca ei matasoasa au coborat la urmatoarea.

***********

Cristina, una dintre colegele mele de la revista, a trebuit sa mearga saptamana trecuta la Sediul Politiei de Frontiera si la Ministerul Educatiei.

La Politia de Frontiera, a trecut bine mersi de paza de la poarta, de garzile inarmate cu mitraliere, de camerele de supraveghere, zambitoare ca o zambila. Abia la etajul doi a intrebat-o cineva daca are ecuson.

« Ce ecuson ? » a intrebat mirata fata. Ca sa afle ca cei de la poarta ar fi trebuit s-o intrebe de sanatate, de programul ei de vineri dupa-aminaza, dar, mai ales, ce treaba are ea in cladirea asta uber-pazita. Nimic. Putea sa faca un platou cu bombe, sa il orneze cu grenade, si sa scrie pe o pancarda « A se servi fierbinte », ca tot n-o deranja nimeni.

La Ministerul Educatiei, in schimb, nici n-a apucat sa puna o ghetuta in hol, ca au si flancat-o nu unu, nu doi, ci trei bodyguarzi. Ca ce treaba are, ca unde crede ca merge, ca are programare ? Abia a apucat fata sa spuna ca nu vrea sa vorbeasca cu insusi ministrul educatiei, pentru numele lui Dumnezeu! La ce sa-i trebuiasca programare la biroul de relatii cu presa ? Ca doar nu-i cabinet stomatologic !

Si, uite asa, adevaratii nebuni se ascund, nu dupa haine jegoase si mirosuri pestilentiale, ci dupa manichiuri impecabile si esarfe parfumate. Iar cei care ne apara tara nu se apara nici pe ei insisi, in timp ce aceia care ne educa, au angajati needucati.

Si ma mai intreaba lumea de ce nu vreau sa raman « afara » ? Pai ce tara iti mai ofera zilnic si panis si circem ?