Frica de incompetenta
Cu cateva zile in urma, unei prietene i-a aparut o iritatie ciudata pe piele. S-a dus la spital unde doctorii, dupa ce s-au sucit si rasucit, i-au administrat o perfuzie, sperand sa-i treaca, cumva, motivul neintelesei roseli.
Azi-noapte, prietenei mele i s-a facut rau, si a fost dusa de urgenta la spital. Acolo, desi era clar ca nu era nici pe departe bine, a fost lasata sa astepte, pe motiv ca daca s-a putut tara pe picioarele ei de la masina la camera de urgente, nu era pe moarte.
Cand intr-un final au venit oamenii in halate albe s-o consulte, au decis, fara sa accepte explicatii, ca e o narcomana. Motivul? Locul in care ii facusera perfuzia colegii lor cu doar 2 zile in urma se invinetise. Asa ca n-au stat mult pe ganduri si i-au administrat doua sedative, pentru ca prea se plangea ca ameteste, ca ii vine sa vomite, ca nu poate sa se miste.
Starea prietenei mele nu s-a imbunatatit deloc, ba, mai mult, dupa ce a trecut efectul sedativelor, i-a revenit nu doar ametelile , ci si iritatia. Bineinteles ca nu mai are de gand sa se intoarca la Spitalul Universitar Bucuresti, cu nici un chip. Binevoitorii medici i-ar mai putea adminstra inca un sedativ.
Si atunci, unde ne ascundem de incompetenta cadrelor medicale de a caror pricepere depind vietile noastre? Unde fugim cand ne apare in cale un daltonist intr-ale medicinii, care in loc sa vada codul rosu al urgentei, vede verde la sedative?
Colega mea a fugit la parinti, in provincie, la 350 de km departare, pentru a putea suferi in afara oricarui pericol. Nu ne mai ramane decat sa bolim muteste din cauza incompetentei, pentru a nu nimeri in mainile unui medic cu obsesia ca toti pacientii lui sunt drogati sau bolnavi imaginari.
Cu cateva zile in urma, unei prietene i-a aparut o iritatie ciudata pe piele. S-a dus la spital unde doctorii, dupa ce s-au sucit si rasucit, i-au administrat o perfuzie, sperand sa-i treaca, cumva, motivul neintelesei roseli.
Azi-noapte, prietenei mele i s-a facut rau, si a fost dusa de urgenta la spital. Acolo, desi era clar ca nu era nici pe departe bine, a fost lasata sa astepte, pe motiv ca daca s-a putut tara pe picioarele ei de la masina la camera de urgente, nu era pe moarte.
Cand intr-un final au venit oamenii in halate albe s-o consulte, au decis, fara sa accepte explicatii, ca e o narcomana. Motivul? Locul in care ii facusera perfuzia colegii lor cu doar 2 zile in urma se invinetise. Asa ca n-au stat mult pe ganduri si i-au administrat doua sedative, pentru ca prea se plangea ca ameteste, ca ii vine sa vomite, ca nu poate sa se miste.
Starea prietenei mele nu s-a imbunatatit deloc, ba, mai mult, dupa ce a trecut efectul sedativelor, i-a revenit nu doar ametelile , ci si iritatia. Bineinteles ca nu mai are de gand sa se intoarca la Spitalul Universitar Bucuresti, cu nici un chip. Binevoitorii medici i-ar mai putea adminstra inca un sedativ.
Si atunci, unde ne ascundem de incompetenta cadrelor medicale de a caror pricepere depind vietile noastre? Unde fugim cand ne apare in cale un daltonist intr-ale medicinii, care in loc sa vada codul rosu al urgentei, vede verde la sedative?
Colega mea a fugit la parinti, in provincie, la 350 de km departare, pentru a putea suferi in afara oricarui pericol. Nu ne mai ramane decat sa bolim muteste din cauza incompetentei, pentru a nu nimeri in mainile unui medic cu obsesia ca toti pacientii lui sunt drogati sau bolnavi imaginari.
4 comentarii:
desi propria durere e cea mai dureroasa, unori lucrurile nu sunt asa de grave cum par. am vazut cam acum o saptamana unu care urla ca si-a taiat tendoanele de la mana, de fapt nu era decat o taietura ceva mai lunga care sangera binisor...in schimb superficiala. tipu asta urla si spunea ca nu vrea sa ramana fara mana...asa ca trebuie privita mai cu ingaduintza situatia. La spital nu-i ca la banca; gata primul client, al doi-lea va rog, gata si cu asta, al treilea...servit, urmatorul va rog, iar de garda nu insemna neaparat postat in fatza usii gata sa navelesti pe primu care intra pe usa, mai ai si alti pacienti...tot atat de indureratzi...iar pe treaba cu narcomanii..las ca stim prea bine, toti zic ca n-au avut dreptul la explicatii....:))
me,
pe mine nu m-a deranjat faptul ca prietena mea nu a fost asteptat de un cor al asistentelor la intrarea in spital, echipate cu harfe si alaute, si purtata pe brate la un doctor care sa isi fac automat timp pentru ea, ignorand orice alt pacient. Dar nu poti sa judeci orice caz doar dupa aparente, pentru numele lui Dumnezeu! Am inteles ca voi, doctorii, va confruntati cu numeroase cazuri de narcomani care nu isi recunosc "conditia". Dar fata asta era insotita de un cadru universitar, o profesoara de la facultatea noastra, care a dus-o la spital cu propria masina, si le-a aratat medicior chiar si legitimatia ei de presa, pentru a i se acorda credibilitate, atunci cand a sustinut ca studenta ei nu se drogheaza. Politica se face deja dupa ureche in Romania de ani buni, tu imi spui ca si medicina o sa urmeze acelasi traseu?
aha....deci in facultate va invatza tehnici despre cum "sa nu fim descoperitzi cand ne drogalim"? sau cum sa ne acoperim cu legitimatzia, ha? pai si barbate-su profei stie ce face nevasta-sa?
nu, desigur medicina nu se va face dupa ureche, salariul rezidentilor a crescut cu 20% (stimulanta chestie), deci abonamentul la romtelecom poate fi acoperit integral (daca ai optiunea, fara minute incluse si apel gratuit la salvare) din marirea de salariu. In conditiile astea cred ca o sa incepem noi sa ne drogalim...
[Prima poveste de azi vine de la Inozza si vorbeste despre frica de incompetenta care te cuprinde numai cand auzi cuvinte ca "spital", "doctor" (eu as adauga si HR, scoala, service tehnic si inca altele, dar sa nu divagam. Oricum, de acestea din urma nu depinde viata ta...). ]
http://blog.360.yahoo.com/blog-kBaQHTcydLVics4keBXn?p=1046
Trimiteți un comentariu