sâmbătă, 11 august 2007

Ce am invatat eu de la jobul meu (I)

Primul lucru pe care l-am invatat cand m-am angajat a fost cum se scrie o stire. Pentru ca, orice ti s-ar spune, asta nu te invata in facultate. Apoi am invatat cum se scrie un articol mai complex, un reportaj sau un interviu. Uitandu-ma in urma, nu-mi vine sa cred ce mult am evoluat ! Inca fac greseli, inca uit sa pun intertitluri la fiecare 1.000 de semne, inca nu citesc toate ziarele si nu sunt la curent cu toate stirile, inca ma plictiseste politica, si cred ca asta nu se va schimba niciodata.

In schimb, am invatat sa scriu despre probleme sociale, la fel cum scriu despre influenta secetei asupra preturilor volatile, despre ritmul de absorbtie a fondurilor europene de catre tarile penultimului val sau poltitica de nationalizare a lui Putin. Nu ma pasioneaza multe dintre subiectele despre care scriu, dar cineva trebuie sa o faca, si daca tot s-a nimerit sa fiu eu aia, macar sa o fac bine.

La inceput am primit de scris 5 pagini (din cele 24, cate are saptamanalul nostru). O pagina despre ce au invatat/intreprins tarile aderate in 2004, un fel de prognoza a schimbarilor care au survenit acolo de la implementarea normelor europene. Apoi o alta pagina de legislatie europeana, in care ma chinuiesc sa traduc diferite regulamente si dispozitii din tarile UE din multe limbi in romana, pe intelesul coafezelor, cum spune seful meu, sau, mai bine, pe intelesul meu, cum spun eu. :) Mai am o pagina in care prezint povestile romanilor care s-au stabilit si muncesc in Europa, fie ei capsunari sau medici neurochirurgi, si doua pagini de interviu, cu un politician sau un economist, de regula.

Pagina despre penultimele tari aderate nu m-a invatat mare lucru. Doar ca o sa fie scumpiri enorme dupa aderare, ca asa au fost pretutindeni, iar apoi preturile o sa se normalizeze. Nu trebuie sa fii Hawkings sa-ti dai seama de asta.

Pagina de legislatie m-a invatat ca nimic din experienta noastra nu e inutil. Daca promiteti sa nu radeti, o sa va impartasesc un secret : eu ma relaxez uitandu-ma in fiecare seara 1 ora la o telenovela. E un fel de dus psihic, daca vreti. Uneori nu sunt atenta, ma fura gandurile, dar incerc sa urmaresc firul povestii. In gimnaziu urmaream “La Usurpadora”, nu mai stiu cum au botezat-o romanii. Era aia cu Gabriela Spanic, care era si buna si rea, in rol dublu. Ca in bancul ala cu « Am fost bolnava de schizofrenie...Dar acum suntem bine ». Anyways, in liceu a urmat “Rebelde”, dar varianta originala, nu asta cu astia toti smecheri care au venit luna trecuta in Romania, si « Pisica Salbatica ». Stiu, am fost o rebela. Toate colegele mele urmareau “Clona”, dar eu aveam nevoie de ora mea de stat si clatit mintea imediat ce veneam de la scoala, iar atunci rula “Pisica”. Momentan urmaresc remake-ul dupa « Cafea cu parfum de femeie », pe care romanii au botezat-o foarte neinspirat « Tequila cu suflet de femeie ». In fine, revenind.

Ideea e ca vazand aproape zilnic o ora de film in limba spaniola, fie el si film de mana a treia, daca vreti, am inceput sa invat spaniola. La inceput, doar lucrurile de baza, ca “Te quiero mucho” sau “¿Como estas?”. Apoi au urmat expresiile, propozitiile, si, in final, dialogurile.

Dar n-am fost niciodata nevoita sa folosesc spaniola pe care o invatasem de la Maria Fernanda, Gaviota sau Jose Manuel. La scoala am facut germana, engleza si franceza, si nimeni nu a cerut vreodata mai mult de la mine. Asta pana acum, cand m-am trezit nevoita sa traduc anumite acte normative sau dispozitii din spaniola in romana, avand in vedere ca in Spania traieste cea mai mare comunitate de romani din Europa. Si uite asa, am ajuns de la « por favor » la « anticonstitucionalmente » si de la « mujer libre » la «Cada año salen del país 225,000 de los jóvenes más preparados, en busca de mejores oportunidades de vida en el exterior, la cual no siempre obtienen, advirtió el Fondo de Población de las Naciones Unida ». N-o sa-mi dau aere sa va spun cum sunt eu o mica Einstein si ca nimeni n-ar intelege (chiar si fara studiul prealabil al limbii spaniole) fraza de mai sus. Dar mie, recunosc ca mi-a fost utila experienta cu filmele sud-americane. Asadar, de la pagina de legislatie, am invatat sa traduc legi sau articole din spaniola in romana. Mare lucru ar fi sa o fac invers, din romana in spaniola, dar pana acolo , o sa mai curga multa apa pe Tarnava. :)

O sa trec repede peste ce-am invatat de la pagina de interviu, pentru ca sunt prea multe de spus. In mare parte, mi-am format o cat de cat coerenta cultura politica. Si am invatat ca e doar un moft sa scrii la finalul interviului « Va multumesc, domnule ambasador !/ Si eu va multumesc ! ».

Pagina care mi-a provocat cele mai nebanuite emotii, de-a lungul timpului, si singura care, acum cand ma uit in urma, imi dau seama ca m-a facut sa cresc, dar nu ca jurnalist, ci ca om, a fost pagina dedicata povestilor romanilor. Dar despre ea intr-un nou post, pentru ca asta e deja kilometric. :)

7 comentarii:

Gabriela L. spunea...

Sa intelegem ca ti-ai gasit un nou job :)?

Inozza spunea...

vaaaai, cum vrei tu sa rupi aura de mister ce pluteste misterios in jurul fiintei mele misterioase :))))))

Gabriela L. spunea...

hey, tu ai scris ca iti cauti un job nou :) so much for your mistery aura...

Inozza spunea...

damn it! :) I can't keep my mouth shut! :D

vio spunea...

eu stiam (si-am citit de curind, ma rog, intr-un ziar obscur...) ca in italia sint cam 1.200.000 romani, iar in spania doar jumatate de milion...

Inozza spunea...

vio,

cred ca este vorba despre cifra oficiala, in cazul Spaniei. stiu in mod sigur ca romanii reprezinta cea mai mare comunitate de imigranti din Spania, dar nu stiu cum sta treaba cu diferentele dintre Spania si Italia cand vine vorba despre numarul real de romani de-acolo. Cred ca nimeni nu stie cu certitudine... :)

Inozza spunea...

uite, am gasit un articol despre numarul romanilor din spania si italia, pe rgnpress, agentia de presa a romanilor de pretutindeni:

http://www.rgnpress.ro/content/view/24080//