Spal, deci exist!
Ce va vine in gand cand auziti sintagma “terapia prin spalare”? O tehnica indiana prin care, cu ajutorul unor muguri de bambus si al unui prosop de bumbac 100%, inmuiat in apa de trandafiri, vi se purifica trupul pentru a vi se elibera energia negativa din spirit ? Sau poate o forma de medicina moderna care presupune imbaierea in ulei de castor cu aroma de eucalipt pentru a vindeca anumite probleme circulatorii ?
Ei bine, eu sunt descoperitoarea acestei minunate terapii si o sa impartasesc si cu voi secretul. Se iau cateva kilograme bune de asternuturi, sosete, fuste, bluzite, pantaloni, pijamale, tricouri, maiouri, rochii si prosoape, se sorteaza pe culori si...se spala. Zilnic, pret de cateva ore.
Mi-e jena, dar o sa recunosc. Avand in vedere ca, dupa cum bine ati observat, in ultima vreme sunt intr-o dispozitie...sa-i spunem delicata, nu prea simt nevoia sa fac nimic. Adica chiar nimic. Nimic-nimic. Genul ala de nimic in care, dupa ce te hranesti dintr-un kilogram de rosii si unul de nectarine o saptamana intreaga, iesi la cumparaturi doar inainte sa lesini de foame. Genul de nimic la care prefer sa-l dresez pe Minny sa-si schimbe culcusul, decat sa o fac eu. (Se pricepe deja destul de bine, dar exagereaza, ca intotdeauna, cand isi pune talaj. E foarte lacom, ca sa spun asa. Isi captuseste cusca, desi stie ca ulterior o sa-i tina prea cald.). Genul de nimic in care am ajuns exact precum Christina Yang din “Grey’s Anatomy”. For non-speakers, va prezint replica pe care Christina i-a servit-o lui Burke atunci cand, ajunsi acasa la ea, acesta vede munti de haine nespalate pe podea: “I don’t do laundry. I buy new laundry.”
Mi-e greu sa recunosc, dar am inceput sa “buy new laundry” in momentul in care mi s-au terminat rufele curate. Yep. Tricourile de saptamana trecuta, maiourile, panties, pijamas, towels …a whole bunch of them. Singurul lucru care m-a impiedicat pana acum sa-mi cumpar un asternut si cateva perechi de blugi noi era faptul ca mai aveam doua randuri de schimb.
Si alaltaieri... alaltaieri am avut o revelatie. Ok, ok, poate incepuse cosul de rufe sa stink. Whatever. Tot revelatie sa numeste. Asa ca am luat obiectul revelatiei mele, un maldar de rufe murdare, si le-am cufundat, intr-un fel de transa mistica, in Dero. N-am rostit nicio incantatie. A trecut ceva vreme de cand am realizat acest ritual si...mi-am cam iesit din mana. Dar se pare ca a functionat si asa. Dupa multe spalari, si clatiri, si inbalsamari…voila! Non-stinky, shiny, fuzzy and cozy clothes ! Si zau, am avut acelasi sentiment victorios ca dupa o zi intreaga de shopping. Doar ca acum aveam portofelul intact.
Azi mai am o tura de rufe, iar dupa ce termin, ma apuc sa le spal pe alea de toamna-iarna. Va recomand cu caldura ca, in cazul in care vi s-a spart masina, ati fost concediati, v-ati despartit de your better half sau ati nimerit numerele la Loto, dar v-ati pierdut biletul, sa incercati terapia prin spalare. Un singur avertisment : poate cauza dependenta. :)
10 comentarii:
foarte interesanta aceasta terapie. Daca locuiai la Hollywood, pana acum aveai scoasa o carte si o caseta video si erai un mic guru. Dar asa....
Cred ca terapia asta are trecere doar la genul feminin. Barbatii, mai conservatori, au propria lor terapie de spalare preluata de la stramosi. Se numeste terapie de spalare a gatului si ficatului si se bazeaza pe bere, vin, tuica, whisky and others. Desi e paguboasa, este cea mai folosita in randul masculilor.
P.S: =))) mi-am adus aminte de chipul Christinei cand a vazut muntii de haine. Era ceva de genul "WTF is that?"
hehei, daca nu m-as indopa cu atatea calorii, ce-as mai incerca si eu din cand in cand terapia masculina de spalare...
dar asa, ma multumesc sa-mi inalbesc rufaria. e o win-win situation ;)
I hear you sister, ma aflu cam in aceeasi stare de spirit si cred ca ai o idee nemaipomenita. Si eu, care ma gindeam la "bake cakes"!!!
hell, no! inchipuie-ti numai cate zeci de cazi ar trebui sa speli apoi, ca sa stergi urmele caloriilor dintr-un singur tort. te-am convins, nu? :)
ps: nu trebuie totusi sa tii cont de sfatul meu, avand in vedere ca eu urmez deviza "we buy cakes, we don't bake 'em" ('cuz we don't know how to) :D
Eu facean aluzie la Izzie, din acelasi serial...
yes, me knows you were, dar sa fim seriosi! Ea spune ca mananca un tub de unt intr-o noapte si continua sa arate...asa. we don't stand a chance, ca sa zic asa (or at least, I don't). :)
mda, wash away your problems... suna bine!
da' nu-mi place ca mi se fac degetele cretze ;))
P.S. I LOVE Cristina! Si nu-i asa ca Burke e too good to be true?!
ce tare faza cu degetele crete! :))))))))
PPS: Burke are un model real, mi-am dat seama de asta all on my own (pretty smart, huh? :D ). Este vorba despre unul dintre cei mai buni si cei mai celebri neurochirurgi din lume (da, stiu ca specializarea este a lui McDreamy, nu a lui Burke), doctorul Benjamin Carson. Am citit mai demult cartea lui, "Think Big". E geniala, o recomand oricui. Acolo poti vedea portretul lui Burke Preston, in modul in care Carson isi povesteste viata: un excelent profesionist, foarte ambitios, muncitor, si nu in ultimul rand, un om extrem de credincios. Cred ca de-asta imi place si mie Burke atat de mult, imi aduce aminte de un om pe care il consider un role model.
Nu spal cu degete cretze (ca am mashina), dar daram peretzi/dau cu culori pe peretzi/amenajez spatiul dintre peretzi!
Si voluntariez!
Si asamblez mobila de la Ikea! :) Am nevoie de atata putere de concentrare ca sa imi dezvalui toate detaliile cuprinse in manualul de asamblare si de un ochi atat de ager pentru a putea face deosebirea intre toate shuruburile din pachet incat nu ma mai pot gandi la nimic! :)
vreau si eu mobila de la ikea!
s-o asamblez, bineinteles! :D
Trimiteți un comentariu