Flori, fete si struguri
Ah, cu ce sa incep? Viata intr-o revista glossy (sau chiar intr-una si jumatate, in cazul meu) nu cred ca se compara cu viata nicaieri intr-o alta redactie. Cel putin pentru mine, care vin din Bronxul si Harlemul redactiilor, viata aici e, in fiecare zi, o binecuvantare. Cu se sa incep? O scurta trecere in revista, pe care o sa o sectionam dupa principiul “before and after”.
In primul rand, orarul zilnic. Inainte, la 9 trecute fix, eram in birou. Martea, chiar la 8. Asa reuseam sa citesc in fiecare dimineata “Compactul” in metrou, iar daca ma sunai la 6.30 dimineata, nu riscai niciodata sa ma trezesti. Abia ce ieseam din dus. Acum, 9 este ora la care ma scol, uneori si mai tarziu. Nimeni aici nu se ghideaza dupa principiul “primul sosit, ultimul plecat”. Nobody gives a damn, ca sa zic asa. Ba, mai mult, poti oricand sa invoci faptul ca ai programare la coafor, cosmetica sau manichiura, daca intarzii. Aici, lucrurile astea sunt naturale si perfect de inteles.
Apoi, ar mai fi ceva de spus despre pauze. Inainte, era una pauza sfanta pe zi, la ora pranzului, pe care eu, ca o mica hoata, o lungeam, pentru a reusi sa-mi fac si unele mici cumparaturi. Acum am inteles, in sfarsit, ce beneficii multiple si nebanuite au pauzele mici si, neparat, dese. In pauze, poti sa-ti faci unghiile (ca odinioara, in timpul orelor de geografie din liceu), sa mirosi ultimele parfumuri de la Coco Chanel, sa discuti despre recentele aparitii editoriale (glam magazines do books too, you know), sa comanzi salate de la Snack Attack sau paste de la frufru, sa discuti despre ultimele tendinte in moda de toamna si mult alte lucruri de o importanta vitala.
Si baia, oh, baia…Inainte, vaaaaaaaai! Tin minte o dupa-amiaza frumoasa de vara in care m-am certat cu tanti de serviciu, care, cu mult tupeu, m-a pus la colt, atunci cand am remarcat ca nu prea exista hartie igienica sau sapun. Atunci am aflat ca, in acea onorabila institutie, daca vroiai hartie igienica sau sapun, veneai cu ele, fain-frumusel de acasa. Ca ei nu erau…banca! Eram pe jos de ras! Vroiam sa-i zic ca nici eu nu eram creditor, si nici toaleta nu prea arata a depozit bancar, dar m-am abtinut. Si, de atunci, am venit cu “hartiile mele de valoare” de acasa. Nu de alta dar, cand le-am “depozitat” odata pe suportul de la toaleta, cineva le-a trecut in “contul” lui. Si eu am ramas falita. Acum, mersul la baie e o adevarata placere. Stiu ca in fata oglinzii, voi gasi mereu o tipa care se rujeaza/ pudreaza/ rimmeleaza/ fardeaza/ periaza. Mai stiu ca am la dispozitie un dulpior-minune, unde, with courtesy of the firm, se gasesc mici chestii pe care fetele le apreciaza, in fiecare zi. Nu mai zic nimic de “bonurile la ordin”, din hartie parfumata, cu mici floricele roz sau albastre. “Banca” asta chiar stie sa isi respecte clientii! :)
Nu mai pomenesc nimic nici despre faptul ca aici, ori de cate ori are loc un shooting cu produse comestibile, la final, ele ajung depozitate pe biroul din fata mea. Daca o sa rasfoiti vreo revista glossy, numarul din octombrie, si o sa vedeti un platou mare cu struguri, sa stiti ca m-am infruptat din plin din el! Din pacate, nu am acces si la produsele de beauty folosite la shooting-uri, ca sa pot sa ma laud ca am dat gata si cremutele si lotiunile, dar rabdare…I’m going places :)
Una dintre atributiile mele, la fostul loc de munca, pe langa revista presei, era si urmarirea talk-show-urilor. Imaginati-va asta: eu, in pijamalele mele cozy si roz, cu niste ochi cazuti pe jumatate in cavitatea bucala, stand ca o naluca in fata TV-ului, si incercand din rasputeri sa inteleg care-i ala rau si ala bun in talk-show. Tema, interesele politice implicate, pozitia oficiala a partidului, pozitia opiniei publice…ha? Intelegeam la fel de bine despre ce este vorba aici, cum ma pricep sa fac pui cu soba noodle. Deloc, adica. Acum, am preocupari mult mai apropiate de nivelul meu de expertiza si de interes: caut creme anticelulitice, imi dau cu parerea despre primul numar Harper’s Bazaar, citesc articole de fitness, propun sugestii de diete, ma binoclez la ultimele colectii Marc Jacobs, imi bag nasul prin diferite produse de intretinere si, in general, ma simt bineeeeeeeeeeeee.
Daca ma intrebati acum ce conteaza in viata asta atat de scurta si neincapatoare, v-as zice atat: sa faci ce-i place sufletelului tau. Si daca asta implica sa papi si struguri albi si negri si rosii si parfumati pe traseu, so be it!
Ah, cu ce sa incep? Viata intr-o revista glossy (sau chiar intr-una si jumatate, in cazul meu) nu cred ca se compara cu viata nicaieri intr-o alta redactie. Cel putin pentru mine, care vin din Bronxul si Harlemul redactiilor, viata aici e, in fiecare zi, o binecuvantare. Cu se sa incep? O scurta trecere in revista, pe care o sa o sectionam dupa principiul “before and after”.
In primul rand, orarul zilnic. Inainte, la 9 trecute fix, eram in birou. Martea, chiar la 8. Asa reuseam sa citesc in fiecare dimineata “Compactul” in metrou, iar daca ma sunai la 6.30 dimineata, nu riscai niciodata sa ma trezesti. Abia ce ieseam din dus. Acum, 9 este ora la care ma scol, uneori si mai tarziu. Nimeni aici nu se ghideaza dupa principiul “primul sosit, ultimul plecat”. Nobody gives a damn, ca sa zic asa. Ba, mai mult, poti oricand sa invoci faptul ca ai programare la coafor, cosmetica sau manichiura, daca intarzii. Aici, lucrurile astea sunt naturale si perfect de inteles.
Apoi, ar mai fi ceva de spus despre pauze. Inainte, era una pauza sfanta pe zi, la ora pranzului, pe care eu, ca o mica hoata, o lungeam, pentru a reusi sa-mi fac si unele mici cumparaturi. Acum am inteles, in sfarsit, ce beneficii multiple si nebanuite au pauzele mici si, neparat, dese. In pauze, poti sa-ti faci unghiile (ca odinioara, in timpul orelor de geografie din liceu), sa mirosi ultimele parfumuri de la Coco Chanel, sa discuti despre recentele aparitii editoriale (glam magazines do books too, you know), sa comanzi salate de la Snack Attack sau paste de la frufru, sa discuti despre ultimele tendinte in moda de toamna si mult alte lucruri de o importanta vitala.
Si baia, oh, baia…Inainte, vaaaaaaaai! Tin minte o dupa-amiaza frumoasa de vara in care m-am certat cu tanti de serviciu, care, cu mult tupeu, m-a pus la colt, atunci cand am remarcat ca nu prea exista hartie igienica sau sapun. Atunci am aflat ca, in acea onorabila institutie, daca vroiai hartie igienica sau sapun, veneai cu ele, fain-frumusel de acasa. Ca ei nu erau…banca! Eram pe jos de ras! Vroiam sa-i zic ca nici eu nu eram creditor, si nici toaleta nu prea arata a depozit bancar, dar m-am abtinut. Si, de atunci, am venit cu “hartiile mele de valoare” de acasa. Nu de alta dar, cand le-am “depozitat” odata pe suportul de la toaleta, cineva le-a trecut in “contul” lui. Si eu am ramas falita. Acum, mersul la baie e o adevarata placere. Stiu ca in fata oglinzii, voi gasi mereu o tipa care se rujeaza/ pudreaza/ rimmeleaza/ fardeaza/ periaza. Mai stiu ca am la dispozitie un dulpior-minune, unde, with courtesy of the firm, se gasesc mici chestii pe care fetele le apreciaza, in fiecare zi. Nu mai zic nimic de “bonurile la ordin”, din hartie parfumata, cu mici floricele roz sau albastre. “Banca” asta chiar stie sa isi respecte clientii! :)
Nu mai pomenesc nimic nici despre faptul ca aici, ori de cate ori are loc un shooting cu produse comestibile, la final, ele ajung depozitate pe biroul din fata mea. Daca o sa rasfoiti vreo revista glossy, numarul din octombrie, si o sa vedeti un platou mare cu struguri, sa stiti ca m-am infruptat din plin din el! Din pacate, nu am acces si la produsele de beauty folosite la shooting-uri, ca sa pot sa ma laud ca am dat gata si cremutele si lotiunile, dar rabdare…I’m going places :)
Una dintre atributiile mele, la fostul loc de munca, pe langa revista presei, era si urmarirea talk-show-urilor. Imaginati-va asta: eu, in pijamalele mele cozy si roz, cu niste ochi cazuti pe jumatate in cavitatea bucala, stand ca o naluca in fata TV-ului, si incercand din rasputeri sa inteleg care-i ala rau si ala bun in talk-show. Tema, interesele politice implicate, pozitia oficiala a partidului, pozitia opiniei publice…ha? Intelegeam la fel de bine despre ce este vorba aici, cum ma pricep sa fac pui cu soba noodle. Deloc, adica. Acum, am preocupari mult mai apropiate de nivelul meu de expertiza si de interes: caut creme anticelulitice, imi dau cu parerea despre primul numar Harper’s Bazaar, citesc articole de fitness, propun sugestii de diete, ma binoclez la ultimele colectii Marc Jacobs, imi bag nasul prin diferite produse de intretinere si, in general, ma simt bineeeeeeeeeeeee.
Daca ma intrebati acum ce conteaza in viata asta atat de scurta si neincapatoare, v-as zice atat: sa faci ce-i place sufletelului tau. Si daca asta implica sa papi si struguri albi si negri si rosii si parfumati pe traseu, so be it!
15 comentarii:
you seem happy :)
la ce revista scrii? ca am senzatia ca mi-ar placea tare mult articolele tale :)
Chiar, Ina, la care revista lucrezi? Nu ne obliga chiar sa le rasfoim pe toate in cautarea platoului cu struguri :)
ma bucur ca ai revenit!
:)
mă bucur pentru tine...pentru că ai ajuns în sfârşit acolo unde îţi doreai, acolo unde îţi este locul...acolo unde faci ceea ce-ţi place. felicitări!
Bravo Ina! Ma bucur mult! Cine stie, poate ne intalnim intr-o zi cand mai fac turul redactiilor impartind cadouri... cremutze, geluri, nice stuff :)
Imi pare bine ca ai ajuns intr-un loc in care sa te simti bine. :) Sa stii ca astept articolul ala despre catei. :D
licuriciu,
I is happy :D
anca,
se numeste prevention, este cea mai bine vanduta revista de health si beauty din SUA, si va aparea la noi pe piata in octombrie. don't get too excited in privinta scrisului, though :) scriu articole despre celulita si fitness, relatii si sex-tips, mai degraba decat cu ce te-ai obisnuit tu pe aici. dar e relaxant si invat lucruri noi. intr-un viitor nu foarte indepartat, o sa scriu si pentru o revista mai...profunda :))
alina,
ca sa rup suspansul, strugurii erau de la glamour, adica de la un shooting de-al lor. cateva dintre fetele de acolo scriu si pentru noi si, in plus, avem sediul in acelasi birou. asa ca thier struguri are our struguri :)
anonymous,
multumesc frumos. e bine sa fiu din nou aici!
mary,
mersi super mult! I really miss u!cum e stepping into my footprints?
gabriela l,
am auzit ca de Craciun e nebunie curata! me is impaciently waiting for zi hollydays with the loads of cremutze and lotiuni and perfumes and everything! :D
stefan,
normal! scouts honour! ;)
era mai misto la prigoana. mai mult suspans, mai multa trepidatie; viata,ce mai!
aici o sa te glossyfici si o sa vorbesti din virful buzelor:))
ina, for the love of good, pune-mi o pila sa vin sa lucrez cu tine :)) am mentionat ca stiu sa fac cafea? :)))
dodo,
in primul rand, aplici premiza gresita cum ca toate fetele din redactiile glossy sunt niste cuce care nu au citit in viata lor altceva decat sophie kinsella si nu asculta decat gwen stephanie. una dintre colegele mele, de exemplu, este si logopet pentru copiii cu probleme si in timpul liber citeste pamuk si bulgakov. what a weirdo, huh?
cat despre mine, o sa fii multumit sa afi ca asta nu este singurul meu job, ba chiar al doilea este legat de...sa-i spunem crearea suspansului in vietile celorlalti. o sa va dau detalii la vremea potrivita ;)
adinutz,
o sa-ti amintesc ca tu VERSI cafeaua pe care o fac eu. in rest, mai discutam noi... :P
inozza,
ma iei prea in serios, de asta data:))
totusi,esti prea isteatza si talentata pt glossy. acuma, e adevarat, una e blogul si altceva e presa; mai ales marea presa, cvasiinesintenta pe la noi.
scuze,coment anterior era al meu
tocmai pentru ca e desteapta si talentata, sunt convinsa ca poate sa faca orice isi propune. si daca deocamdata e fericita cu glossy, lasa fata in pace! e nevoie de oameni ca ea in orice domeniu al presei, oameni cu imaginatie, umor si sclipire.
mersi, raluca ;)
Trimiteți un comentariu