Inozza

“Nimeni nu este de neinlocuit!”

Asta imi repeta fostul meu sef, ori de cate ori simtea el ca as fi avut vreo pretentie sau vreo obiectie la ceea ce mi se spunea. Si eu aveam atat de rar! Nu ca nu as fi avut, de prea multe ori, nemultumiri fata de modul in care eram tratata sau cum imi era apreciata munca. Dar aceasta fraza perfida mi se infiltrase atat de adanc in minte, incat am inceput sa o vad ca pe un adevar absolut.

Sa-i spun sefului meu ca a fost grosolan atunci cand mi-a aruncat un ironic “Nu-mi spune ca mergi la buda sa bocesti” atunci cand aveam inima franta? Ca a fost chiar rau atunci cand i-a refuzat concediul unei colege de-ale mele care avea prima sansa din viata ei sa plece din tara? Ca a fost de atatea ori nedrept cand mi-a criticat la sange orice greseala, in timp ce n-a stiut sa-mi aprecieze cu o singura vorba buna eforturile? Ca ma recompensase prea putin financiar pentru munca mea, fata de alti colegi? In nici un caz! Pentru ca, nu-i asa, se asigurase in prealabil sa ma convinga ca locul meu putea fi ocupat in secunda urmatoare de oricine. In plus, mai era si teama de a ramane pe dinafara, faptul ca mi-as fi dezamagit parintii, care erau atat de mandri cu mine, si cate si mai cate.

Dar m-am trezit din somn, intr-o buna zi. Am intrat in biroul in care inca plutea un aer toxic, am zambit si i-am spus simplu: “Buna ziua, am venit sa va anunt ca demisionez!”. L-am lovit mai mult decat a fost dispus sa recunoasca. Mi-a zambit cu mult sarm, desi, mai tarziu, am aflat de la o colega ca fusese groaznic de irascibil si nervos toata dimineata. In aceeasi zi, reusisem sa-i demontez doua teorii dragi sufletului lui: “Nimeni nu este de neinlocuit!“ si "Cainele nu pleaca niciodata din fata macelariei”. Ba uite ca pleaca! Cateaua asta, de exemplu, prefera sa treaca la vegetarianism, in loc sa suporte atatea suturi pentru un os.

Ce s-a intamplat dupa plecare mea, poate va intrebati? Ei bine, colegele mele au inceput sa-l paraseasca una dupa alta, pe rand. Pe prima care a plecat, la o saptamana dupa mine, a incercat sa o convinga : “Stiu cat de mult o admirati pe Ina si tineti la ea, dar nu o lasati sa va influenteze in acest fel!”. Cand i s-a spus ca, de fapt, eu o convinsesem pe ea sa mai ramana, pentru ca ea a vrut sa plece cu mult inainte, seful s-a intors, si m-a acuzat ca le-am spalat creierele. Uuuuuuuu! See Ina, the Brainwasher!

Vreo saptamana, doua colege mi-au facut munca, desi inca nu mi-a fost ocupata functia. Peste mai putin de o luna, o alta colega il va parasi si ea, iar astfel va reusi sa-i implineasca un mare vis fostului meu sef: acela de a realiza revista cu doar 2 redactori! Faptul ca, de cand am plecat eu, ziarul a devenit din saptamanal bilunar si si-a redus numarul de pagini, este doar cireasa de pe tort. Nu sunt atat de orbita de geniul meu incat sa-mi atribui aceste schimbari. Dar, privind in urma, simt ca este un fel de payback al sortii. “What goes around, comes around” canta atat de bine Justin.

Azi m-a binedispus teribil un mail de la o fosta colaboratoare de-ale noastre. S-a intors din concediu si a vrut sa stie ce materiale ii mai publicam, ocazie cu care am anuntat-o de binemeritata mea plecare. Iata ce mi-a raspuns, ridicandu-mi moralul cu cel putin 3 metri:

“Imi pare rau, pentru mine, ca nu mai lucrezi la X, desi nu stiu daca eu mai scriu acolo in aceste conditii. Multumesc pentru raspuns si sper sa mai colaboram. Daca o sa mai ai nevoie vreodata de un colaborator, stii pe cine sa suni. Sa ai o toamna frumoasa si succesul pe care stiu ca-l meriti!”

Tuturor celor care se amagesc spunandu-si ca “Nimeni nu este de neinlocuit”, think again! Toti avem trasaturi, calitati, defecte si stabilim legaturi cu cei din jur la fel de unice precum structura noastra genetica. Poti sa inlocuiesti pe oricine. Papa a murit, traiasca Papa, patriarhul a murit, traiasca patriarhul, Elena Francisc a plecat de la Cosmo, traiasca Gabriela Zavaleanu, Preston Burke a disparut, traiasca…hm...inca nu stiu ce personaj o sa-l inlocuiasca. Anyways, ideea de baza ramane aceeasi. Oricine este inlocuibil, dar nu oricine poate fi inlocuit. Iar cine nu vrea sa invete lectia asta, o sa sfarseasca…singur!