Bits and pieces
Rasalaltaieri am terminat una dintre cele mai emotionante carti pe care le-am citit vreodata. Am o puternica impresie ca o detroneaza pe “De veghe in lanul de secara” la capitolul carti narate de copii/adolescenti. Se numeste “Ai toata viata inainte” si a fost scrisa de Romain Gary, sub pseudonimul de Emil Ajar. Ultimele pagini ale cartii le-am citit pe holurile facultatii de Ecologie, plangand ca o proasta. O profesoara s-a apropiat de mine si m-a intrebat „Primul an, draguta ? ”. Cum sa-i explic ca eu plangeam din cauza ca Momo statea langa madam Roza moarta si o farda si o parfuma ca sa se simta frumoasa ?
Alaltaieri, pe cand ieseam de la metrou la Pipera, mi-am pierdut un pantof. N-am realizat decat in momentul in care piciorul incaltat intr-un dres cu flori portocalii a atins cimentul rece. Am dat sa ma uit dupa pantof, pe scari era un adevarat furnicar. Asa ca mi-am propus sa astept sa se elibereze, pentru ca apoi sa sar intr-un picior in sens invers, in cautarea lui. Nici nu stiu de unde, a aparut un baiat, cu pantoful meu in mana. In secunda urmatoare ma tinea de glezna si imi punea pantoful inapoi in picior. Am simtit ca imi ia foc fata, el a zambit si a disparut in traficul uman. Am vrut sa strig dupa el, sa-i multumesc, sa-i cumpar un covrig...dar mi-a fost jena. Poate e mai bine asa. Sa te indragostesti pentru ca cineva ti-a pus un pantof in picior e prea copilaresc.
Ieri, pentru prima data in viata mea, mi s-a cerut buletinul la intrarea intr-un club. Am inteles ca bobul te face sa pari mai tanara, dar chiar cu 4 ani ? Imi venea sa intru in pamant, mai ales ca nimanui dintre prietenii cu care eram nu i se intamplase acelasi lucru. In aceeasi situatie cu mine mai era un pusti cu tenul inca acneic, care ii explica bodyguardului o poveste SF, cum si-a pierdut el buletinul in masina unui prieten, care tocmai a plecat la Constanta si e deja pe autostrada. Probabil peste 10 ani, daca mi s-ar intampla acelasi lucru, as jubila. Acum nu e, pur si simplu, cool.
10 comentarii:
Tu ca n-ai apucat sa oferi un covrig nu-i nimic :) Dar printzul dupa ce gaseste pantoful Cenusaresei nu trebuie sa se tina dupa ea? :)
Clar am primit lectii de la profesorul gresit :)
banuiesc ca printul meu era salariat undeva, ca tot omul, pentru ca, la viteza cu care s-a facut nevazut, era probabil intr-o mare intarziere.
sau poate e un gest aproape banal pentru el sa incalte necunoscute la metrou... :)
Incredibil, cartea mea preferata este "De veghe in lanul de secara", chiar si parola mea de la birou e numele acestei carti si ultima carte pe care am citit-o se numeste, surpriza, “Ai toata viata inainte” si mi-a placut foarte tare, i just love Momo...Absolut genial!!!
wow! talking about coincidences! sau poate tu esti eu si eu sunt tu?! :)
PS: ti-ai pierdut cumva un pantof vineri la metrou?
:D...nu din pacate nu m-am intalnit cu acel print, eu cred ca l-as fi oprit sa-i multumesc sau as fi alergat dupa el sa o fac. Cine stie ce ai pierdut...
Si stii ce e foarte tare? si eu sunt tunsa bob si in clubul in care merg eu de obocei nu imi cere nimeni buletinul pentru ca sunt cumva de a casei, dar sunt alte circumstante in care sunt intrebata daca sunt majora. Am iesit intr-o seara sa alerg in parc in trening si cu sapca pe cap si la intoarcere am intrat intr-un magazin unde nu au vrut sa imi dea tigari pentru ca nu aveam buletinul la mine :D
eu nu fumez :D gata, te-am prins, tu nu esti eu!
Mai sa fie... Nu vrei sa te opresti din incasat bile albe, nu? :) :) :)
inoi,acum 1 saptamana, in hard rock cafe in varsovia (da, ma dau mare) eu si catalina ne indreptam gratios spre bar si cerem 2 bloody mary's. La care tipul "can i see your id please?!"
eu"what's the legal age for drinking here?"
el "18"
eu"i'm 22"
el "may i see your id,please"
so...am adus buletin, apoi pasaport ca nu intelegea si dupa ce i-am demonstrat ca sunt an old hag, am baut :)
adinutz,
nu stiu sigur, dar cred ca am trecut si eu prin hard rock, la vremea mea :D doar ca mie NICIODATA nu mi s-a cerut my id in polonia :))
Trimiteți un comentariu