Uat a garl uants
Mi-am adus aminte ca am vazut odata demult un film in care un tip se indragosteste de o fata cu pantofi rosii, o urmareste pe stradutele intortocheate pana la domiciliul personal, dupa care sta acolo ca un caine in ploaie, si priveste visator spre al ei geam. Si, evident, din asta se naste o mare poveste de amoare cu juraminte si oftari si alte urmariri ca-n filme.
Si mie, nu a doua, da’ a treia zi dupa vizionare, mi s-a pus pata rosie pe ochi, si am declarat ca eu daca nu imi iau botine rosii o sa mor neiubita. Si mi-am luat pantofiori rosii, pe care i-am purtat cu mare durere (erau cu un numar si jumatate mai mici), dar si cu mari sperante in suflet.
Am schipatat eu asa vreo cateva zile cu pantofiorii mei rosii in sus si-n jos, pana mi-a dat sangele (si ala rosu, clar un semn!). Si atunci, prea indurerata, am renuntat eu la pantofiorii mei magnet de feti frumosi si romantici care urmaresc fetele pe strazi pustii noaptea.
Cine crede in proverbul „Ruga de măgar nu ajunge la cer” este rugat sa nu continuie lectura. Multumesc!
Continuarea lecturii: Merg eu intr-o seara acasa, vara asta, pe la 2 noaptea. Taximetristul care m-a condus mi-a povestit amabil cum, intr-o seara, l-a fugarit un nebun cu o topor. I-am spus ca mi-e frica sa merg singura acasa, la care el a ras cu pofta. „Nu mai sunt nebuni, cum erau altadata!” Taxiul opreste la colt, caci, nu-i asa, straduta mea neintortocheata e cu sens unic. Si ma trezesc eu ca merg incaltata cu cei mai albi balerini din lume posibili, cand, la mijlocul strazii, vad statura alarmant de inalta a unui mascul. Topor check: not. Bine, respir usurata. Ii mai raman doar iatagane, cutite, sabii, sau junghere sa ma fugareasca. One down, 4 to go.
Imi zic, barbata fiind: „Ina, nu fi proasta! Omul sta si asteapta pe cineva (nu neaparat in scopuri violente). Te impacientezi ca o oaie la tuns!” A functionat cat de cat asupra psihicului meu zbuciumat, intrucat am pus un picior inaintea celuilalt, si am luat-o spre el. Problema era ca si el parea ca o ia spre mine, sau cel putin ca ma asteapta. Nu e bine, nu e bine!
Ma aplec si verific tivul de la blugi. Mai fac doi pasi. Hm...Oare ce imi mai fac balerinii? Ma aplec, ma uit la ei. Nu e bine nici atata aplecat, imi spun. Poate imi iau o bata in cap. Deja tremuram din cap pana in picioare, inclusiv geanta parea epileptica.
Long story short: trec pe langa tip, tipul se intoarce pe calcaie, merg mai repede, tipul se ia dupa mine, cotesc pe aleea mea, pasii ma urmaresc, scot cheia cu maini tremurande din geanta, tremur in timp ce deschid usa blocului, usa se blocheaza, simt rasuflarea tipului in ceafa, mai am putin si urlu. Intru in bloc, dau sa trantesc repede usa, tipul pune un picior in ea. Imi zice ceva de cheie uitata, eu sunt prea preocupata sa alerg nebuneste pe scari ca sa facem conversatie.
Mi-am adus aminte ca am vazut odata demult un film in care un tip se indragosteste de o fata cu pantofi rosii, o urmareste pe stradutele intortocheate pana la domiciliul personal, dupa care sta acolo ca un caine in ploaie, si priveste visator spre al ei geam. Si, evident, din asta se naste o mare poveste de amoare cu juraminte si oftari si alte urmariri ca-n filme.
Si mie, nu a doua, da’ a treia zi dupa vizionare, mi s-a pus pata rosie pe ochi, si am declarat ca eu daca nu imi iau botine rosii o sa mor neiubita. Si mi-am luat pantofiori rosii, pe care i-am purtat cu mare durere (erau cu un numar si jumatate mai mici), dar si cu mari sperante in suflet.
Am schipatat eu asa vreo cateva zile cu pantofiorii mei rosii in sus si-n jos, pana mi-a dat sangele (si ala rosu, clar un semn!). Si atunci, prea indurerata, am renuntat eu la pantofiorii mei magnet de feti frumosi si romantici care urmaresc fetele pe strazi pustii noaptea.
Cine crede in proverbul „Ruga de măgar nu ajunge la cer” este rugat sa nu continuie lectura. Multumesc!
Continuarea lecturii: Merg eu intr-o seara acasa, vara asta, pe la 2 noaptea. Taximetristul care m-a condus mi-a povestit amabil cum, intr-o seara, l-a fugarit un nebun cu o topor. I-am spus ca mi-e frica sa merg singura acasa, la care el a ras cu pofta. „Nu mai sunt nebuni, cum erau altadata!” Taxiul opreste la colt, caci, nu-i asa, straduta mea neintortocheata e cu sens unic. Si ma trezesc eu ca merg incaltata cu cei mai albi balerini din lume posibili, cand, la mijlocul strazii, vad statura alarmant de inalta a unui mascul. Topor check: not. Bine, respir usurata. Ii mai raman doar iatagane, cutite, sabii, sau junghere sa ma fugareasca. One down, 4 to go.
Imi zic, barbata fiind: „Ina, nu fi proasta! Omul sta si asteapta pe cineva (nu neaparat in scopuri violente). Te impacientezi ca o oaie la tuns!” A functionat cat de cat asupra psihicului meu zbuciumat, intrucat am pus un picior inaintea celuilalt, si am luat-o spre el. Problema era ca si el parea ca o ia spre mine, sau cel putin ca ma asteapta. Nu e bine, nu e bine!
Ma aplec si verific tivul de la blugi. Mai fac doi pasi. Hm...Oare ce imi mai fac balerinii? Ma aplec, ma uit la ei. Nu e bine nici atata aplecat, imi spun. Poate imi iau o bata in cap. Deja tremuram din cap pana in picioare, inclusiv geanta parea epileptica.
Long story short: trec pe langa tip, tipul se intoarce pe calcaie, merg mai repede, tipul se ia dupa mine, cotesc pe aleea mea, pasii ma urmaresc, scot cheia cu maini tremurande din geanta, tremur in timp ce deschid usa blocului, usa se blocheaza, simt rasuflarea tipului in ceafa, mai am putin si urlu. Intru in bloc, dau sa trantesc repede usa, tipul pune un picior in ea. Imi zice ceva de cheie uitata, eu sunt prea preocupata sa alerg nebuneste pe scari ca sa facem conversatie.
Acum suntem ok, tipul nu e un psihopat violator, am aflat ca sta undeva la 7, parca, si ca are un canis pitic. Dar eu m-am vindecat forever and ever de dorinta de a fi urmarita acasa de un admirator secret! (Daca numele tau e cumva Flavius, si citesti randurile de mai sus, te rog ignora-le! Tu ma poti urmari acasa in secret oricand!).
8 comentarii:
sa presupunem ca m-ar chema flavius. te-as putea urmarii in noapte, dar depinde cand, pentru ca lunea, miercurea, joia, vinerea si sambata stau pana tarziu sa fac monetarul la magazin, marti si duminica sunt paznic in spate la depozit la magazin...deci...poate in perioadele de somaj. In alta ordine de idei si apropo de nebuni, acum 2 ani, in apropierea Craciunului, defilam prin frig cu pleata desfacuta ca un extraordinar ce sunt, si se trezeste printre blocuri, unu' sa arunce de la et. 7 cu un os de la o pulpa de porc, ditamai femurul cam de 30-40 cm, cam la 10 cm distanta de capul meu...nu e ca un topor...dar tot contondent devine aruncat in felul ala. Asta in timp ce striga "roackere data viitoare nu mai te-am ochit"....
Iubitul tau ce zice de Flavius ?
me,
zi mersi ca nu a aruncat cu tot porcul dupa tine. sau ca nu s-a aruncat celalalt porc dupa tine! :)))
dodo,
ah, dodo, cum complici tu lucrurile... ;)
ca antecomentatorii, si pe mine tot "Flavius" m-a impins sa-ti spun ca am si eu un Flavius cu toate calitatile pentru a te indragosti de el (sper sa nu citeasca asta sotia lui!), iar daca-i vorba de urmariri ca-n filme, tipu'-i TheBest: copilotul lui MihaiLeu :)))
dosvida,
era sa-mi ramana salata de alge in gat! noroc ca mi-am dat seama ca vorbim de doi "flaviusi" diferiti. al meu nu e insurat. inca nu am zis "da!" :)))
Ca sa fie coincidenta completa, am cunoscut si eu un Flavius...si a fost frumos...el mai e inca.
aaaaaaaaaa, felicitari, flo! eu cred ca renunt la flavius, in schimb. ca am cam parasit incinta :))
de milioane finalul textului, oricum!
:D
Trimiteți un comentariu