Inozza

Acei puternici oameni slabi

Sunii oameni din viata noastra pe care, aproape fara sa vrem, ii catalogam drept slabi. Sunt timizi, se pierd atunci cand sunt luati peste picior, sunt nesiguri pe valoarea ideilor lor si cauta mereu incurajare la altii pentru a-si pune in aplicare planurile.

Asa e sora mea. Ma suna de fiecare data cand vrea sa ia o decizie: sa mearga sau nu pe munte, sa se intalneasca sau nu cu un baiat, sa cumpere sau nu o brosa pentru mama, sa se inscrie sau nu intr-o asociatie. Si eu, poate din vanitate, m-am obisnuit cu postura de consilier. Imi place sa o ajut, imi place sa-i impartasesc din experienta mea, ma bucur de fiecare data cand o sfatuiesc cum sa ocoleasca o greseala pe care eu am facut-o la varsta ei.

Lia e timida, scrie poezii frumoase si are parul inele. Lia n-are incredere in ea, in cunostintele si ideile ei bune. Si Lia asta, asa slaba cum e, mi-a dat astazi o lectie despre putere.

Lia mea s-a inscris azi ca voluntar la un adapost pentru batrani. Va merge acolo saptamanal pentru a le aduce batranilor lumina pe care ne-o aduce si noua, celorlalti. Ii va imbraca, dezbraca, hrani, plimba, ii va asculta si le va povesti.

Mi-a povestit ca azi a intalnit prima batranica:

- Cred ca avea Alzheimer, pentru ca la fiecare cateva minute ma intreba: “Si pe tine cum te cheama?” Si imi povestea atatea…

Am tacut. Pentru prima data in multi ani, nu aveam ce sa-i spun. Dupa cateva secunde, am intrebat-o:

- Si tu rezisti sa vezi atata tristete in fiecare saptmana?

- Daca ai stii cat se bucura sa aiba pe cineva care s-o asculte! Stii ce mi-a zis? Mi-a zis “Te iubesc, Liutza!”

…si Lia, iti multumesc pentru ca, in felul tau unic, imi arati ce e cu adevarat important in viata. Si, cu riscul de a parea patetica, e o onoare sa fiu sora ta.