vineri, 11 ianuarie 2008

Acei puternici oameni slabi

Sunii oameni din viata noastra pe care, aproape fara sa vrem, ii catalogam drept slabi. Sunt timizi, se pierd atunci cand sunt luati peste picior, sunt nesiguri pe valoarea ideilor lor si cauta mereu incurajare la altii pentru a-si pune in aplicare planurile.

Asa e sora mea. Ma suna de fiecare data cand vrea sa ia o decizie: sa mearga sau nu pe munte, sa se intalneasca sau nu cu un baiat, sa cumpere sau nu o brosa pentru mama, sa se inscrie sau nu intr-o asociatie. Si eu, poate din vanitate, m-am obisnuit cu postura de consilier. Imi place sa o ajut, imi place sa-i impartasesc din experienta mea, ma bucur de fiecare data cand o sfatuiesc cum sa ocoleasca o greseala pe care eu am facut-o la varsta ei.

Lia e timida, scrie poezii frumoase si are parul inele. Lia n-are incredere in ea, in cunostintele si ideile ei bune. Si Lia asta, asa slaba cum e, mi-a dat astazi o lectie despre putere.

Lia mea s-a inscris azi ca voluntar la un adapost pentru batrani. Va merge acolo saptamanal pentru a le aduce batranilor lumina pe care ne-o aduce si noua, celorlalti. Ii va imbraca, dezbraca, hrani, plimba, ii va asculta si le va povesti.

Mi-a povestit ca azi a intalnit prima batranica:

- Cred ca avea Alzheimer, pentru ca la fiecare cateva minute ma intreba: “Si pe tine cum te cheama?” Si imi povestea atatea…

Am tacut. Pentru prima data in multi ani, nu aveam ce sa-i spun. Dupa cateva secunde, am intrebat-o:

- Si tu rezisti sa vezi atata tristete in fiecare saptmana?

- Daca ai stii cat se bucura sa aiba pe cineva care s-o asculte! Stii ce mi-a zis? Mi-a zis “Te iubesc, Liutza!”

…si Lia, iti multumesc pentru ca, in felul tau unic, imi arati ce e cu adevarat important in viata. Si, cu riscul de a parea patetica, e o onoare sa fiu sora ta.

5 comentarii:

dosvida spunea...

sau acei mici oameni mari. Sarut-o pe Lia si spune-i ca este cel mai minunat gestul pe care il face.

Anonim spunea...

esti, cred eu, cea mai norocoasa fata pe care o cunosc

iulia spunea...

Ina, fii fericita ca ea a descoperit partea cu adevarat frumoasa a vietii..
E minunat sa vezi ca tu contezi pentru cineva... :)

Danonino spunea...

Ce poveste draguta :) Pe sora mea o cheama Cristina (aka Niciu) si face voluntariat la Casa Valentina, un centru din Ferentari unde o mana de omuleti cu suflet mare incearca sa aduca putina fericire si normalitate copiilor de-acolo, care cresc intr-un mediu uneori fioros.

Si-mi povesteste mereu mici tragedii dar, din fericire si o sumedenie de gesturi adorabile ale copilasilor.

Iar eu ma gandesc cat de bun trebuie sa fii sa ai atat de mult de dat altora. Ca ele de bun :)

Cineva spunea...

lia e o fată bună, eu m-aș bucura să existe o persoană care la fiecare pas să-mi ceară părerea, m-aș simți apreciat și util :)