Cand dragostea trece prin stomac...de prea multe ori
Azi mi-am dat seama ca sunt un zero in materie de love & romance& stuff si ca, daca exista cineva mai patetic decat mine in galaxia asta sunt probabil quarcii de pe NX V303, dar care au o scuza fiind quarci si reproducandu-se probabil prin contactul aratatoarelor.
Cum a devenit toata povestea: la serialul la care lucrez a trebuit sa scriu un episod in care una dintre personajele secundare feminine (sa-i zicem Dana) incearca cu disperare sa-si recastige iubitul. Ma pun eu pe treaba si gandesc ce-ar face o femeie orgolioasa, care vrea cu orice pret sa-si castige iubitul care, evident, e indragostit de alta. Hm…cum nu am experienta in acest sens, mi-am lasat imaginatia sa zburde si iata ce a iesit: intr-o scena ea vine la el acasa sa-i aduca micul-dejun, in a doua scena, ea iese cu el la restaurant, la un pranz romantic, in a treia scena, ea vine la el cu pizza si…ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta, in ultima scena, ea ii gateste o mega-cina romantica, la care el, desigur, nu vine.
Abia citind notele colegilor mei, am realizat cat de monumentala pot fi si ce impact nebanuit si devastator a avut lectura romanelor lui Jane Austen asupra modului in care percep realitatea (si, implicit, relatiile dintre sexe). Spicuiesc din notele colegilor de echipa:
Coleg 1:
“misto scena cu micul-dejun”
“nu-i rea nici asta cu pranzul romantic, dar parca fata asta mizeaza prea mult pe mancare ca factor romantic-afrodiziac”
“iar mancare?! =)))))))))))”
“tot cina romantica. Nu s-a prins Dana ca pe el nu-l intereseaza mancarea? :)”
Coleg 2:
“ok, au mancat deja. Acum pot sa treaca la sex.”
“poti sa pastrezi scena cu cina, daca o acoperi pe ea in frisca, sau in ciocolata, sau in miere, sau…”
Stiti ce e cel ma trist? Ca mie mi s-au parut perfect normale scenele astea, in care el nu mai e atras de ea si o respinge inconstient si ea, dintr-un impuls primar, o tot da inainte si il infunda cu clatite cu miere si nuci, croissante cu unt si fazan la cuptor.
Sper sa nu ajung niciodata in ipostaza asta, pentru ca vai de capul bietului ghinionist ce indigestie l-ar paste! :)
13 comentarii:
Ummmm...
Ina, sa stii ca sunt interesata de cum EA il poate aduce inapoi pe EL asa ca daca mai gasesti ceva, let me know please!
Take care:*
Mi se pare doar mie sau marea diferenta intre a face sex sau "alceva" e dimineata cand el/ea pregateste micul dejun pentru amandoi?
iulia,
sunt cazuri in care el nu merita adus inapoi. daca nu a stat pentru ca a vrut langa ea, it wasn't meant to be. un altul isi va dedica viata pentru a face acest lucru ;)
gelu.
:))))
ti se pare doar tie.
nu stiu cum sant altii, dar acum in grelele vremuri ale studentiei chiar as fi tentat sa am o prietena ( fosta sau nu )care sa gateasca atat de des...
si ... bine zic parazitii..:D
( sper sa nu te superi pe comentariu daca stii ce zic magarii aia. daca nu, nu cauta ;) )
Acum imi dau seama ca e posibil sa nu fie o coincidenta faptul ca cea mai serioasa relatie de pana acum a fost cu cineva care primea in fiecare saptamana pachet de acasa... si gatea f bine mama ei... :)
eu n-am primit niciodata pachet de acasa. Iti dai seama daca toti baietii ar fi fost ca tine unde as fi ajuns? :))
Esti cumva "din Bucuresti"? Daca da ai fi avut deja cateva puncte in plus... ca putea sa oferi mancare nu doar Sambata, Duminica, Luni si Marti... Daca nu oricum de aragaz/plita ai fi putut sa faci rost "spre binele tau". Oricum... noi sa fim sanatosi si parul sa ne stea bine... ca fructele de mare inevitabil se termina :P
Auzi, da' nu cumva ti-era foame cand te-ai apucat de scris? :))
gelule, mancarea vine duminica, ma!
PS: si tricoul sa se calce singur stand pe umeras, si totul e ok!
gelu,
nu, nu sunt din bucuresti. am pur si simplu niste parinti denaturati :))
dosvida,
posibil. am scris de sarbatori, intre o felie de friptura si o sarmala si...uite rezultatul!
Mancare!
Mi se pare trist ca lumea functioneaza prea mult pe baza de standarde. Standardul pentru realizare, standardul pentru fericire. Te uiti la televizor si vezi doar standarde si momente perfecte. Incercand sa le replici nu faci decat sa pierzi momentele cu adevarat speciale. Pe de alta parte e vorba si de standardele televiziunii, un sarut perfect, trandafiri si bomboane inseamna un film bun, nu? Poate nu. Imi plac mult mai mult filmele frantuzesti in care nu stii de la inceput cum o sa se termine totul.
sunt perfect de acord cu tine in ceea ce priveste respingerea standardelor, dar nu trebuie sa uiti ca sitcomurile (cum e cazul serialului la care ma refeream) functioneaza TOCMAI pe baza de stereotipii (personaje, situatii, conflicte), pentru ca altfel...ar fi alt gen de film.
cat despre filmele francez, sunt de departe preferatele mele, mai ales in materie de comedie :)
Trimiteți un comentariu