joi, 21 februarie 2008

We iz sorry :(

Lily Allen doarme acum pe unul dintre papucii mei de casa, dar, daca ar fi fost treaza, m-ar fi rugat frumos sa va cer scuze si in numele ei pentru faptul ca in ultima vreme am stat amandoua low profile.

Vina, bineinteles, ii apartine numai ei :D. Dar, pentru ca nu e frumos sa ataci o fiinta care doarme si nu se poate apara, (nu mai pomenim de faptul ca nu poate nici macar latra in apararea ei) o sa mi-o asum eu.

Botzul asta de 500 de grame a racit cobza pentru ca am dus-o intr-o camera proaspat aerisita fara sa ma asigur ca temperatura s-a stabilizat. Asa ca acum ii curge nasul, stranuta, tuseste, si sforaie ca o fanfara. Motiv pentru care sta tot timpul la caldurica si primeste zilnic vizita doamnei doctor care ii fac vaccin.

Crunta boala n-a linistit-o, insa. Continua sa roada cu o abnegatie demna de invidiat tot ce este (sau aduce a) deget de mana sau de picior, glezna, incheitura sau suculentul calcai.

Acum doua saptamani, in asteptare lui Lily Allen, citeam o carte numita “Surviving Puppyhood”. Mi se pareau atat de amuzante toate regulile si toate lectiile alea! In fond, un caine inseamna masa, plimbare, joaca si somn, nu? Ei bine, n-as fi banuit niciodata ca un caine inseamna sa te intrebi in timpul laboratorului de Jurnalism online: Oare am dat cu spary mufele inainte sa ies? sau sa te gandesti, in timp ce esti la cinema si vizionezi “Sweeney Todd”: Oare nu se simte singura aia mica?

Puppyhood-ul seamana foarte tare cu parenthood-ul: mancarea se serveste la ore fixe, puiul trebuie sters la fundulet, supravegheat, ingrijit, protejat, invatat sa evite prizele, sa faca poop la olita, dar, mai presus de orice, tratat cu muuuulta rabdare si iubire. We’re still working on the pacience part… :D

In final, o poza recenta cu Lily si o mana uriasa :))



7 comentarii:

iulia spunea...

Imi pare rau pentru raceala :( O sa isi revina repede :)
Ii trimit multi pupici :* :* :*

Inozza spunea...

lily allen says thank you! (in chihuahuaneza, bineinteles) :)

Katy spunea...

asa-i cu astia mici racesc repede, dar o sa ii treaca... iti trimitem hug-uri si :*:*:*:* ca sa se faca bine mai repede. Ce ai mai facut cu interviul tau foarte important ? Hmmm, parca nu ai mai pomenit nimic de el :P... sau am ramas eu in urma ;)). :*

adinutz micutz pufos..ninge peste tine spunea...

inooooooooooooooi, it's the smallest, cutest doggie :) sa-ti creasca "mare" in limita rasei,logic :p si sanatoasa! Hardly wait to meet her si pe tine pe langa ea, of course :))

Inozza spunea...

katy,

sper sa apuc sa va povestesc si despre fiasco-ul cu interviul :)

adinutz,

nu-mi vine sa cred!!! exista sanse sa te mai vedem anul asta, adica? :P

ki spunea...

comentez si eu la doua saptamani dupa...
ziceai ca puppyhood e foarte asemanator cu parenthood.
si eu si sotia am fost proprietari de caini, unul mai nebun decat celalalt, un dalmatian, respectiv un cocker, si ziceam cam la fel. de la caine la copil nu e un pas urias, nu?

we had no idea...
acum, ca mandri proprietari ai unui copil de doua luni jumate (a carei intreaga poveste, daca ai timp/chef, o gasesti la caprele-irinucai.blogspot.com) ne dam seama foarte bine de asta.

oricum, desi cu intarziere, felicitari pt lilly allen, sper ca e mai bine acum, si bucura-te de ea. si hey, macar ai posibilitatea de a dormi mai mult de 4 ore adunate pe noapte :))

dar recunosc ca sunt asemanatori la o chestie: we're still working on the patience part, too

Inozza spunea...

ki,

sa va traiasca the little bundle of joy!!!!!!!!!!!! ( si intre noi fie vorba, dupa experienta asta "nefasta", babies are out of the question in urmatorii 20 de ani :)))) )