Inozza

Hellday

Stiti cum sunt zilele alea in care te trezesti si stii ca o sa-ti mearga rau orice ai face pana seara? Well, luati o zi din aia, ridicati-o la patrat, iar rezultatul inmultiti-l cu 1.563.987 si veti avea o imagine a zilei mele de azi.

Am adormit azi noapte candva spre dimineata, cu capul pe o carte de mare angajament, pe numele ei “Cenzura in Spatiul Cultural Romanesc”. Vedeti voi, azi urma sa dau ultimul examen din viata mea de studenta. Which is kind of sad, of course.

Mi-am pus alarma sa sune la 7, pentru a mai recapitula o ora. Examenul incepea la 10. M-am trezit cu un firicel de saliva prelingandu-mi-se discret pe barbie si cu un sentiment ciudat ca la 7 n-ar trebui sa fie asa de soare afara. M-am uitat panicata la ceas: 9:21. Din momentul asta si pana la 9:25 cand am iesit din casa nu va pot spune prea multe. Stiu ca m-am repezit la baie sa ma spal, si apoi, realizand ca nu am timp, m-am multumit sa ma sterg cu prosopul pe fata (nici acum n-as putea sa va spun de ce). I-am aruncat lui Lily in castronul cu mancare o soseta (nici ratiunea din spatele acestui gest psihotic nu o inteleg) si apoi, cand i-am surprins privirea mirata, am inlocuit-o cu puppy food. Ca in filmele cu prosti mi-am luat pantalonii in drum spre usa, mi-am prins parul alergand pe scari si m-am incaltat ca lumea abia odata ajunsa pe trotuar.

Vedeti voi, proful de Istoria Presei din Romania e genul de profesor care nut e lasa sa intri la curs dupa fix. Va dati seama ca n-ar face exceptii la un examen. Ma gandeam pe autobuz, si apoi pe metrou, daca stiu cand e sesiunea de restante. Bineinteles ca nu stiam. Ca orice geek care se respecta n-am avut nicio restanta in tot parcursul meu academic. Si acum, pe ultimii 10 metri…

Anywayz, am ajuns gafaind si cu ochii iesindu-mi din orbite la timp, dar, bineinteles, Soarta a decis sa ma pedepseasca dandu-mi drept subiect exact partea de materie la care azi-noapte mi s-a rupt firul: Istoria publicitatii din Romania. Am scris ce mi-am amintit (adica doar detaiile glossy, cum ar fi faptul ca Regina Maria aparea in 1924 intr-o reclama la nu stiu ce crema intr-o revista, devenind primul monarh din lume care aparea intr-un anunt publicitar) si astfel s-a incheiat ultima sesiune din viata-mi studenteasca.

Hellday a continuat asa cum a inceput. Tampit. Dupa examen m-am intalnit cu colegii din echipa de scenaristi la Green Hours, pe terasa, sa lucram la finalul sezonului I al sitcomului nostru. De cum am ajuns, headwriterul, un baiat de aur, m-a intampinat cu “Ce s-a intamplat cu fata ta?” Fetelor, va sfatuiesc sa nu mai obisnuitit baietii sa va vada numai impecabile. Adica am si eu, ca tot omul, doua cearcane, ochii umflati, fata palida si un cos si ma ia cu “Ce s-a intamplat cu fata ta?” Cum ar fi daca as intampina si eu asa aproape fiecare baiat pe care il cunosc. “Buna, Andrei/Mihut/Radu/Cristi/Stefan/X, ce s-a intamplat azi cu fata ta?”

Ei bine, am trecut peste momentul asta minunat (i-am spus sec ca nu am alta fata la mine in momentul ala), si nici n-am apucat sa-mi comand un espresso macchiato ca s-a pornit Furtuna. A tunat, a fulgerat, a plouat cu galeata, si noi stateam sub o prapadita de umbrela verde, ca niste hippioti in Vama. Sentimentul asta era intarit si de faptul ca, la masa cealalta, niste liceeni chinuiau un “Nu am chef azi” gutural. Dap, asta e idealul meu de sedinta: eu tremurand ca varga, cu apa prelingandu-se romantic pe agenda in jos, stand cu balerinii mei delicate intr-o balta si intrebandu-ma in tot timpul asta de ce naiba nu puteam sa mergem intr-o cafenea.

Intr-un final am ajuns acasa, ca s-o gasesc pe Lily cu cablul incarcatorului meu in gura. N-a durat mult sa realizez ca incarcatorul nu mai era atasat de cablu (courtesy of Lily) asa ca, fara sa mai mananc, am iesit sa cumpar incarcator. In drum spre incarcator, am trecut pe langa salonul de tatuaje unde mi-am pus piercingul de ziua mea. By the way, in caz ca nu stiati, un piercing odata pus, ar trebui lasat la locul lui cel putin cateva luni. Eu mi l-am scos pe al meu dupa o luna din nu stiu ce motiv si apoi, surprise! se astupase gaura. Anywayz, am intrat acolo sa intreb daca pot sa-mi reface gaura, m-am trezit anesteziata din nou si, fara sa-mi dau seama, iar s-a apropiat tipul cu acul mare de mine. Before I knew it, eram in strada si aveam atasata de mine o bucata de titan cu o perla. Good days are back, desi iar a durut ca naiba.

Nu va mai obosesc cu tipul din autobuz care vroia sa ne intalnim la o cafea pentru ca-i aduc aminte de cineva "special" (Gee, pana mare de replici de agatat zilele astea, nu gluma), sau cu doctorita veterinara careia trebuia sa-i iau un interviu pentru un nenorocit de articol la rubrica “Pets” si care se fastacea si ma ruga sa revin a doua zi, ca azi nu arata bine. “Nu va fac poza, imi raspundeti doar la cateva intrebari!” am incercat s-o calmez. Femeia stia una si buna si mi se parea la fel de amuzanta ca fetele care se dau cu gloss inainte de a vorbi cu un tip la telefon.

Finalul zilei glorioase de azi? Remember Flavius? Ei bine, Flavius mi-a frant inima in seara asta, cand m-am dus la Mega sa-mi iau iaurt si mere, sa ma binedispun. L-am gasit flirtand cu fata de la raionul de Mezeluri si Preparate din Carne! Bine ca n-am apucat sa investesc prea multe sentimente in relatia noastra! Macar de-acum stiu sa ma orientez la alta casa de marcat...

Acum m-am resemnat si ascult best cheering up song, Here Comes The Sun mancand crema de zahar ars. Da, stiu, e un sacrilegiu si o bomba calorica, dar dupa cat am transpirat aseara la filmari zau ca ma simt subponderala. Si, nu-i asa, trebuie sa restabilim echilibrul. :D