joi, 19 iunie 2008


He’s Just Not That IntoYou :)

Stiti melodia “Hey Eugene!” de la Pink Martini? Daca nu stiati, versurile sunt bazate pe experienta personala a solistei. China Forbes povesteste cum, dupa ce a intalnit un tip la o petrecere cu care si-a petrecut toata noaptea dansand si “making out”, el i-a luat numarul de telefon si a intrebat-o “Is it too soon if I call you Sunday?” Soooo sweet, right? But he never called, actually…

Tot asa am patit si eu acum cateva saptamani. :) Am intalnit la o petrecere un tip super simpatic, genul funny, bright (Law alumni *sigh* :D) and self-assured, yet down to earth, with an edge of shyness, ce mai, plenty of potential, to be sure :))

Din momentul in care ne-am cunoscut am ramas impreuna pana in zori. Cand oamenii au inceput sa plece pe la casele lor (era deja 5, cred), mi-a spus ca nu vrea sa ne despartim inca si m-a invitat la o cafea ultra-matinala. The vibe was positive, so I said yes and we valsed into the sunrise in his car :))

Dupa alte cateva ore in care am povestit despre cariera lui politica abandonata in plina ascensiune, cumplit de asemanatoare cu cariera mea de jurnalist politic :)), despre poeziile lui Borges, si, basically, despre toate, de la situatia emigrantilor romani in Europa, pana la senzatia superba de a face baie in mare pe furtuna, ne-am trezit despartiti de datoria lui morala de a se prezenta la serviciu. :)

M-a condus acasa, am facut schimb de numere de telefon. Era inciudat ca nu-si gasea telefonul personal, asa ca imi daduse un apel doar de pe cel de serviciu. I couldn’t care less, i-am spus eu zambitoare ca o ciubotica cucului. Mi-a cerut permisiunea sa ma sune, sa iesim undeva. Raspunsul meu se subintelege. :))

Peste alte cateva zeci de minute, dupa un proces cumplit de demachiere si tarare in pat, cand ma pregateam sa adorm, imi suna telefonul. Era tot el, fericit nevoie mare ca-si gasise telefonul personal in torpedou. Se scuza, spera ca nu m-a trezit, mi-a multumit inca o data pentru companie, cu rugaminte de a putea sa ma revada etc. etc.

Peste alte cateva ore, dezbateam intens subiectul cu fetele la telefon. Una dintre ele sustinea ca ma va suna din nou in cursul acelei zile (“Pai, te-a sunat dupa numai 20 de minute ca sa ai si numarul lui personal? Hellllloooo! E un semn clar!!”). Alta era mai rezervata in privinta acestui scenariu, dar dadea ca sigur un telefon a doua zi. O a treia spunea ca poate a realizat ca a parut usor disperat cu telefonul, asa ca va suna peste 2-3 zile. Hmmmmmm…am picat toate pe ganduri.

Eu nu credeam ca va suna in aceeasi zi, dar convingerea fetelor m-a molipsit usor-usor. Pe la pranz, priveam usor interesata ecranul mobilului. Peste alte doua ore, i-am marit volumul sonorului, pentru a ma asigura ca il aud si din cealalta camera :)) O alta ora mai tarziu, il luam cu mine peste tot, inclusiv pe balcon. Dupa-amiaza, am inceput sa privesc telefonul nelinistita. Daca patise ceva pe drum spre serviciu? Ce-i drept, era foarte obosit… Alte cateva ore au trecut si am inceput sa ii arunc priviri incruntate Sony Ericsson-ului meu. N-a lipsit mult si incruntarea s-a transformat in dispret. Spre seara fierbeam deja si bietul meu telefon a trebuit sa suporte multe injurii, de la “Nu vezi ce ecran zgariat ai?” la “Te dau maine la un centru de reciclare!”

La dezbaterea telefonica nocturna, fetele s-au declarat toata nespus de dezamagite. Una dintre ele m-a facut sa rad in hohote cand a spus ca a nu ma suna in aceeasi zi “Nu pare genul lui.”, desi, evident nu-l cunostea decat din descrierea mea (super-amanuntita, ce-i drept :D). Am stabilit ca nu-i nicio tragedie. In fond, nu trecusera nici 24 de ore.

Dar apoi au trecut. 24, 48, 96, 192 de ore…orele s-au transformat in zile si zilele in saptamani. Si, daca in primele 3 zile m-am tot gandit ca poate asta e o strategie de a nu parea interesat tocmai pentru ca era, din ziua a patra I stopped caring. Doar ca fetele si lumea de la petrecere continuau sa ma intrebe ce s-a intamplat cu el, daca a sunat etc. Mi-am impartit declaratiile in functie de mood. Daca ma prindeau intr-o zi in care eram low self-esteemed, le spuneam ca m-a sunat, intr-un final, dar ca l-am refuzat cu o glacialitate demna de regina Elizabeta I. Dar majoritatii le spuneam adevarul: ca probabil avusese un tragic accident si ca era in coma. Sau ca odata ajuns acasa, si-a reamintit brusc ca are o prietena/logodnica/sotie/3 copii/2 sotii si 4 copii etc.

Anyway, tot postul asta nu e decat o (imensa! :)) introducere pentru un film care va aparea in toamna si care prezinta femei care au trecut prin exact aceeasi situatie.

Ideea care sta la baza filmului e genial de simpla:

If he’s not calling you…

If he’s not marrying you…

If he’s not sleeping with you…

He may just not be into you.

Dupa aceasta experienta de viata edificatoare, pot in sfarsit sa va prezint si concluzia mea:

D’oh.


31 de comentarii:

Anonim spunea...

Argh... Suna-l !!!
A trecut deja suficienta vreme incat sa poti parea distanta... Trimite-i macar un sms cu o chestie funny legata de discutiile din seara aia. Sau daca nu, un mesaj sec cu "As manca o inghetata". Sau unul enervant cu "Pentru a evita blocarea serviciilor Vodafone/Orange, va rugam trimiteti un sms la numarul 07INARULEZ in care sa mentionati motivele pentru care nu sunati dracului odata. Va multumim anticipat. O zi cat mai buna, Vodafone/Orange".
Daca a lasat o impresie buna in seara aia... poate iese ceva :D
>:D<
Pune mana pe telefon!

Mihai spunea...

orice-ai face, NU face cum zice Andra...

Anonim spunea...

Mihai, e foarte pisibil ca avantul meu sa fie exagerat. Dar ce facem daca the Law alumni sufera de o forma rara de timiditate ? Sau daca chiar a patit ceva..?

Anonim spunea...

Pisibil = o posibilitate pisicoasa :P
"posibil" voiam sa scriu, sorry.

Anonim spunea...

si uite mai sus cat de diferit vad barbatii si femeile acelasi lucru :) si eu zic sa dai tu un semn discret si evident "indiferent"

Desene Animate spunea...

ohhhhh gina gina gina...ups i forgot i think it's "ooh ina ina ina" :))
the guy

drina spunea...

Eu am facut o data cum zice Andra, adica am sunat eu. La mine n/a iesit bine, dar macar am primit o explicatie si mi s/a dat practic liber la scenarii despre cum il strang de gat. Much better.

Ina spunea...

mihai,

relax. I won't ;)

andra,

si eu m-am gandit la probabilitatea ca tipul sa fi "patit ceva" asa ca am dat un google search cu "nume prenume cute law alumni" + "coma". surprise! nici un rezultat. asa am ajuns la concluzia geniala ca e mai probabil sa fie engaged to be married sau chiar married si cu urmasi decat zacand legumicol intr-o sectie de reanimare.

oh, by the way, partea cu 07INARULEZ, priceless! :))

alegzandra,

in cazul asta cred ca sunt putin mai "barbata" in ceea ce priveste the dating process. sau chiar am devenit atat de indiferenta incat nu i-as da nici macar un semn indiferent :))

desene animate,

"all messeges...erased." :)

drina,

da, recunosc, singura chestie care m-ar fi putut determina vreodata sa-l sun eu ar fi fost curiozitatea. us women are so weak! :))

Anonim spunea...

sunt de acord cu andra si alegzandra, doar ca acum, intr-adevar, nu are sens sa-l suni.

dar chiar sunt curioasa de ce nu l-ai sunat in primele doua-trei zile. macar ti l-ai fi scos din sistem, in loc sa amenintzi sarmanul telefon :)

Gelu spunea...

Scenarii din/demne de "You've got mail" :) Geniale. Eh... mai stii, poate a ajuns acasa, te-a google-it, a ajuns pe blogul asta si... :|

iulia spunea...

Am patit-o si eu odata. :| Si in prostia mea l-am cautat, tipul era din ala fara obligatii si nici nu isi dorea una, asa ca am ramas doar cu amintirea... Anyway, nu il suna. Unii barbati sunt asa de...
Hugs Ina!

Ina spunea...

mih,

mi-am amenintat telefonul numai in seara respectiva. :) si nu l-am sunat in primele doua-trei zile pentru ca incepusem sa ma vad cu altcineva ;)

gelu,

si....?

iulia,

nu stiu daca e "prostie" faptul ca l-ai cautat. in definitiv, aveai tot dreptul la o explicatie. si da, unii barbati sunt asa de..., dar cum ar fi viata fara momente ca astea? searbada! ;)

Mihai spunea...

daca a patit ceva iremediabil, asta e. daca a uitat, e de nescuzat. daca pur si simplu s-a razgandit de la a mai suna, mergem inainte!

hint: expediaza un mesaj din greseala, urmat de un altul "scuze, am gresit numarul :)". alta idee n-am!

Gelu spunea...

(Cu riscul de a pune un comment de doua ori) Nu mai are voie omul sa faca o gluma proasta...

Ina spunea...

mihai,

nu stiu ce are toata lumea cu mine de-mi da doar sugestii despre cum sa (re)intru in legatura cu el! chiar nu e cazul :)) mersi, oricum!

gelu,

esti dragut ca ai spus gluma proasta. looking back, era chiar o gluma buna :)

Anonim spunea...

Se anunta un film destul de bun,amuzant:D
De dragul introducerii tale si a faptului ca experiente de genul acesta se intalnesc foarte des,tin sa-l vad cand apare.:)

Anonim spunea...

Pff... de ce trebuie sa gandesti (un "tu" general) asa mult? Nu mai bine faci totul din

impuls si gata? Scapi de-o grija si stii exact ce se/s-a intampla/t. Poate cauta doar o

distractie, poate a aflat si nevasta, poate s-a mutat cu copiii in Ciocarlatele din

Vale si nu are semnal la mobil (lucru care nu ai cum sa il afli daca nici macar nu

incerci cu un bip - de pe nr ascuns daca te face sa te simti mai in siguranta) sau

*Doamne fer'!* acum fumeaza un joint cu Sf. Petru...

Am pierdut din asemenea cauze, cu prea mult gandit pentru un simplu gest. Normal,

trebuie sa existe anumite "reguli nescrise", dar toti spunem ca nu vrem sa ne incadram

in tipare, iar cand vine vorba de anumite lucruri, facem la fel ca ceilalti. Iesi din

tipar si fa ce-ti trece prin cap, renuntand la orgolii inutile. Frica de refuz si

vocamecafobia (fear of answering machine) nu sunt scuze foarte bune...

Esti mai linistit cu un "well... life's a beach!" decat cu "what if...?"

PS: A venit vara, se inlocuieste cuvantul "bitch" cu "beach". Ah, si fa ce vrea I, nu ce zicem X si Y.

Ina spunea...

cristina,

da, si mie mi se pare foarte promitator, un fel de "love actually", numai ca pe dos :))

jorjel,

believe it or not, chiar fac ce simt in cazul asta, si nu sunt constransa de nicio regula, nescrisa sau nu :) postul asta nu e unul de frustrare, nu stiu de ce a creat impresia asta. :)

spuneam doar ca am trait si eu o experienta de genul "he never called" exact ca unul dintre personajele filmului mentionat si ca acum, retrospectiv, toata treaba mi se pare tare haioasa.

Mihai spunea...

btw: te misti repede "pe piata" daca la 2 zile dupa intalnirea cu un tip asa reusit te vedeai cu altul deja :-?

Anonim spunea...

Ina, draga de ea, cu darul de a starni dezbateri aprinse. Eu, sincer, cred ca tipul iti citeste blogul si il roade un pic nonsalanta ta. :-)

Ina spunea...

mihai,

la doua zile dupa, ma vedeam deja cu un al treilea. ;) am spus si o repet: it's hard to be me! :)))

alexandra,

acum ca-mi spui de dezbateri, ma gandesc serios sa-l transform pe nefericit intr-un Elodiu. am toate ingredientele pentru un serial de succes :)

Anonim spunea...

ina, nu vorbeam de tine, am specificat ca era un "tu" general. Ultima propozitie (din PS) era singurul lucru legat strict de tine, desi nu sunt sigur nici de ala. :P

Aaa, ai observat ca semeni un pic cu unul din personaje? ;)

Si faza asta e interesanta:
"I can't. I'm married"
"So we're friends."
*Girl getting naked, jumps in pool"
"You know, you may be the best friend Ive ever had!"
:)))

Anonim spunea...

Asa: deci am fost eu si Law alumni ala din articolul de sus. Al treilea cine e? :D

Anonim spunea...

Ina, si mie mi s-a intamplat o chestie de genul asta .. in viata mea nu am parut mai disperata sa ma asigur ca telefonul functioneaza, il caram cu mine peste tot ... eram patetica, noroc ca n-o stiam decat eu ... oricum it sucks si de atunci mi-am propus sa fiu mai relaxata ... or whatever ... daca o sa fie, o sa fie
(PS - m-a sunat mai tarziu, cateva saptamani mai tarziu ... sincer, nici nu mai stiu ce i-am spus, insa ... era PREA tarziu). :)

SURSUM CORDA!

Florentina

Ina spunea...

jorjel,

seman un pic cu un personaj din film? no shit, sherlock! :))

anonymous,

ha, ha, ha! you're funny! NOT!

florentina,

cu ocazia asta imi dau seama, intr-adevar, ca situatia asta nu e nicidecum exceptia pe care o credeam eu. vad ca pentru unii e o regula de viata! :))

Anonim spunea...

Elementary, my dear Watson, elementary! :-B

Alinap spunea...

Azi tocmai am dat examenul- proba scrisa- la licenta; am gresit 3 intrebari la grija si un pic la o problema. Eram estul de furioasa inainte sa citesc articolul tau, insa m-ai facut sa rad cu lacrimi dupa ce am citit postul tau. Si apoi paralela cu filmul, e geniala. Mersi ca mi-ai inseninat ziua si bine i-ai facut ca nu l-ai sunat!

A-30-something spunea...

Poate a uitat sa te sune in ziua respectiva sau dupa doua zile, iar apoi i s-a parut ca oricand ar suna ar fi prea tarziu. Oh well, maybe it wasn't meant to be... Sau... nu se stie niciodata ;)

Anonim spunea...

Dear,
cred ca toate am trecut prin genul asta de experiente.

Eu am ales sa-mi enjoy la maxim snackul de la Gregory's la 8 am, intr-o dimineata super friguroasa, sa-l las sa ma conduca pana la eroilor, sa ma urc in autobuzul spre casa, degerata toata, ca apoi sa-mi dau seama ca e mai bine ca nu i-am dat nr de tel.. si ca nu cred ca l-as recunoaste in trafic (4 ani mai tarziu)..

Relax, tipul care-i meant to be va suna si peste o zi, si peste doua.. let it be (.. a nice souvenir)!

chloeonheels spunea...

Mi s-a intamplat si mie de curand asta, dar eu i-am trimis un mesaj-macar sa stiu de ce crede el ca nu ne potrivim,right? well, raspunsul lui a fost exact ¨i´m just not that into you¨- ceea ce e ironic,pt ca ca eu am vazut filmul abia acum vreo 3-4 saptamani :D

Photography Lady spunea...

buna poveste, Ina!

am vazut filmul de cateva ori, imi place mult Jenny Aniston :P