Inozza

Generaţia zero repere

Citeam acum câteva zile pe blogul lui Vlad Petreanu excelenta radiografiere pe care o făcea acesta organismului bolnav al presei române, pornind de la cazul „Mihaela o suge la Antena 2”.

Azi am citit în Cotidianul că, potrivit unui sondaj realizat de eJobs.ro, Andreea Esca reprezintă modelul jurnalistului perfect pentru români. I-a devansat chiar pe Cristian Tudor Popescu, pe Robert Turcescu şi pe Emil Hurezeanu. Citind rândurile respective m-am trezit gândindu-mă că nu mai este dreptate pe lume (şi nu, nu mă refer la faptul că o prezentatoare de ştiri/cititoare de prompter a fost ridicată la rangul de jurnalist, asta e un detaliu insignifiant). Da’ Simona Gherghe, par example, ce-are de nu e în topul celor mai apreciaţi jurnalişti, că şi fata asta are dicţie bună?! Apoi m-am liniştit, există dreptate pe pământ, fetele de la ştiri le Antena 1 au o reprezentantă în top: pe Simona Pătruleasa. O să dormim cu toţii mai bine la noapte.

Revin la principiul GIGO (guoi introduci, gunoi obţii), aşa cum l-a numit Vlad Petreanu în postul menţionat mai sus. Într-adevăr, avem o mică problemă în ceea ce priveşte calitatea „materialului” pe care îl introducem în marea fabrică a jurnalismului. Cu ocazia admiterii la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării de anul acesta, George Hari Popescu menţiona faptul că s-au găsit 2 lucrări lipsite de diacritice, „influenţă a calculatorului”. Nu s-au scăzut puncte pentru această mică „scăpare” pentru că dacă scazi 0.05 pentru fiecare greşeală gramaticală (cum scria George că ar fi trebuit să procedeze) şi înmulţeşti cu numărul de ă, î, â, ş şi ţ-uri dintr-un text de câteva pagini, pa şi pusi banii de taxă pe care i-ar plăti respectivul candidat...

Ok, veţi spune poate unii dintre voi, introduci gunoi, dar pe parcurs îl reciclezi, îl cizelezi, îl dezinfectezi, îi schimbi ambalajul şi la final obţii...altceva. Cu durere în cordu-mi de aspirant la titlul de jurnalist vă spun că gunoiul parfumat tot gunoi rămâne. Dovada? La examenul de licenţă a aceleiaşi facultăţi, unii studenţi au folosit un limbaj de tip messenger, emiţând bazaconii precum „situatzia” sau „titlu shok”, după cum arată Toni Momoc pe blogul său. Pe când o să citim într-o lucrare de licenţă „brb”-uri sau „gtg”-uri? Clipa e aproape, vorba susţinătorilor Apocalipsei.

Nu ştiu alţii cum sunt, însă eu nu m-aş grăbi să dau vina pe incultură, agramatism sau mediul de provenienţă pentru acest paralelism cu realitatea a tinerilor absolvenţi/candidaţi. Cred că o vină foarte mare apasă şi pe modul în care media (televiziunea, radiourile, prea tipărită) prezintă realitatea românească, acest melanj în care non-valoarea şi valoarea stau la aceeaşi masă şi mănâncă din aceeaşi farfurie. Reporterii, editorii, realizatorii, producătorii, dar mai ales directorii diferitelor posturi şi publicaţii poartă vina de a oferi zero repere noii generaţii de „profesionişti”.

Când tipese precum Cristina Herea (o parte din cariera-i strălucită o găsiţi aici) sunt considerate "jurnaliste" şi emit prin tabloide ieftine gânduri de-o profunzime rară, precum şi un ghiveci de legume din ceea ce ar putea părea o cultură generală solidă (citez dintr-una din însemnările ei: „Dupa trei zile de intalniri si interviuri prin cafenelele din zona Dorobanti, pot spune, cu mana pe inima, ca am nevoie de o vacanta… in care sa ma refugiez, neconditionat, in ceainaria Carturesti, unde pot sa descopar misterul “ideilor in dialog” ale domnului Patapievici; lasand prada fluxului efemeritatii revistele glossy si tabloidele, cu colturile indoite de iubitorii de senzational. (…) Lasa-te prada pasiuni daca dupa ce ideile voastre intra in dialog in muzeul D’Orsay - ce adaposteste panzele celebrilor pictori impresionisti: Gaugain, Van Gogh, Tolousse Lautrec, Monet, Degas- iti readuce in viata copilaria, pe aleile Disney Land-ului.”), ba, mai mult, lansează şi cărţi, ce şansă mai au puştii să înţeleagă ce e jurnalismul?

Mai e de mirare, atunci, că Andreea Esca e number one în topul celor mai apreciaţi jurnalişti sau că tinerele candidate la titlul de “studentă la jurnalism” spun că vor să lucreze în televiziune pentru că “e mai uşor”?

Cred că principiul enunţat de Vlad ("GIGO") ar putea fi puţin modificat, ajungând la forma: "ZROZRO" (zero repere oferi, zero repere obţii).

Akum scz, gtg k tre s tst cva. v :*