marți, 23 septembrie 2008

The Freak Show


Să facă un mare pas în spate şi să-şi plece ruşinaţi capetele. Toţi cei ce ne iubesc pentru că putem face pagode de hârtie, pentru că ştim că gluonul este propria sa antiparticulă, pentru că am citit toate piesele lui August Strindberg, pentru că gătim şarlotă cu cremă caramel şi vanilie sau pentru că putem recita capitalele Insulelor Azore.


Şi acum să păşească în faţă ceilalţi. Toţi cei ce ne iubesc pentru că nu diferenţiem capitala Letoniei de a Lituaniei, pentru că noaptea avem picioarele reci, pentru că facem greşeli de pronunţie sau logică, pentru că ne place mirosul de clei sau pentru că plângem când suntem obosiţi şi afară plouă.


Oamenii care ne iubesc pentru perfecţiunile noastre ar trebui să se retragă pe nesimţite şi să lase mai mult loc (şi timp) celor ce ne plac aşa cum suntem de fapt. Defecţi, speriaţi, prea gălăgioşi, reci, timoraţi, răzbunători, complicaţi, prea graşi, afoni, superstiţioşi, dizgraţioşi, leneşi, trişti, negativişti, iresponsabili, suspicioşi, sparţi, geloşi, severi, moralişti, nechibzuiţi, frustraţi, năvalnici, prea slabi, imaturi, inadaptabili, repeziţi, conservatori, megalomani, penibili, invidioşi, tipicari, încăpăţânaţi, bârfitori, egoişti, superficiali, laşi, nestatornici, autoritari, neînţeleşi.


Lorin a făcut un filmuleţ numit „Principiul dragostei comunicante” pe care vă invit să-l vedeţi, chiar dacă nu are legătură cu ce am scris mai sus. La un moment-dat în film, joi parcă, atunci când unul dintre protagonişti, Mille, vine acasă, descoperă că iubita lui, Maria, s-a decis să vorbească printr-un tub.


Mille se întoarce acasă a doua zi şi îi aduce Mariei un cadou: o brăţară pentru ea, dar şi o brăţară pentru tubul de hârtie prin care ea se hotărâse să comunice. Când mă uit la scena asta, de obicei, mi se face pielea de găină şi mi se pune un nod în gât. Şi mă gândesc că fiecare avem un Mille undeva (dacă suntem norocoşi şi mai mulţi) care să ne pună brăţări pe tubul prin care comunicăm, care să ne repete de mii de ori (fără să se enerveze) că Riga e capitala Letoniei şi Vilnius capitala Lituaniei şi nu invers, care să ne încălzească noaptea picioarele-sloi, care să ne corecteze greşelile de logică zâmbind, care să ne aducă în dar o cutie de clei s-o mirosim şi care să ne lase să plângem când suntem obosiţi şi afară plouă.


„Somewhere, out there, is another little freak who wil love us, understand us, kiss our three little heads and make it all better.”, spunea un celebru personaj într-un la fel de celebru serial. Pentru mine, asta e cea mai grozavă promisiune din lume.

7 comentarii:

Irina spunea...

drept la inima

mersi :)

Ina spunea...

:)

Jorjel spunea...

In al treilea paragraf mi-ai enumerat toate calitatile! :)) Cu mici exceptii... (nu sunt prea gras, da?!) :))

Probabil ca si eu am inca un freak pe undeva(unul fuse si se duse). :)

Anonim spunea...

Postul acesta ma facut sa inteleg ce nu a mers, de ce nu a mers, de ce am fugit de langa el cand nici eu nu imi puteam explica. Ma facut sa inteleg ca el de fapt ma iubea pentru ce ma straduiam sa fiu, eu ma straduiam pentru ca el sa ma iubeasca. Acum pentru ca ce era inexprimabil pentru mine a fost pus pe hartie in modul cel mai frumos sunt impacata cu mine. Si pot sa continuu sa traiesc cu mine cu mai putine regrete. Si asta datorita postului tau :)

Andra spunea...

Pansament ! >:D<

Copy - paste la boyfriend, in imposibilitate de trimitere de linkuri inozzistice.

Sarumana

andressa.ro spunea...

Din frumoasa mea experienta :D as spune ca e nedrept sa te astepti sa fie EXACT ce iti doresti (nimeni nu e) si nici el sa se astepte sa fii exact ce isi doreste. E loc de un mic compromis, zic eu. Dar in mare, asa e. Dar unele lucruri se invata in timp, de exemplu cum sa reactioneze daca iti vine sa plangi cand ploua. De unde sa stie el sa nu vrei ciocolata?!!?

Ina spunea...

jorjel,

si ale mele sunt acolo ;)

anonymous,

comentariul tau m-a emotionat in cel mai profund mod cu putinta. faptul ca ceva scris de mine ar putea rezona asa bine cu altcineva e mai mult decat as fi putut spera. iti multumesc pentru ca mi-ai impartasit gandurile tale. si stiu ca intr-o zi iti vei gasi perechea imperfecta :*

andra,

si boyfriend ce zice la chestii de-astea (slightly) sloppy? :D

andressa,

eu nu spuneam de asteptari in legatura cu omul perfect, ci de nevoia fiecaruia dintre noi de a fi acceptati asa cum suntem. cat despre partea cu ciocolata, ai perfecta dreptate! as putea sa scot o intreaga carte de bancuri cu situatii in care ea plangea ca o durea calcaiul si el ii aducea ciocolata crezand ca e de la pms :))