Inozza

Acum o săptămână...

...pe vremea asta stăteam şi tremuram în vârful patului, ascultam „Shattered” şi meditam la soarta pinguinilor imperiali şi la faptul că eram job-less, room mate-less şi masterat-less.

În seara asta minunată de duminică stau comfortabil sub plapuma mea atomică şi ascult clasicul „Moon river” al lui Mancini, în timp ce în camera cealaltă noua mea colegă de apartament îşi aranjează ultimele lucruri. S-a mutat azi aşa că nu am apucat să ne cunoaştem foarte bine, dar a trecut principalele două teste: ea şi Lily Allen se plac şi are un album cu Dali. She’s definitely a keeper! :)

Ieri s-au publicat, în sfârşit rezultatele la masterat şi în virtutea lor o să dau de băut săptămâna viitoare tuturor susţinătorilor mei înfocaţi (al căror număr presupun că va creşte exponenţial odată cu aflarea acestei veşti).

Cât despre job, de vineri am unul (part-time, ce-i drept) dar care necesită să am telefonul deschis 24/24 pentru a putea soluţiona situaţii de criză de imagine, ceea ce mă face să mă simt a very important person. De altfel, am ajuns la concluzia că nu este vital să fii important, ci să te simţi important. :D

Acum o săptămână pe vremea asta stăteam şi tremuram în vârful patului, ascultam „Shattered” şi meditam la soarta pinguinilor imperiali şi la faptul că eram job-less, room mate-less şi masterat-less.

În seara asta minunată de duminică stau comfortabil sub plapuma mea atomică, am o colegă cu apartament who’s got a guitar and is not afraid to use it, un job distractiv şi palpitant şi un masterat în managementul instituţiilor mass-media to do. What more could a girl wish for? (bine, am o întreagă listă pe tema asta, dar am zis să închei pe un ton optimist :P)