joi, 13 noiembrie 2008

Inimi-panda


Un prieten de-al meu se pregăteşte să meargă în Anglia după o fată pe care a cunoscut-o la un training de o săptămână, anul trecut. Fata respectivă e plecată cu o bursă la master, are un prieten (îl avea şi când s-au întâlnit la training) şi nu i-a dat amicului meu nicio clipă impresia că ar simţi altceva pentru el decât simpatie. În plus, de la acel training nu s-au mai întâlnit. Şi totuşi, după un an, amicul meu şi-a luat bilet de avion şi merge după fata visurilor lui.


-De ce ai face asta? l-am întrebat eu ca orice om cu un (prea) puternic simt de autoconservare.

-Pentru că-s mai romanţel, a răspuns el zâmbind.


M-am gândit să-i spun că nu e bine, să-i aduc argumente logice, filosofice sau psihologice care să încline către concluzia că se va întoarce de acolo cu inima frântă. Apoi mi-am dat seama că oamenii cu inimi neînfricate ca a lui sunt prea puţini în lume. Inimi ca acestea ar trebui crescute în rezervaţii naturale, hrănite din belşug şi lăsate să trăiască paşnic, în speranţa că, într-o bună zi, vor repopula planeta asta goală.


O inimă-panda n-ar trebui niciodată îmblânzită. I should know better.

16 comentarii:

andru spunea...

De acord. Cu un mic amendament: de multe ori, aceste inimi-panda se imblanzesc singure, in timp, si devin persoane fermecatoare(sau nu) cu un (prea) puternic simt de conservare.

Jorjel spunea...

As vrea sa vad mai mult partea romantica a situatiei... Am facut si eu surprize (pe distante mai scurte, Constanta-Bucuresti), chiar si pentru 5 minute... Dar sa mergi pana in Anglia pentru o naluca, iti trebuie si o situatie financiara cel putin "medie", un student obisnuit nu-si permite luxul de a se gandi ca e posibil.

sara spunea...

There's still hope:)

Ina spunea...

andru,

nu stiu daca se imblanzesc singure sau sunt imblanzite cu forta :)

jorjel,

clubul inimilor-panda ar fi mahnit sa te auda vorbind asa. :( de cand cu inventarea zborurilor low-cost si a couch surfingului, partea financiara e ultimul care conteaza intr-o situatie ca asta.

sara,

yes, there always is :)

Irina spunea...

http://iuliagus.blogspot.com/2008/11/festivalul-luminii.html daca va place ce cititi aici, va astept in parc ;)

si asta nu e spam!:P

adinutz micutz pufos..ninge peste tine spunea...

nu prea sunt de acord cu romantismul ideii...el presupune ca ea va fi atat de data peste cap de gest incat isi va lasa prietenul pt unul pe care poate nu il mai tine minte? daca il ia de nebun si fuge de el? plus: prietenul ei nu e de decor. Si cred ca ar trebui sa avem un pic de respect si nu sa presupunem atat de usor ca trebuie sa intervenim in relatia alcuiva doar asa, ca acum un an, pentru o saptamana etc...poate reuseste doar sa ii faca niste mici probleme si nimic mai mult. E si un pic de aroganta in asta. Nu vreau sa par super moralista, dar pe mine un asa gest m-ar face sa ma simt penibil, flatata, dar penibil. Pentru ca mi-ar parea rau de el ca trebuie sa-l trimit inapoi de unde a venit. Cred ca el e mai mult indragostit de dragoste, de gandul de a zbura in Anglia si a face asa ceva pentru o tipa, decat de ea. Si nu mi se pare ca asta inseamna sa ai o inima de panda. Ci sa stai ani de zile cu cineva, la bine si la greu, sa ii faci ceai cand e racit, sa stai treaz noaptea daca are de facut un proiect si e stresat si sa-l incurajezi sa il termine, sa nu-l ia somnul, sa nu tipi la el/ea cand iti distruge ceva din greseala si multe marunte... sa stii sa ai rabdare cand trebuie, sa certi, dar cu masura, sa pastrezi partea de inceput, oricat de veche ar fi relatia. Asta cred ca ar trebui mai admirat ...o inima care iubeste si peste 10 ani la fel de frumos ca la inceput, cand ar fi facut un gest nebunesc de genul cu avionul. Cand ne aprindem dupa cineva, mergem pana in panzele albe, trimitem scrisori, desenam "te iubesc" in zapada la 2 a.m sub geamul lui x ... dar vreau sa vad cine mai face asta dupa ani buni de relatie? aceia cred ca au o inima mereu tanara, neinfricata in fata timpului, a rutinei si-a atator lucruri marunte de care nu-i pasa, ci bate cu multa emotie ca la inceput cand te vede. nuuu?! :)

Ina spunea...

adinutz,

am inteles ce spui. dar cred ca confunzi speciile. :) eu raman la ideea mea, aceea ca dragostea are nevoie si de un strop de nebunie, de sfidarea a regulilor si a rationalului. ceea ce descrii tu acolo nu face o inima-panda, ci o inima-Harriet :))

vezi link:

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/20497/Cea-mai-batrana-vietuitoare-de-pe-Pamant-o-testoasa-sanatoasa-in-varsta-de-175-de-ani.html

Mihai spunea...

ooo, cat de rau imi pare despre el... se vede ca n-a patit-o rau de tot pana acum. odihneasca-se sufletul lui in pace...

Leah Lusch spunea...

OK, am cunoscut si eu o astfel de poveste: eram plecata cu bursa in Belgia, unde am cunoscut un cuplu foarte dragut - un spaniol si o lituanianca. Toate bune si frumoase, se iubeau ca-n povesti, s-a incheiat semestrul, au plecat fiecare la el acasa. Spaniolul s-a dus sa-i faca o surpriza iubitei si s-a intors cu coada intre picioare: fata avea un prieten "serios", de ani intregi si evident, nu i-a pasat de Inima Panda pe care a zdrobit-o. Sad, but true...

Ina spunea...

mihai,

daca-ti spun ca esti negativist, o sa-mi zici ca esti realist. ma intreb doar: unde sunt romanticii de alta data? :)

leah lusch,

desi incerc sa nu judec, cred ca e urat. foarte urat. :|

Mihai spunea...

eu SUNT romantic. chiar penibil de romantic. cel putin am fost.

adinutz micutz pufos..ninge peste tine spunea...

da...dragostea pt cineva are nevoie de un pic de nebunie...dragostea pentru o iluzie poate face rau. Te-ai gandit la cum ar reactiona prietenul ei cand va afla ca un tip pe care ea l-a cunoscut acum un an, pentru o saptamana, e dispus sa faca asa ceva pt prietena lui? nu e vb ca nu ar avea incredere in ea, dar e posibil sa il deranjeze. Am observat ca in ultima vreme ni se par foarte romantici cei care se tin de cineva "cuplat", eventual casatorit, pentru ca e asa de mult curaj in astaaaa!! ma lesi?! nu vreau sa fiu rautacioasa, dar cand cineva e in cuplu, respecta asta si nu interveni daca ala nu iti da de inteles ceva, ca vrea sa se desparta sau etc! Nu stiu de ce , dar vedem romantism numai in chestiile imposibile, de nepermis si etc... si oricat de exagerata o sa par, e un pic de nesimtire in spatele unui gest atat de grandios motivat de romantism si de faptul ca traim doar o data. Daca tipa nu avea prieten, poate cadeam in fund, dar pentru ca are si pentru ca nu cred ca il place pe amicul tau ( hence, traieste bine merci depate de el si nu a murit de dorul lui un an ), nu cred deloc ca e romantic. Si daca nici argumentul asta nu e ok ... cand un tip ma place, se da la mine etc, ma simt flatata, dar cand insista in ciuda faptului ca ii zic ca am prieten, ma enerveaza. E si cum m-ar intreba de 10 ori "dar esti sigura? mai priveste-ma o data. Chiar ai prieten? sau doar un pic...asa ... poate cedezi totusi". Ok, m-am ambalat prea tare. Daca amicul tau inima panda citeste blogul tau probabil o sa ma urasca, mai ales ca are biletul cumparat. Dar sper sa se gandeasca mai bine la ce vrea sa faca in Anglia si sa nu o bage in incurcaturi pe fata .... daca vrea sa o vada fericita, poate ea e chiar mai fericita cu altul...sa accepte asta.

Ina spunea...

Deci Adinoi,

Loool. Se vede ca ai facut (mai mult sau mai putin) psihologia. :) Ai analizat situatia din atat de multe perspective si unghiuri incat ma mir ca nu ai ajuns inca sa pomenesti de complexul oedipian. Poate ma hazardez, insa, si vei reveni cu o analiza si asupra acestuia. :)

Nu spun ca povestea asta se va incheia cu happy-end. Prima mea reactie a fost, de altfel, una negativa. Am dat exemplul asta pentru ca mi-ar placea sa fie mai multi oameni care sa-si pastreze credinta nezdruncinata in iubire, impotriva tuturor loviturilor pe care si le-au luat, de-a lungul timpului; mai multi oameni carora sa nu le fie frica de imposibil, de penibil, de esec. Mai multi oameni care sa se arunce cu amandoua picioarele in vartej, fara sa se gandeasca la faptul ca se vor uda.

Cazul amicului meu nu este unul ideal, intr-adevar (cu boyfriendul care exista deja and stuff), dar orice ai spune tu, eu ii admir don quijot-ismul sufletesc. Probabil acum se va uda leoarca, dar daca nu se va lasa descurajata de asta, e posibil ca, intr-un moment din viitor, sa invete sa pluteasca ;)

adinutz micutz pufos..ninge peste tine spunea...

complexul lui Oedip nu-si are locul aici :p kidding. Anyway, vorbim mai mult sambata si o sa intelegi si de ce sunt asa aprinsa. Am cel putin 2 motive ascunse :)

Ina spunea...

Banuiam eu :))

Alinap spunea...

Si eu am intalnit un cuplu ft dragut : el spaniol, ea de pe undeva din estul Europei - nu-mi amintesc exact. S-au cunoscut la un curs de vara- timp de 2 saptamani- si au ramas impreuna, netinand seama de bariere de limba, de distante, de nimic.

Cand i-am cunscut eu, se iubeau deja de vreo 2 ani, iar el se mutase in tara ei si ii si invatase limba. Mi s-a parut extrem de romantic.