Inozza

Cine este Terorista?

Postul ăsta se coace în mintea mea cam de o săptămână, dar a fost o săptămână atât de nebună, încât nu am reușit să-l scot de la cuptor. Azi însă servim post cald despre blogosferă, cu cuișoară, scorțișoară și ceai alb. :)

Duminică trecută, într-o atmosferă de relaxare și bună-dispoziție am făcut un shooting cu bloggeri pentru coperta revistei On. Bloggerii au fost Irene, Catastif și Adi iar prezența mea în scenariu se justifică prin faptul că, printre altele, lucrez pentru publicația respectivă.

Tema acestui număr al revistei este „demascarea” unor voci celebre. Avem, de exemplu, un articol despre vocile ultra-cunoscute, gen vocea de la metrou cu „Atenție, se închid ușile!”, unele voci de la radio, vocea „Abonatul apelat nu este disponibil” etc. , dar ai căror posesori nu sunt cunoscuți.

Articolul cu bloggeri vine pe același tipic. Sunt câțiva bloggeri faimoși în blogosferă, foarte talentați și apreciați, dar care, din diferite motive, au decis să nu-și facă publică identitatea. Sunt cei pe care îi citești în fiecare dimineață la cafea (sau seara la ceai, depinde), dar pe care nu i-ai văzut până acum pe coperte, la emisiuni tv sau radio. Am reușit să-i convingem (prin diferite tertipuri ca sensibilizarea sau apelul la prietenie) să apară, nu doar în paginile revistei, ci chiar pe copertă.

A fost un shooting lung și puțin obositor (abia acum îmi dau seama de ce în cazul vedetelor poate dura și 15 ore), dar toți protagoniștii s-au comportat ca niște adevărați profesioniști în ale shooting-urilor :) (minus partea cu aerele de dive: Irene a cerut, de exemplu, doar un pai albastru, dar, din câte știu, nici pe ăla nu l-a primit).

Printre multe cabluri și mufe colorate, umbreluțe japoneze, trestii cugetătoare și ceșcuțe de ceai, lumea s-a simțit bine, a râs, a stat frumos la poze și a zâmbit până au început să-i doară mușchii feței. E așa reconfortant să vezi că bloggerii sunt în realitate la fel de prietenoși și naturali ca pe blog! Irene e la fel de diafană și jucăușă, Cătălin la fel de dezinvolt și amuzant, iar Adrian tot atât de serios și deschis.

Vă întrebați poate ce căutam eu în tablou (în afara obligațiilor profesionale, bineînțeles)? Adevărul e că pentru patru ore a trebuit să fiu Terorista. Măr rog, nu chiar Terorista, ci mai degrabă conturul ei. :) Treaba e foarte simplă: deși a acceptat să fie menționată în revistă, Lucia nu a vrut să participe și la shooting. Am decis, așadar, să o înlocuim cu un colaj, dar tot era nevoie de cineva care să-i țină locul, și să ofere, astfel, silueta ce va fi ulterior photoshopată. Acel cineva m-am dovedit a fi eu.

A fost foarte fun, pentru că, în timp ce Irene, Cătălin și Adi trebuiau să zâmbească frumos la cameră, eu am făcut ca toți babuinii. Dovadă sunt și pozele în care arăt de parcă am fost recent externată de la Spitalul 9. Dar cred că i-am ajutat și pe ei să se relaxeze, ceea ce e, în definitiv, un lucru bun.

Ieri m-am amuzat, urmărind o colegă a cărei singură sarcină toată ziua a fost să mă photoshopeze din toate pozele, păstrând doar conturul siluetei. Încă încerc să o conving să mai retușeze puțin în zona șoldurilor, în ideea că, dacă Terorista e silfidă se va simți jignită de conturul meu generos. :)) But we'll never know, will we?

Revista va apărea în decembrie, și o puteți lua gratuit de la orice magazin Vodafone. Până atunci, însă, o poză din afara ședinței foto, cu două prințese, una japoneză, alta mexicană. Și da, din fericire, de aici nu m-a photoshopat nimeni. :))