Inozza

If you like me, don't Google search me

Cu câteva luni în urmă, la finalul unei prime întâlniri destul de reușite, my date (un tip pe care îl cunoscusem cu doar câteva zile în urmă și despre care nu știam aproape nimic) mi-a mărturisit că a dat un Google search și așa mi-a descoperit (și citit) blogul. Nu știu de ce, dintr-o dată m-am simțit foarte vulnerabilă. Am început să caut în conversația noastră de până atunci detalii pe care le crezusem întâmplătoare, dar care indicau acum altceva: faptul că frageda noastră relație avea un start inegal.

Nu spun că mi-e jenă cu ce sunt sau cu acest blog (dimpotrivă!) sau că nu îmi asum ceea ce scriu. Pe de altă parte, există o diferență între a fi citit de prieteni cunoscuți sau virtuali (sau chiar de necunoscuți) și a afla că tipul cu care tocmai ai ieșit la o cafea știe despre tine lucruri care (dacă are noroc :P ) le-ar afla în detaliu abia după câteva săptămâni sau luni de întâlniri.

Acum vreo două seri, mă plimbam cu un coleg prin oraș, bând vin fiert cu scorțișoară și comentând culoare și display-ul luminițelor. La un moment dat, a scăpat o mică replică din care am înțeles că îl căutase pe Google pe tatăl meu. Pe tatăl meu! Ceea ce, din nou, mi s-a părut slightly intrusive și, mai ales, ciudat.

Uite ce e, Băiat-din-viitor-care-s-ar-putea-să-mă-placi-și-să-dai-peste-blogul-meu:

Cu un Google search poți afla câți metri pătrați are grădina mea de acasă. Dar eu prefer să-ți povestesc unde îmi plăcea să mă ascund vara cu un castron de zmeură și să citesc.

Cu un Google search poți afla câți metri pătrați are apartamentul părinților mei. Dar eu prefer să-ți povestesc că avem o ușă pe care mama notează cât am crescut în fiecare an, sau că noaptea avem întotdeauna aprins un mic bec pe hol pentru că ne e frică de întuneric.

Cu un Google search poți afla că părinții mei și-au cumpărat acum doi ani un Volkswagen Bora. Dar eu prefer să-ți povestesc despre durerosul accident în care a murit Dacia verde a copilăriei mele.

Cu un Google search poți afla poți afla cât aveau salariul acum câțiva ani părinții mei. Dar eu prefer să-ți povestesc despre vara în care n-am mai plecat la mare pentru că a trebuit să zugrăvim apartamentul.

Nu știu dacă ai înțeles ceva din toate astea, Băiat-din-viitor-care-s-ar-putea-să-mă-placi-și-să-dai-peste-blogul-meu. Pot doar să te rog să ai răbdare și să ai încredere în mine. Așa că, if you really like me, try not to Google search me.