miercuri, 31 decembrie 2008

Tradiţii vechi/tradiţii noi


În fiecare an de Crăciun mama face o turtă dulce specială, după o reţetă proprie, care, la drept vorbind nu e chiar turtă dulce, dar are aroma respectivă. :) Şi, orice ar fi, este prăjitura noastră tradiţională de Crăciun. Tot la fel a devenit deja tradiţie ca în dimineaţa de Ajun tata să vină cu doi brazi, proaspăt aduşi din pădure, să-i sprijine de uşa magaziei sau garajului şi să aştepte ca noi să ne adunăm la geamul din bucătărie, să jurizăm şi să-l declarăm câştigător pe unul dintre ei.


Tot tradiţională este şi aprinderea celor două sfeşnice de cristal pe masa din sufragerie şi împodobirea pereţilor holului cu ghirlande de globuleţe şi ursuleţi. Şi eu am două mici tradiţii personală de Sărbători: în fiecare noapte de Ajun (cu o singură excepţie în ultimii 7 ani) stau până în zori citind ultimul volum cumpărat din „Harry Potter” şi într-una dintre ultimele nopţi ale anului mă uit la „Pretty Woman”.


Anul acesta, Sărbătorile de iarnă m-au găsit într-o stare deplorabilă, cu un gol în suflet pe care nu l-au putut umple cadourile cumpărate sau confecţionate, zecile de bomboane de ciocolată mâncate, sutele de luminiţe privite sau miile de fulgi de zăpadă care m-au nins. Crăciunul acesta e primul Crăciun în care sunt nevoită să funcţionez ca o busolă care şi-a pierdut Nordul. Iar faptul că acasă nici una dintre vechile noastre tradiţii (cu excepţia pseudo-turtei dulci) n-a fost păstrată m-a derutat şi mai mult.


Pentru prima dată, anul acesta tata a adus acasă un brad artificial. Doi, de fapt, de dragul tradiţiei de a-l alege pe cel mai frumos. Ştiu că este un gest ecologic frumos, dar mă sperie perspectiva de a ajunge să dăm cu spray cu aromă de brad prin casă, precum californienii.


Tot anul acesta, din cauza transformărilor arhitectonice prin care a trecut apartamentul nostru, n-am mai putut agăţa ghirlande de globuleţe sau ursuleţi şi clopoţei pe pereţii impecabili ai holului. Nici măcar „Harry Potter” nu m-a mai însoţit în noaptea de Ajun (nu ştiu cum de nu m-am gândit la asta Ajunul trecut, în timp ce citeam ultimul volum al cărţii, d’oh!).


Tradiţiile sunt create pentru a ne da un sentiment de siguranţă. Pentru a marca trecerea timpului şi a da un sens lumii în care trăim, fără îndoială, dar şi pentru a ne ajuta să trecem mai uşor peste senzaţia (înnebunitoare dacă am percepe-o constant) trecerii noastre.


Tradiţiile, ca şi oamenii pe care îi iubim, ar trebui să fie acolo mereu, ca stelele (de fapt nu, nu la fel ca stelele, stelele sunt înşelătoare şi luminează dintr-un trecut în care poate nici nu existam; până şi lumina emanată de soare are o întârziere de 8 minute, ştiaţi?!). Tradiţiile, ca şi oamenii pe care îi iubim, ar trebui să fie acolo mereu, ca Nordul. Nimeni nu ar trebui să aibă dreptul să-ţi promită că va fi Nordul tău fără să se ţină de cuvânt, la fel cum nimeni nu ar trebui să aibă dreptul să-ţi ia tradiţiile.


Dar lucrurile astea se întâmplă. Nordul mai dispare uneori şi te vezi nevoit să te descurci cu celelalte trei semne cardinale rămase, cum poţi tu mai bine. Iar tradiţiile, la rândul lor, dispar influenţate de circumstanţe vitrege, fie că sunt conştiinţa ecologică, schimbările de decor sau, pur şi simplu, epuizarea volumelor unei cărţi.


Şi atunci, pentru că ai nevoie de acel sentiment de siguranţă (pe care nu ţi-l poate da contemplarea stelelor demult stinse), faci singurul lucru decent pe care îl poţi face. Te orientezi spre Sud şi inventezi noi tradiţii, care, cu puţin noroc, vor fi cel puţin la fel de bune ca şi cele vechi.


5 comentarii:

Jorjel spunea...

Anul acesta a fost si pentru mine un Craciun fara anumite traditii. Primul an in care bradul nu a mai fost impodobit, casa nu a fost colindata (in principal pentru ca nu a fost nimeni acasa :)) ), masa de Craciun formata doar din 3 persoane, fata de minim 10 ca de obicei... Si de aici o alta serie de lipsuri (si nu din cauza crizei :P ).

Cu toate astea, a fost frumos ca am fost alaturi de parinti, la caldurica, mancarica, tuica fiarta cu piper si vin fiert cu scortisoara.

La Multi Ani! Sa ne citim cu bine in 2009. Si poate ne si vedem. ;)

ChriSmilla spunea...

La multi ani, Ina! Busola e interioara si Nordul e intotdeauna acolo, doar ca uneori se ascunde :)

Te imbratisez cu mult drag,

Chris

iulia spunea...

Si Craciunul meu a fost... gol...Totul a fost gol, sec in ultima perioada...
La multi ani, Ina!

Leah Lusch spunea...

La multi ani, Ina! Sper sa ai un an minunat, in care sa te regasesti si sa te reinventezi!

Ina spunea...

Jorjel,

Poate chiar si lipsit de unele traditii, Craciunul tau pare sa fi fost unul foarte frumos :)

La multi ani si sa ne vedem cu bine. ;)

Chris,

La multi aaaaani! Si ai dreptate...in legatura cu tot. Cred ca, de fapt, confundasem Nordul cu alt semn cardinal. :)

Iulia,

Tocmai de aceea sunt precisa, vorba marmotei, ca 2009 va fi un an fantastic pentru noi. Esti pregatita pentru 12 luni extraordinare? :D

Leah Lusch,

La multi ani si tie! >:D< Si eu sper ca in 2009 cu totii sa ne redescoperim bucuria de a fi, pur si simplu.

De altfel, dintr-o mare de sms-uri de Anul Nou in care mi s-a dorit dragoste, succese profesionale si financiare (lucruri fara indoiala necesare), unul singur mi-a atras atentia. Seamana foarte mult cu urarea ta si suna in felul urmator: " Iti doresc un 2009 cu soare, liniste, acceptare, mult curaj, sensibilitate pentru lucrurile frumoase si incredere. La multi ani frumosi!".

Uneori succesele profesionale si castigurile materiale palesc in fata unor astfel de lucruri marunte, nu-i asa?