Inozza

Revelioane şi alte lighioane

Dacă în alţi ani am avut anumite îndoieli, acum sunt absolut convinsă. Revelionul este o invenţie a unui geniu diabolic, care se înscrie într-o gamă de alte invenţii inutile menite să ne complice existenţa, precum corsetele, furculiţele pentru melci, a treia pedală la maşină (oricare ar fi ea), gramatica limbii germane sau cleştişorul de întors genele.

În fiecare an, fără excepţie, venirea Revelionului mă surprinde precum o boală contagioasă, în faţa căreia n-am luat la timp măsurile necesare de prevenţie. Şi mă uit cu o uimire prostească la prietenii care au închiriat cu luni înainte cabanele, cluburile sau camerele de hotel unde îşi vor petrece trecerea dintre ani, în timp ce eu, cu puţin noroc, fac aranjamentele necesare pe 30 sau chiar pe 31 decembrie.

Anul acesta am respectat schema clasică: mi-am sunat prietenii cu o zi – două înainte, am ales muzica chiar pe 31 seara, şi am avut noroc că atât prietenii, cât şi localul unde am petrecut erau libere. A fost un Revelion reuşit, îmi spun eu de fiecare dată, dacă reuşesc să-mi amintesc măcar un Revelion mai prost. Şi acesta a fost, fără îndoială, un Revelion reuşit. Minunata mea rochie chic a fost înmuiată ca o sugativă în şampanie, partenerul meu de dans a avut un moment neinspirat în care m-a scăpat din braţele sale vânjoase şi a cam măturat podelele cu mine, iar în dimineaţa dinaintea petrecerii, după o hârjoneală cu fratele meu, m-am ales cu o tibie umflată, de un violet fermecător.

Pentru că localul unde am petrecut aparţine unor prieteni, am avut satisfacţia de a fi, prin rotaţie, DJ-ii, ceea ce, aveam să aflu, nu este neaparat un lucru atât de bun precum pare. Iar explicaţia este simplă: fiindcă am adus cu noi doar melodiile care ne plac, am dansat aproape non-stop (fără tradiţionalele pauze de melodii proaste), aşa că pe la 3 puţini se mai ţineau pe picioare.

A urmat apoi o a doua bucată de noapte care ar putea fi descrisă drept un highschool teeen party, cu încleştări de mâini, picioare şi trunchiuri în cadrul unor partide ad-hoc de Twister şi consumare a zeci de pahare conţinând diferite lichide (în mod ciudat, majoritatea apă, care aveam să aflăm pe propria piele, băută în cantităţi industriale are efecte identice cu alcoolul) în cadrul unui joc de atenţie şi minime cunoştinţe matematice.

Deşi toată lumea s-a declarat satisfăcută azi, când am reuşit să ne revenim din combinaţia nesomn+ mahmureală+ durere de membre= Revelion reuşit, personal am luat hotărârea de a nu mai lăsa organizare Revelionului pentru ultimele zile ale lunii decembrie, şi nici măcar pentru luna decembrie, de fapt.

Voi începe pregătirea Revelionului 2010 chiar de luna asta. Iar peste ani, atunci când nepoţii nerăbdători le vor cere bunicilor o poveste (pentru a nu-ştiu-câta-oară), aceştia le vor spune: “Ehei, să vă povestesc eu dragii moşului cum a fost Revelionul 2010 organizat de Ina. Nu se mai fac petreceri ca aceea în zilele noastre... A fost odată ca niciodată, pe când Ina s-a decis să organizeze Revelionul cu un an înainte (…)…”