Inozza

There Will Be Flirting

Pe principiul „Give me a handful of male models, lots of wine and a hype club and I'm in!” în seara asta e petrecerea de lansare a uneia dintre revistele pentru care lucrez, Max.

Max este o revistă pentru bărbați, situată ca target undeva între Esquire și FHM. Sunt câteva femei sexy, mai mult sau mai puțin dezbrăcate, dar și multă artă, cultură urbană, gadgeturi etc. Primul număr a apărut la chioșcuri acum vreo două zile și conține (în el, vorba unei prietene :) ) și două articole scrise de cele două mânuțe ale mele: unul despre moștenitorul imperiului FIAT, excentricul și (foarte) controversatul Lapo Elkan și unul despre un trend în creștere în România, deschiderea de galerii de artă în apartamentele personale (în lipsa altor spații de expoziție). M-am uitat cu mare drag peste revistă când am ținut-o în mână pentru prima dată, mai ales când știu câtă muncă am investit cu toții în ea, dar trebuie să recunosc că primul număr e mai degrabă androgin decât masculin. Am zis eu că ar fi trebuit să înghesuim în ea mai multe afrodiziace și biciuri și să lăsăm cultura pentru almanahuri, dar m-ascultă cineva?! :) Lăsând gluma la o parte, dacă vă pică în mână zilele astea (sau aveți curiozitatea s-o cumpărați pentru voi, boyfrienzi sau soți), mi-ar plăcea să știu ce părere aveți.

Dar să revenim la petrecerea de lansare a lui Max care are loc astă-seară în clubul Fratelli. Petrecerea este, fără îndoială, cel mai fierbinte subiect de discuție din redacție de câteva zile. Am o colegă care se laudă că va purta o rochie atât de scurtă încât dacă se apleacă putem să-i vedem șira spinării. Then again, cam ăsta e outfitul ei și într-o zi normală la birou, deci nu văd unde stă elementul surpriză. Problema dress code-ului e, de departe, cea care distruge cei mai mulți neuroni zilele astea pe-aici. Cât despre mine, chestiunea arzătoare la ordinea zilei e cu totul alta.

Preocuparea mea number one sunt the gorgeous male models pe care i-am ales împreună cu colega mea, Delia, pentru a bine-dispune ochii privitoarelor. ;) Selecția a avut loc acum o săptămână și a fost un proces extrem de stresant, chiar dacă i-am ales după un portofoliu foto, și nu face to face (aș fi cedat nervos în fața tensiunii). Aveam 25 de tipi din care trebuia să rămână 10. Dacă primii 10 au picat ușor (prea multă păr pe pectorali, prea macho, prea gelat, prea kitchos cu pantaloni și bluză albă pe litoral, prea rrrrr etc.), la ultimii cinci care trebuiau scoși mai aveam puțin și izbucneam în lacrimi. Era ca și cum m-ați fi întrebat de care dintre degete m-am atașat și pe care aș vrea să le păstrez. „Nu-i putem lăsa pe toți 15?” am întrebat-o cu bărbia tremurândă pe Delia. Nu, nu puteam. Trebuia să alegem 10 iar Delia a lăsat tot greul pe umerii mei fragili.

Am început să caut, cu un ochi de acvilă, defecte imperceptibile. Un surâs prea înfumurat, un nas prea lung, o cută pe cravată, un bronz prea puternic. Cei 10 norocoși finaliști sunt, o spun cu modestie, o operă de artă. V-aș pune o poză cu my personal favourite, Valentin, varianta autohtonă a lui George Clooney, dar mi-e teamă că voi fi acuzată că am luat-o razna. E posibil. :) Modelele masculine pot avea, dacă sunt bine alese și consumate, efect halucinogen.

Ok, acum chiar trebuie să plec acasă, to get all dressed up pentru întâlnirea cu aleșii mei. :)) Și nu, o să mă abțin să strecor în conversație faptul că datorită mie sunt acolo (cum mi-a sugerat subtil Mihuț). The pretty dress will do all the work. :D Și, parafrazând o replică dintr-o comedie romantică, Maybe there won't be great music, maybe there won't be exquisite cocktails, but, by God, there will be flirting!

Later Edit: La cererea publicului, tânăra speranță Valentin (aka acest George Clooney de România) cu care, deși l-am ales, nu m-am ales. :))