vineri, 18 decembrie 2009

Am gresit si-mi pare rau

Mailul pe care l-am primit azi dimineata m-a lasat cu gura cascata. Dupa ce am citit primele randuri, obrajii mi-au luat foc.

Era un mail de repros, dar un repros foarte voalat si prietenos, scris cu un bun-simt incredibil si semnat Cristina Cioran. Descoperise fragmentul in care pomeneam de intalnirea noastra in postul despre blocul meu si era intristata de ironia nemeritata la adresa ei, cu atat mai mult cu cat, mi-a spus, comportamentul ei nu fusese decat unul foarte sincer si prietenos.

Nu pot sa va spun ce sentiment neplacut e sa realizezi ca ai gresit fata de un om, cu atat mai mult cu cat greseala a fost neintentionata si omul respectiv chiar iti place!

Asa ca simt nevoia sa indrept cum pot lucrurile, povestindu-va, fara urma de ironie (decat poate auto-ironie, de la care nu ma pot abtine) seara respectiva.

Seara mutarii noastre pe Magheru a fost una obositoare, genul de seara de care nu vrei sa-ti amintesti decat in fata unui foc de tabara cand e randul tau sa spui un horror story. Saltele de 2 metri latime carate 7 etaje pe scari pentru ca nu incapeau in lift, baietii care se luau la intrecere de asamblat mobila si realizau dupa o ora ca in marea lor graba nu pusesera suruburile unde trebuia si erau nevoiti sa o ia de la capat, pungi, saci, cutii, genti si pachete peste tot, un apartament de 3 camere imens si foarte gol, la fel ca frigiderul si stomacurile noastre, nervi, oboseala etc. Si, colac peste pupaza, o bicicleta de 10 milioane furata din holul blocului, care nu era nici macar a unuia dintre noi, ci era imprumutata de la un prieten.

In tabloul trist pe care l-am zugravit mai sus, aparitia in holul blocului a Cristinei Cioran a fost singurul moment luminos. Stateam noi asa, trei baieti si o fata, lipiti de pereti si privind cu ochii bulbucati de uimire in golul ramas langa cealalta bicicleta pe care o lasasem in hol. Cred ca ofeream un spectacol destul de jalnic privitorilor. Iar Cristina a trecut pe langa noi, si apoi, putin ezitant, s-a intors si ne-a intrebat cu grija daca s-a intamplat ceva. I-am povestit de ce aratam ca niste pui de bogdaproste si atunci a incercat sa ne incurajeze zambind si ne-a spus ca si ei i se intamplase exact acelasi lucru, culmea, tot in seara in care se mutase in bloc. Cineva a facut o gluma cum ca asta ar fi ceremonia cu care blocul isi intampina noii veniti, ea ne-a intrebat daca ne poate ajuta cu ceva si apoi, dupa ce am asigurat-o ca nu are cu ce, a intrat in lift si asta a fost tot. Ne-am mai intalnit de cateva ori pe hol, dar banuiesc ca nu e greu de ghicit care dintre noi o recunostea pe cealalta cu aceste ocazii (autoironie aici, da?).

Faptul ca eram ironica in fragmentul care descrie intalnirea cu ea e perfect de inteles tinand cont de tonul intregului post, am crezut eu. Dar nu era o ironie rau-voitoare, dimpotriva. Mi se parea amuzant ca impartaseam o experienta similara cu o actrita care imi placea, atata tot. De altfel, e prima data cand cunosc o persoana publica atat de prietenoasa si cu picioarele pe pamant.

Daca am invatat ceva din experienta asta (asta pe principiul ultimului tatuaj cu care s-a impodobit Rihanna, “Never a failure, always a lesson” :P) este ca scrisul pe blog comporta o responsabilitate de care nu sunt intotdeauna constienta. De multe ori am impresia ca singurii care ma citesc sunt cititorii mei fideli, care si-au facut deja o imagine clara despre mine si stiu ca nu sunt un om ingust la minte si rau. Si care inteleg ca, in majoritatea cazurilor, ironia mea e o zeflemea blanda, care are scopul de a amuza.

In concluzie, chiar daca stiu foarte bine ca n-am avut nicio clipa vreo intentie malitioasa si ca modul in care Cristina a perceput textul meu e rodul unei diferente de perspectiva, stiu ca am gresit. Si-mi pare rau.

9 comentarii:

adinutz micutz pufos..ninge peste tine spunea...

Inutz, de aceea ti-am zis si la postul cu blogosfera sa don't go there, ca uneori judeci repede si gresesti si apoi ... Sper ca i-ai scris si Cristinei mail, poate va intelege :) cheer up!

Ina spunea...

Adinoi,

Lol. N-ai inteles deloc! Nu e vorba ca am judecat gresit. Cristina mi s-a parut din prima clipa o persoana la fel de draguta in realitate ca si pe ecran. E vorba despre faptul ca am gresit atunci cand am presupus ca toata lumea gets my sense of humour. Credeam ca am explicat asta clar in postul asta. Vad ca m-am inselat. :|

adinutz micutz pufos..ninge peste tine spunea...

Totusi, in acest caz, cred ca a interpretat ea un pic gresit, eu nu m-as supara daca as fi faimoasa si-ai scrie despre gip-urile mele :D dar, pe de alta parte te cunosc si stiu unde bati. Ma mira totusi ca ti-a scris, putea sa iti spuna vreo doua in scara blocului :)) glumesc, poate mi-o iau si eu :p

adinutz micutz pufos..ninge peste tine spunea...

ina, mai bine iti scriam mail :D in momentul cand scriam al doilea post, cum ca ea a interpretat gresit, pt ca eu nu vad nimic suparator la ce ai scris... vad comentariul tau deja aparut intre timp :)) faza cu judecatul era pt postul anterior sau cel cu alex leo, in sensul ca intri in conflict printr-un post si nu mai bine suntem noi happy si linistiti? pentru ca in unele cazuri se merita sa te revolti, dar in altele mai mult superi pe cineva si atat. Si vezi ca eu ti-am zis Inutz, nu Inoi! :p

adinutz micutz pufos..ninge peste tine spunea...

acu' vad ca m-am grabit sa iti scriu si m-am si exprimat in genul "in momentul cand" ... mda, vad ca nu raspunzi, ma bag si eu la somn, tac, nu mai comentez :p

Ina spunea...

Draga si inegalabila mea Adinutz (ha!)

Firstly, get your comments straight, woman. Ce sa inteleg eu din "judeci repede si gresesti" combinat cu "cred ca a interpretat ea gresit"? Esti ca in bancul ala cu Vlad Tepes si "Ai si tu dreptate!". :P

Secondly, si pe mine m-a mirat ca mi-a scris. E inca o dovada ca e o tipa foarte down-to-earth si draguta.

Cat despre intratul in conflicte, cred ca ma confunzi. I usually call it as I see it, atata tot. Daca asta nu le convine unora sau altora, tant pis.

Cu ALS s-a dovedit ca de fapt el avea mania conflictelor cu bloggerii (m-a lasat pe mine si s-a luat de Terorista, dupa asta nu stiu pe cine i-a mai casunat), iar in postul trecut, ai observat din comentarii ca nimeni nu s-a atacat.

Si normal ca suntem mai bine happy si linistiti, dar asta nu ne impiedica sa ne exprimam punctele de vedere. :)

adinutz micutz pufos..ninge peste tine spunea...

Pai ti-am zis unde cred ca te grabesti. La asta cu Cristina nu imi aminteam foarte clar ce ai scris, m-am gandit ca poate ai judecat-o cu ceva si mi-a scapat. Dar am citit din nou postul si am rectificat ca faza cu judecatul e o chestie cumulata. Pentru ca daca dupa ce iti exprimi un punct de vedere si apoi in comments scrii ceva de genul "ok, m-am pripit, my bad" inseamna ca recunosti ca te-ai grabit sa judeci.

Cat despre: "I usually call it as I see it, atata tot." si
"asta nu ne impiedica sa ne exprimam punctele de vedere. :)" pot spune doar ca scrii bine si ai putea trata chestii mult mai interesante si consistente decat "dar de ce e topul zelist asa?". Nu zice nimeni sa fii ipocrita, dar mi-e dor de niste chestii scrise de tine, mai de suflet, mai de... nu stiu... stiu ca nu scrii pentru mine , hehe, dar asta e punctul meu de vedere, de cititor inozza si friend care stie ce poti :) si aici ma opresc si continui in mail, ca vad ca purtam dialog nocturn prin comentarii :))

Anonim spunea...

buna seara sau buna dimineata,
acum am apucat sa citesc postul si vreau sa iti multumesc pentru cuvintele frumoase.
ma bucur ca s-a lamurit treaba si acum putem sa o luam de la capat.
no harm donne, see you at the elevator:))
cristina
(by the way, scrii foarte bine)

Ina spunea...

Cristina,

Yey! Ma bucur ca s-a rezolvat neintelegerea. Cunosc doar 2 vecini in bloc si ideea ca 50% din ei erau suparati pe mine nu prea-mi suradea. :)

Multumesc frumos pentru compliment si ne vedem prin zona. :)