vineri, 22 ianuarie 2010

Cele 9 caiete

La mine in camera au locuit de-a lungul anilor 9 fete. Am dedus asta dupa cele 9 caiete pe care le-am gasit ascunse in diverse unghere ale bibliotecii.

Este greu de crezut ca, de-a lungul timpului, 9 fete atat de diferite au locuit in aceeasi camera, au vazut aceeasi strada cand s-au uitat pe geam, sau si-au luat micul-dejun la aceeasi masa. Si totusi, asta s-a intamplat.

Le-am deschis caietele cu sentimentul celui care stie ca face un sacrilegiu. Cu toate astea, ma gandesc ca daca le-au lasat in urma e pentru ca au vrut sa fie citite. Pentru ca au vrut ca fata care avea sa locuiasca in aceeasi camera, la ceva vreme dupa ele, sa le inteleaga.

Primul caiet e o agenda patrata cu sute de pagini roz si nu contine niciun cuvant, doar imagini. Cred ca e un fel de album de vise. Un amestec de decupaje si desene de ceasuri, design interior, destinatii care nu au inca nume pe harti, prajituri pufoase si rochii lungi si moi. Uneori sunt doar pagini roz. Banuiesc ca in acele momente fata n-a mai visat nimic. Sau poate ca tocmai atunci i s-au implinit visele. Nu stiu ce s-a intamplat cu ea, pana la urma. Imi place sa cred ca e undeva in lumea asta larga si isi traieste visele, nu le mai decupeaza.




Al doilea caiet e plin de cuvinte. Cuvinte usoare, cuvinte grele, cuvinte rotunde, cuvinte vagi sau exacte, cuvinte dureroase sau hilare. Cuvinte fara spatii intre ele, ca si cum i-ar fi fost teama ca, lasand spatii intre cuvinte, s-ar pierde pe sine in mijlocul lor. Nu stiu cine sunt prietenii ei, la ce filme se uita in noptile de insomnie sau cum isi petrecea dupa-amiezele de sambata. Caietul nu contine niciun element factual, nicio poveste, niciun personaj. Doar pagini intregi in care isi descompune si isi recompune sufletul labirintic in mii de bucati. Desi nu stiu ce culoare are parul ei, daca are nasul acvilin sau carn si nici cum isi tine bratele in timp ce merge, as recunoaste-o pe strada dintr-o mie de fete.



Al treilea caiet e un jurnal cu cheita. M-a amuzat faptul ca posesoarea lui s-a simtit protejata de lacatul in forma de inimioara. Mi-a luat treizeci de secunde sa-l deschid. Am folosit o agrafa. Are paginile numerotate si datate cuminte, ca si cum ar fi un caiet de teme acasa. Fata s-a straduit multa vreme sa noteze zilnic ceea ce deduc a fi cate 5 lucruri frumoase care i s-au intamplat in acea zi. Cateodata sunt mai multe de cinci, alteori sunt mai putine. Uneori, ca sa ajunga la minimul de cinci, scria “Mi-am cumparat un iaurt cu capsuni” sau “Am hranit ratele cu pufuleti si biscuiti Maia”. La un moment dat, a inceput sa manance tot mai mult iaurt cu capsuni. Apoi nu mai stiu ce s-a intamplat.



Al patrulea caiet e ca o galeata imensa cu cirese rosii si carnoase. Reconfortant. Indestulator. Delicios. Un caiet in care fiecare cuvant e un cuvant gras si fericit. In care frazele, citite in orice ordine si combinatie au aceeasi curgere molcoma. Are umplute vreo 10 pagini. Nici pana acum n-am inteles daca a fost un exercitiu obositor sau o revarsare de preaplin sufletesc. Fata cu cuvintele rotunde si fericite s-a oprit intr-o zi din scris, la fel de simplu cum a inceput. Imi imaginez ca si-a facut un balon din frazele usoare si perfecte si a disparut cu el dincolo de exosfera.




Al cincilea caiet nu are personaje, dar spune o poveste. Saptamani, luni si ani de zile povestiti de posesoarea lui prin unitati de masura. O lupta cu un dusman invizibil si, poate, inexistent. Batalii castigate, razboaie pierdute, strategii de lupta, scheme de atac, scheme de retragere. Si, la final, parasirea campului de lupta in aceeasi pozitie in care a intrat. Nu stiu daca a facut-o victorioasa sau infranta. Asta nu mai scrie.




Al saselea caiet contine liste ordonate si detaliate. Liste de cumparaturi care trebuie facute, liste de lucruri care trebuie reparate in casa, liste de carti care trebuie citite, liste de lucruri care trebuie returnate, liste de liste. Fata s-a oprit la un moment dat din ordonat realitatea cu bullet-uri si numere. Sunt curioasa daca si renuntarea la caietul cu liste a fost trecuta undeva pe o alta lista.



Al saptelea caiet este un caiet de reproduceri. O existenta reprezentata prin citatele celorlalti, scrise pe alocuri ilizibil, poate pe genunchi in autobuze, inainte de a fi date uitarii. O fata care a incercat sa se evaporeze in spatele imaginii altora despre ea, dar care a devenit solida tocmai prin selectarea si reproducerea acestor imagini. Un fel de lectura rasturnata, in oglinda. Ultima replica ii apartine, ca intr-un act de razbunare, ei insasi.



Al optulea caiet e, probabil, cel mai trist lucru pe care l-am lecturat vreodata. In el, o fata descrie cum moare ca intr-o infinita reluare, in mjlocul unei lumi ce isi urmeaza, neinduplecata, viata. In randurile caietului, fata povesteste cum, intr-o zi ca oricare alta, o rana deschisa s-a cascat in mijlocul ei. Rana pe care a purtat-o asa vulnerabila in plina strada, in mijlocul tuturor, fara sa o poata acoperi cu altceva decat cu mainile facute scut. Fata n-a mai scris intr-o buna zi nimic despre rana ei. Nu stiu daca rana s-a cascat intr-atat incat a inghitit-o cu totul sau, pur si simplu, s-a vindecat.




Al noualea caiet e o agenda clasica, cu intalniri si deadline-uri, cu planuri si remindere. Lecturandu-l, am vizualizat imaginea unei fete ordonate si precise, cu un scris la fel de sigur ca fluxul si refluxul. O fata atat de ocupata incat si-a planificat activitatile pe cadrane, grupe de importanta si urgenta si culori. O fata ale carei vorbe par solide, dure si serioase, ca niste cromlehuri. Scrisul in caiet a incetat intr-o buna zi cu un ultim reminder: “Sa nu uit sa imi iau un iaurt cu capsuni”.


22 de comentarii:

mushuroy spunea...

stiam eu ;))...foarte fain:)

Claudia spunea...

As vrea sa fii in fata mea sa-ti pot oferi un iaurt cu capsuni. Si-o lingurita.

Catalin spunea...

Iar acesta este al zecelea caiet. Si mai sunt pagini de scris in el. :)

Jorjel spunea...

Asta da personalitate multipla! :)) Pardon, tulburare de identitate disociata... ;)

PS: Foarte draguta expunerea. :)

Ina spunea...

Claudia,

Si doua lingurite. Cel mai bun iaurt din lume e cel pe care il imparti. :)

Catalin,

Si celelalte caiete mai au pagini din (ne)fericire :))

Alexandra spunea...

lovely :-)

cristina spunea...

frumos spus si bine scris...om cu noua suflete

(pentru acest mesaj scurt mi-am reactivat contul de google)

Ina spunea...

Alexandra,

Multumesc! :)

Cristina,

>:D< Thanks, bb. Poate il lasi asa activat si iti mai arati nasucul pe aici. :P

Adina spunea...

Si peste 3 posturi ne spui cum ti-ai mai luat un iaurt :))

Ina spunea...

Adina,

Iaurt imi iau tot timpul, dar nu mai scriu despre asta :P

adinutz micutz pufos..ninge peste tine spunea...

Inoi, ma refeream la iaurtul cu capsuni sau care aparea in caiet.... ca de fapt ne prindem mai incolo ca toate sunt ale tale si ai un fel de personalitate multipla, tu scriind in al 10-lea caiet de celelalte 9 :)) si la sfarsit bagand duma cu iaurtul :D

Jorjel spunea...

Omg, ai sarit peste mine! :-s :))

chocolate-is-my-middle-name spunea...

Aceste caiete sunt stramosii b-log-ului?
Si daca ar fi sa existe o continuitate tu vei lasa un cd cu volumul electronic scris in perioada cat ai locuit acolo!

Si eu am gasit un jurnal.. in tramvai.. L-am restituit.
Si o scrisoare de dragoste primita de un camarad de arme ..care a impaturit-o si a abandonat-o sub salteaua patului. Redactorii de la Dilema au fost bucurosi s-o publice prin '96-'97 cand le-am cedat dreptul de proprietate asupra materialul.

Pare ingrijorator sa retina rafturile unui apartament asa multe taine, insa este imbucurator ca sunt experiente diferite.
(fix 9 fete au locuit? poate 19 sau 29!..)

Ce Bucuresti anost, insa si prin mana ta se incapataneaza sa arate niste urme de normalitate.

PostScriptum
Sa porti vesminte care sa contina culoarea violet ca sa fii protejata. :)

Ina spunea...

Jorjel,

Deloc. Doar ca nu am mai reprezentat grafic reactia mea. Daca insisti, ar fi ceva de genul: :)))))))

chocolate-is-my-middle-name,

Fumoasa povestea cu jurnalul si scrisoarea de dragoste. Totusi, camaradul acela nu s-a suparat ca i-a fost publicata? :)

chocolate-is-my-middle-name spunea...

Calin sa se fi suparat? Hmm..
La spitalul la care am fost repartizati sa facem paza&protectie (Dec '89), camaradul de arme a dovedit un magnetism de invidiat la angajatele in halate albe.
Hei Calin, daca citesti aceasta pagina sa stii ca nu-mi pare rau. Impaturisei mic-mic o scrisoare de 3 pagini minunat scrisa, si o abandonasei intre fasiile de sustinere a saltelei paturilor etajate in corpul de garda (aveai o valiza ca toti ceilalti pentru lucruri personale), la patul de deasupra de unde a cazut peste mine si m-a intristat pentruca mie nu-mi scria nimeni.
Cred ca nu-si aminteste nici numele fetei care i-a scris, adrisantul era un crai.

Ina spunea...

chocolate-is-my-middle-name,

Suna a un fel de Robin Hood sentimental, care-i pedepseste pe cei care primesc prea multa dragoste si o risipesc. Foarte simpatica povestea! :))

Anima spunea...

foarte frumoasa ideea..imi face pofta sa alerg la dulapiorul ce adaposteste cele 20 de caiete ale mele si sa ma re-gasesc in ele.
Te-ai gandit sa scrii o carte?
Daca vrei, te invit sa scrii un articol pentru blogul meu..tema ar putea fi "femeia vazuta prin ochii mei" sau cum te simti si percepi tu ca femeie in ziua de azi..sau orice care sa fie despre feminitate.Chiar daca avem stiluri si poate si preocupari foarte diferite,i-ar face mare placere sa public ceva scris de tine..povestea celor 9 caiete m-a fascinat.
Cu drag,
Anima

amalian spunea...

Mie asta cu caietele mi se pare tipic feminina. Si personala. Nu am intalnit multi baieti capabili sa faca asta. Am si eu multe carnete dar n-am avut inca timp sa le umplu. Mi-a placut foarte mult interviul tau cu hotcity.ro

Ina spunea...

Anima,

Ma bucur daca ti-a placut textul si daca te-a inspirat. :) Si multumesc foarte mult de invitatie. Daca o sa scriu un text care mi se pare ca se inscrie in tema sugerata de tine, o sa ti-l trimit cu placere. :)

amalian,

Definitely personal si feminin. Poate prea personal si feminin. :)) Ma bucur daca ti-a placut interviul. :)

Mira spunea...

Genial!
Ador povestea caietelor si ma fascineaza maniera in care se incheie fiecare caiet. Totul pare ca ramane in suspendare si nu poti fii sigur daca s-a terminat sau continua inca, in alta parte. Iar pe mine ma obsedeaza intrebarea: apartineau sau nu caietelor aceleiasi fete? :)

Ina spunea...

Mira,

Nu sunt 9 fete, dar nici fata nu e aceeasi. ;)

Mira spunea...

~x(
Si acum alta obsesie: cate si ce caiet apartinea cui?
Ma intorc la text, poate gasesc vreun indiciu :)