sâmbătă, 30 ianuarie 2010

I might cost you your job

Daca esti barbat si te-ai intrebat vreodata de ce angajatorul nu a revenit cu un telefon dupa un interviu perfect, in care practic ti-a mancat din palma, problema ta s-ar putea sa poarte numele meu. :) Li s-a intamplat la doi tipi pana acum si sunt aproape sigura ca si altii o sa le urmeze. Dar sa vedem care e povestea din spatele acestei introduceri misterioase. :))

Acum vreun an, am insotit un prieten la o petrecere organizata de ambasadorul Italiei la Bucuresti. La mai putin de un minut dupa ce am intrat in incaperea unde se tinea petrecerea ne-a aparut in fata, din senin, un individ la vreo 40 de ani. Fara sa-mi arunce vreo privire, s-a prezentat prietenului meu si a inceput sa-l complimenteze in legatura cu alegerea lui vestimentara.

Tin minte ca spumegam in interior. Alesesem o rochita care consideram ca imi statea destul de bine, petrecusem mai bine de jumatate de ora printre farduri de pleoape si rujuri si alta jumatate de ora sa-mi aranjez parul si toate astea  pentru ce?! Ca prietenul meu, care-si aruncase pe el un sacou neglijent, sa atraga ca un magnet toate complimentele. Si inca de la alti barbati! Hmf! Si apoi a urmat iluminarea. Stai putin. Problema nu era eu. Eu eram ok. El era cel complimentat de un alt barbat. :)) Si adevarul e ca, uitandu-ma la curcubeul care ii strabatea fata, am realizat ca nu se simtea chiar flatat de atentia care i se acorda.

Asa ca ne-am petrecut toata seara facand turul platourilor si evitandu-l cu eleganta pe our gay friend, care parea sa ne urmareasca in fiecare incapere. La un moment dat, obositi de alergatura, ne-am asezat pe o canapea intr-o camera mai retrasa. Mare greseala. N-am apucat sa sorbim o gura de vin ca musafirul nedorit ni s-a materializat in fata.

Episodul 1: E scris in stele

O, ce coincidenta sa ne intalnim din nou! Vai, ce bine va sta impreuna! Sunteti cumva un cuplu? M-am uitat repede la fata chinuita a amicului meu si cu un zambet diabolic m-am grabit sa neg orice legatura amoroasa. M-am gandit eu c-o sa fie amuzant sa-l vad chinuindu-se sa se sustraga flirtului iminent. Stiti cum e aia cu cine sapa groapa altuia? Mda, cam asa si eu.

In mai putin de un minut lucrurile s-au intors cu 180 de grade si am realizat cu gura cascata ca centrul interesului sau toata seara nu fusese prietenul meu, ci eu. Era randul amicului meu sa se lase relaxat pe speteaza canapelei si sa se bucure de spectacolul penibilitatii mele. Si ce mai spectacol a urmat!

Individul din fata noastra era un expat italian fascinat de astrologie care si-a petrecut urmatoarea ora facandu-mi astrograma completa si explicandu-mi care sunt zodiile de care sunt atrasa si care e compatibilitatea mea (inclusiv sexuala) cu ele. La un moment dat, cu o expresie foarte ingenua, prietenul meu, care fusese ignorat complet de amicul italian, se ridica si spune ca merge la bar sa ia ceva de baut. Moment dupa care tot iadul libidinozitatii s-a dezlantuit.

Tipul a inceput sa-mi povesteasca cum m-a remarcat inca de cand am intrat in incapere pentru aerul meu aristocratic, ”din alta epoca”, si cum l-a chinuit ideea ca as fi impreuna cu cel care ma insotea. A continuat cu o descriere sumara a vilei lui din Sicilia (?) si a modului in care isi inchipuie el femeia ideala si cum aproape renuntase la ideea ca o mai poate gasi. Cand in poveste s-au insinuat sintagmele ”sotie moarta” si ”cerere in casatorie”, m-am grabit sa-mi caut mobilul. Prietenul meu disparuse de mai bine de jumatate de ora si ma lasase sa ma lichefiez de jena pe podeaua proaspat lacuita a ambasadei.

Long story short, am reusit sa plecam de acolo fara sa onorez invitatia la cina sau rugamintea de a ma lasa condusa acasa de soferul amicului cu astrogramele. Odata ajunsa acasa, i-am povestit prietenei mele, Ligia, totul despre intalnirea de gradul trei din acea seara. Ligia a fost mai interesata decat as fi banuit si m-a intrebat numele individului. Chiar si fara cartea de vizita pe care mi-o indesase in mana mai mult cu forta, n-aveam cum sa uit numele lui predestinat pentru maretie (combinatie de doua denumiri bovine). Ligiei i-a cazut fata. Tipul fusese cu o zi inainte la un interviu la firma ei de HR si tocmai urma sa fie contactat a doua zi pentru a i se oferi un job. Needless to say, prietenul nostru comun nu a mai primit niciun telefon.

Episodul II: Rufele murdare pe care nici Ariel nu le spala

Aseara a urmat episodul doi al acestei intamplari, cand Ligia mi-a povestit foarte incantat despre individul caruia ii luase interviu in acea zi: inteligent, cu un umor bine dozat, chipes, sarmant ce mai, angajatul ideal. :) Tot povestind noi asa, ne-am dat seama ca as intelege mai bine despre ce este vorba in propozitie daca as vedea o poza a tipului. Asa ca ii dam un Google search, in timp ce Ligia recunoaste amuzata ca, desi le verifica referintele intervievatilor ei, nu i-a mai cautat pe net pana acum.

Mda, intr-adevar, tipul nu arata deloc rau, dupa cum o demonstrau pozele de pe LinkedIn si Facebook. Cateva linkuri mai tarziu, insa, descopeream ca era acuzat de implicarea intr-un scandal sexual cu hostessele de la fosta firma la care lucrase. Alta cadere de fata a Ligiei. Alt telefon pe care cineva nu l-a mai primit.

Bineinteles ca persoana I din titlu nu se refera doar la mine, ci la oricine iti poate descoperi vrafurile de rufe murdare ivite intre copertile stralucitoare ale dosarului personal. In cazul  amicului cu compatibilitatile astrale si al celui cu hostesstele nemesisul am fost eu. Insa Ligia mai are multe prietene…

Ce puteti sa faceti (in afara sa evitati firma unde lucreaza Ligia)?

Sa nu uitati ca interviul nu e singurul moment in care trebuie sa va comportati exemplar. Tipa pe care o inghesuiti intr-un colt la o petrecere si o terorizati cu compatibilitatea care exista intre voi doi s-ar putea sa fie, de exemplu, cea mai buna prietena a intervievatoarei voastre din acea zi. Sau coafeza ei. Sau colega de aerobic. Intelegeti voi.

Sa nu postati pe retelele sociale poze care, daca ar fi puse pe masa in mijlocul interviului, v-ar face sa intrati in pamant de rusine cu tot cu referinte, CV si scrisoarea de motivatie.

Am pastrat cel mai bun si mai eficient sfat pentru final. Sunteti gata? Ei bine, iata: Sa nu fiti implicati in scandaluri sexuale cu hostesse. Sau in alte tipuri de scandaluri sexual. Sau in vreun scandal, de fapt.

Pentru ca daca o faceti si CV-ul vostru ajunge printr-un complex de imprejurari SF sub ochii cuiva care a citit postul asta, he or she will Google search you, all right. And this might cost you your job. 

11 comentarii:

Anonim spunea...

Acum trebuie luat in considerare si faptul ca unele fete merg la dineurile astea tocmai pentru a-si gasi un Vetoovvaglia. Asa ca cel care a-ncercat sa "te asedieze" (daca stia soferul unde locuiesti facea planton la blocul tau) poate avea deja la activ o lista de "succesuri". Deci el prost sa fi fost sa nu fi incercat, si mai ales cu rujul si rochitza aia... ;)
Eu cred ca esti atragatoare prin felul in care te misti, privesti si vorbesti (acum erai double provocative), insa nu am avut placerea sa te cunosc :)


Speculatie: unde sunt bani multi, pot fi si angajatori mai extra-mega-open-minded care sa considere chiar un plus un background picant, de aceea vor exista mai ales expati care sa nu-si faca griji. Din pacate.

Exista posibilitatea ca drumurile voastre sa se mai intersecteze?

Ina spunea...

Anonim,

Cu riscul sa-ti spulber imaginea pe care poate ti-ai creat-o despre mine, sunt departe de a fi o amazoana. :) Si, chiar daca as fi, problema nu era daca emanam sau nu sex appeal in acea seara, ci modul creepy in care m-a abordat nenea (constelatii, predestinare, casatorie and stuff). Nu chiar genul de om pe care l-ai recomanda pentru un post de raspundere.

Cat despre posibilitatea de a-l revedea, stii cum se spune: niciodata sa nu spui niciodata. Desi, if I can help it, va fi niciodata. :))

Unknown spunea...

:))
Cred ca primul domn era un "fustangiu strateg": remarca o tipa (insotita), o ignora pentru a incerca sa se imprieteneasca cu insotitorul si a ajunge la ea, odata ce a castigat increderea acestuia. Pretty complicated :)
Ai absoluta dreptate cu sfaturile. In America se merge chiar mai departe: orice potential candidat este efectiv "urmarit" de firma (iar firmele mari pot cere facebook-ului sau twitter-ului numele reale ale oricarui utilizator care, sub anonimat, scrie ceva negativ la adresa lor)

Anonim spunea...

Poate se zbatea grosolanian sa disperseze impresia prea evidenta de gay de la inceputul serii! Daca afla comunitatea e de doua ori in bucluc.

(Cand am fost in Amazonia m-am speriat: doar o dată pe an se întâlneau cu bărbaţi.)

Apropos de post de raspundere: pe Berlusconi clar nu l-au trecut prin biroul Ligiei.

adinutz micutz pufos..ninge peste tine spunea...

Ina, inca mai am pozele alea cu tine sub dus, de la Timisoara! :)) unde ziceai ca lucrezi? :D

Mihai spunea...

eu nu inteleg cum poti gasi informatii despre un scandal sexual in care a fost implicat cineva care nu e persoana publica. adica, cum vine asta, [..] poze sub duş?

Gelu spunea...

Hmda...sincer mi se pare ca ambii tipi trebuie sa-ti multumeasca pentru ca nu au fost anagajati la o firma care nu face diferenta intre work life/ private life. Oare cati dintre anagajatori sunt atat de batuti in cap?

Ina spunea...

Mira,

Fustangiu strateg - good one! :))

Anonim,

Da, posibila presupunerea ta. Totusi, nu cred ca trebuia sa se straduiasca chiar atat de mult. :)

Din pacate n-am inteles partea cu Amazonia: cine se intalnea doar o data pe an cu barbati?

Adinoi,

Nu stiu la ce te referi. :P

Mihai,

Respectivele informatii aparusera intr-un tabloid. Tipul lucra pentru o multinationala binecunoscuta si acuzatiile respective erau foarte picante, asa ca presupun ca nu era nevoie sa fie persoana publica pentru ca subiectul sa fie interesant pentru un ziar de scandal.

Gelu,

Mie a cere favoruri sexuale hostesselor cu care lucrezi nu mi se pare tocmai "private life". :) Poate ai dreptate in privinta primului individ, dar tu nu l-ai cunoscut - avea ceva creepishly libidinos la el si urma sa lucreze intr-un birou exclusiv de femei. Mi se pare normal ca deciziile de angajare sa nu se bazeze exclusiv pe CV-ul trimis de angajat, ci si pe informatii despre personalitatea lui, atunci cand acestea exista. Nu cred ca ai vrea ca un psihopat (nu e cazul insului despre care vorbim, dau doar un exemplu) sa lucreze in acelasi birou cu sora/prietena ta, chiar daca e un excelent profesionist.

Anonim spunea...

http://ro.wikipedia.org/wiki/Amazoane
"Amazoanele erau un trib de femei războinice, aflat în nordul Mării Negre, menţionate.."

adevar graiesti, internetul devine o oglinda care ne reflecta caracterul si devine aditional la CV.

Zany spunea...

ai un stil de a povesti incredibil! :)
felicitarile mele!

Ina spunea...

Anonim,

Got it now. :)

Zany,

Wow, multumesc! Esti foarte draguta! :)