To friends like mine

Anul trecut am ales sa-mi serbez ziua de nastere la Roma, inconjurata de necunoscuti, care in doar 48 de ore mi-au devenit prieteni. Anul acesta insa, am petrecut-o cu prietenii care imi sunt alaturi de cativa ani buni.

Am trecut impreuna prin nopti nedormite inainte de primele noastre examene, dar si prin nopti dansate pana in zori, prin despartiri si impacari, prin concedieri si angajari, prin accidente dureroase si petreceri de logodna. Am urcat munti si am facut baie in mare impreuna. Daca e adevarat ca prietenii sunt modul lui Dumnezeu de a-si cere scuze pentru familiile noastre, eu n-am auzit scuze mai bune. :))

Asa ca sambata seara am strans toate “scuzele” mele disponibile in Coyote, pentru petrecerea de ziua mea. 

Am avut parte de toate experientele obligatorii:

Dansatul si cantatul pana aproape de inchiderea localului

Traditionalele shoturi de tequila

Amateurish popping and waving

Cele 15 secunde de faima, cat am fost chemata pe scena sa mi se cante “Happy Birthday”.

Am primit cadouri incredibile, de la lucruri la care nici nu visam, la lucruri pe care mi le doream de mai bine de patru ani. Cel mai mult, insa, (si nu ma intereseaza cat de insuportabil de siropos suna!) m-am bucurat ca am avut toti prietenii alaturi de mine. Si, ca sa parafrazez reclama de la Orange:

Sunt oamenii alaturi de care sper sa imbatranesc, tricotand sosete pentru sotii nostri reumatici si manusi pentru nepotei.

Sunt oamenii frumosi din toate punctele de vedere, cu care imi doresc sa seman intr-o buna zi. 

Sunt oamenii care ma cunosc si totusi ma iubesc asa cum sunt. 

Sunt oamenii pe care ii cunosc de cateva luni, dar parca i-as cunoaste de o viata.

Sunt oamenii care ma inspira sa fiu mai buna.

Sunt oamenii cu care pot pierde legatura cateva luni, dar cu care o restabilesc in cateva secunde. 

Sunt oamenii pe care ma pot baza.

Sunt oamenii in bratele carora am plans atunci cand am avut inima franta.

Si, pentru ca tot vorbim despre prieteni, cei care au creat atmosfera super faina din Coyote de sambata seara au fost Pasager, formatia prietenei mele, Roxana. 

Pasager a intrat in selectia nationala pentru Eurovision, ceea ce m-a bucurat foarte tare. Puteti asculta piesa lor, “Running out of Time”, aici. Si, daca va place, ii puteti vota pe 6 martie. Stati linistiti, o sa va mai amintesc pana atunci. :) I-am promis deja Roxanei ca o sa le asigur o baza solida de suporteri. Si cum as putea sa n-o fac cand mi-au facut o dedicatie speciala de ziua mea? :)

All in all, a fost o noapte in care m-am simtit atat de bine, incat a doua zi eram fericita din inertie. :))  Si asta numai datorita unor prieteni ca ai mei. Cand, de ziua mea, prietenii mi-au organizat o petrecere surpriza (aici prin "surpriza" se intelege a da navala in camera mea seara cu cadouri, tort si vin, in timp ce eu eram imbracata in pijamale), in loc de toast am spus doar: “To friends like mine”.  Cred ca este una dintre cele mai bune urari pe care as putea sa le fac cuiva.