Cant pe strada. Shamelessly si in fiecare dimineata. Imi infund castile in urechi, dau drumul MP3 player-ului pe o melodie care imi place, si tot drumul de la statia de autobuz la birou, acompaniez solistul cu patos si din strafundul plamanilor mei.
Straduta pe care merg e dreapta si semi-pustie, asa ca pot sa vad “dusmanul” cu cativa zeci de metri buni in fata. Si de fiecare data cand ma intersectez cu cineva trebuie doar sa reduc volumul si sa iau o scurta pauza din vocalize. Pana azi sistemul a functionat ca uns.
In dimineata asta, ca in toate celelalte dimineti, am coborat din autobuz, mi-am fixat castile in urechi si mi-am vazut de drum. La un moment dat, insa, am avut senzatia aia ciudata ca e cineva in spatele meu. M-am intors si m-am facut rosie ca racul. Era cute bus guy, un tip cu care ma intalnesc in unele dimineti in autobuz si care lucreaza pe o strada perpendiculara pe cea unde lucrez eu.
Pentru ca simteam efectiv ca am fata ca o sfecla fiarta, am banguit singurul lucru evident care mi-a trecut prin cap, semi-scuza, semi-adevar:
- Falsez.
A zambit:
- Nu mai mult decat la Muse.
Nu stiu daca m-am facut curcubeu la fata, ca in desenele animate, dar ma simteam atat de jenata ca-mi venea sa o iau la fuga. De cate ori o fi mers tipul asta in urma mea pe strada, razand in sinea lui?
- A, m-ai mai auzit cantand...
Iar zambet.
- De cateva ori.
Mergeam deja de cateva secunde unul langa altul, eu dorindu-mi sa se caste un hau in asfalt si sa ma inghita, el foarte relaxat.
- Acum ascultai Killers?
Jesus Christ! Am aplecat privirea jenata.
- Da. Cant chiar atat de tare?
A ras:
- Doar la I said maybe baby please.
- Ah, da. La partea aia...
Am ajuns in fata cladirii unde lucreaza el. Stiam ca asta e biroul pentru ca il mai vazusem intrand aici.
- Eu aici trebuie sa ma opresc, a spus el.
Doh. Stiu unde lucrezi.
- A, da?, am mimat eu uimirea.
- Ne mai vedem, a mai adaugat si a zambit.
- Sau cel putin ne mai auzim, i-am raspuns eu voit degajat, dar felicitandu-ma entuziasmata in sinea mea pentru replica de maxima inspiratie.
- Asta-i sigur!, a spus razand.
Stii ceva, cute bus guy? No more music for you. Si, de fapt, no more music pentru nimeni de pe strada aia. O sa cant de-acum numai in dus si cand dau cu mopul. Viata asta e prea scurta pentru momente penibile atat de lungi.
Straduta pe care merg e dreapta si semi-pustie, asa ca pot sa vad “dusmanul” cu cativa zeci de metri buni in fata. Si de fiecare data cand ma intersectez cu cineva trebuie doar sa reduc volumul si sa iau o scurta pauza din vocalize. Pana azi sistemul a functionat ca uns.
In dimineata asta, ca in toate celelalte dimineti, am coborat din autobuz, mi-am fixat castile in urechi si mi-am vazut de drum. La un moment dat, insa, am avut senzatia aia ciudata ca e cineva in spatele meu. M-am intors si m-am facut rosie ca racul. Era cute bus guy, un tip cu care ma intalnesc in unele dimineti in autobuz si care lucreaza pe o strada perpendiculara pe cea unde lucrez eu.
Pentru ca simteam efectiv ca am fata ca o sfecla fiarta, am banguit singurul lucru evident care mi-a trecut prin cap, semi-scuza, semi-adevar:
- Falsez.
A zambit:
- Nu mai mult decat la Muse.
Nu stiu daca m-am facut curcubeu la fata, ca in desenele animate, dar ma simteam atat de jenata ca-mi venea sa o iau la fuga. De cate ori o fi mers tipul asta in urma mea pe strada, razand in sinea lui?
- A, m-ai mai auzit cantand...
Iar zambet.
- De cateva ori.
Mergeam deja de cateva secunde unul langa altul, eu dorindu-mi sa se caste un hau in asfalt si sa ma inghita, el foarte relaxat.
- Acum ascultai Killers?
Jesus Christ! Am aplecat privirea jenata.
- Da. Cant chiar atat de tare?
A ras:
- Doar la I said maybe baby please.
- Ah, da. La partea aia...
Am ajuns in fata cladirii unde lucreaza el. Stiam ca asta e biroul pentru ca il mai vazusem intrand aici.
- Eu aici trebuie sa ma opresc, a spus el.
Doh. Stiu unde lucrezi.
- A, da?, am mimat eu uimirea.
- Ne mai vedem, a mai adaugat si a zambit.
- Sau cel putin ne mai auzim, i-am raspuns eu voit degajat, dar felicitandu-ma entuziasmata in sinea mea pentru replica de maxima inspiratie.
- Asta-i sigur!, a spus razand.
Stii ceva, cute bus guy? No more music for you. Si, de fapt, no more music pentru nimeni de pe strada aia. O sa cant de-acum numai in dus si cand dau cu mopul. Viata asta e prea scurta pentru momente penibile atat de lungi.
19 comentarii:
very cute! :)) btw, ar trebui musai sa incerci Silent Disco, ca macar acolo mai ai inca vreo mie de singalong-ers cu castile in urechi :))
Florin,
Nu stiam ca poti canta la silent disco. Now that you mentioned it though... :D :D
Foarte tare =)) Ioooi Ina..nu stiam ca faci asa ceva =))
oh, se canta pana la raguseala :)) check this out ca sa-ti faci o idee http://www.youtube.com/watch?v=H13ntx6Zttg
Ha ha! Savuros!
Nona,
Like mother, like daughter. ;)
Florin,
Tare! :) Vad ca toata lumea canta acelasi lucru, insa. Credeam ca se asculta melodii diferite. :) Anywayz, atata timp cat pot sa cant si cei din jur au casti pe urechi, I'm cul. :D
Alex,
Ma bucur ca ti-a placut. :)
sunt doua canale pe care le poti asculta la alegere, ceea ce inseamna ca lumea canta cam acelasi lucru, cu exceptia momentelor in care juma de populatie canta Killers, de exemplu, iar cealalta jumatate canta James Brown, sa zicem (sau Rammstein, ma rog... :)), moment in care iese cea mai mare distractie posibila :))
Florin,
Sounds great! :) Tre sa-ncerc si eu, imediat dupa ce testez karaoke cu heliu. :D
well, Silent Disco vine din nou in BUcuresti la Ciuc Summer Fest pe 16 si 17 iulie (zilele cu Faithless si Pink Martini), asa ca here's your chance :)) cat despre karaoke cu heliu, make sure ca-l filmezi, please :D
Ha ha ha! Good one aia cu filmatul. NOT! Singura cale sa ma vezi totally embarassing myself with a twist of helium este live. :P
ok, asa ceva nu trebuie ratat, asa ca make sure ca ma lasi sa stiu in due time cand si unde se petrece treaba :))
Florin,
Din cate stiu este un singur bar/club/local cu karaoke cu heliu in Bucuresti, parca undeva pe Lipscani. Revin cu detalii despre data. :)
rili? chiar exista asa ceva in Bucuresti? hahahaha! credeam ca e la misto, dar acum chiar ca trebui esa vad si eu live povestea asta :)))
Normal ca exista. :) Apropo, mi-a venit o idee creata: poate organizam un HeliumBlogMeet, ca tot sunt foarte populare intalnirile astea. Da' pentru self-esteem chemam numai bloggeri care stim sigur ca sunt afoni. :))
count me in, ca nah si eu ma trezesc canatand...in lift, pe strada (ca un act de bravura)...si nema talent:)
ok, deci bloggers cu telefoane care filmeaza, si embarrassing karaoke moments cu heliu la bord. what could go wrong? :)))
mOntecOre,
Felicitari, te inscrii perfect in profilul bloggerului cautat. :))
Florin,
Ca bine zici. :)) Ok, interzicem total aparatele de transmisie-receptie pe durata reprezentatiilor. :D
ar fi ciudat daca as veni cu punga de hartie in cap??? evident cu 3 gaurele aferente...
mOntecOre,
De ce nu clasicul ciorap? :))
Trimiteți un comentariu