Pe baiat il cheama Florin Avram. Pe fata o cheama A. Au devenit un cuplu pe Facebook, in gluma, inainte de a se cunoaste in realitate. Mai apoi, gluma a devenit serioasa. Ca si relatia lor. Cum a ajuns totul sa se incheie (ironic) unde a inceput, puteti citi in noul numar al revistei Tabu.
PS: Nu m-am putut abtine sa nu includ in articol si replica mea preferata din "500 days of Summer". :)
PS: Nu m-am putut abtine sa nu includ in articol si replica mea preferata din "500 days of Summer". :)
14 comentarii:
A strange story... Ce nu am vazut in articol si ar fi interesant de stiut, e care e opinia ta si a cititorilor tai despre "relatia" asta? Parerea mea desopre ea se vede in ghilimelele pe care le-am pus :) (poate si pentru ca nu stiu nimic despre protagonisti).
Claudia,
Daca te referi la veridicitatea povestii, am confirmari din partea unor prieteni de-ai lui Florin. :)
In rest, da, e o poveste mai putin obisnuita, dar nu in asta consta frumusetea povestilor? :)
Nici gand sa pun la indoiala veridicitatea povestii (si imi cer scuze daca asta s-a inteles din mesajul meu anterior).
Insa nu cred ca a fost o relatie adevarata, mai degraba un joc, un "hai sa ne prefacem ca avem o relatie, hai sa construim o poveste de dragul povestii". Mi se pare inspaimantator de artificial sa numesti asta o "relatie". Cred ca o relatie adevarata implica mai multa comunicare decat schimbarea statusurilor pe Facebook.
Nu stiu cat a fost "joc" si cat "relatie adevarata", dar in cazul asta eu nu sunt aici sa judec, ci doar sa spun povestea, asa cum am auzit-o, la randul meu. :)
Claudia, nu stiu daca e atat de strange. Ma gandesc ca daca o iei intr-un context mai larg, acela ar relatiei de iubire de-a lungul istoriei, cred ca niciun tip de relatie nu e neaparat "normal", ci e doar acceptat sau inteles de o anumita societate. Adica, pe vremuri nu era strange sa te mariti cu un mos cu care te obligau parintii? Da, aceea era relatia considerata normala. La musulmani e ok sa iti iei mai multe sotii? Ce fel de relatie are acel barbat cu ele? E normal sa fim casatoriti, sa impunem monogamia si sa aflam ca de fapt foarte multi inseala? Sau sa te indragostesti de cineva la un dans, sa va trimiteti scrisori cat face armata si apoi sa va luati dupa ce practic "ati vorbit" doar in scris? Ce vreau sa spun e ca relatiile, chiar daca implica mai mult joc decat sentimente, sunt tot relatii... sunt doi oameni care se leaga unul de celalat intr-un fel. Eu nu sunt sigura ce e ideal... poate pt ca nu cred ca exista, e ceva schimbator in functie de timpul in care traim. Important e ce au simtit ei cred.
Foarte frumos, mie mi-a placut mult, am citit povestea cu sufletul la gura. Chiar daca nu este adevarata, este frumoasa ca si poveste. Dar mie mi s-a parut sincera. Felicitari, Ina!
Ce frumos a scris Adinutz!
Nu m-am folosit niciodata de functia asta Facebook si tot timpul m-am amuzat cand oameni din lista mea jonglau zilnic cu ea. Poate tocmai de-aia m-a captivat asa de mult povestea asta.
Mi-a placut ca personajele sunt oameni in toata firea. Sunt aproape convinsa ca la generatiile mai mici muuulte relatii debuteaza si se sfarsesc online. Alegand insa povestea unor oameni care au depasit varsta adolescentei, influenta acestei retele de socializare este cu atat mai evidenta.
Mi-ar fi placut sa aflu mai multe si despre A.- nu pentru ca textul nu sta in picioare asa, ci strict din curiozitate.
Un final mai potrivit nici ca-i gaseai:)
Bravo!
mariamirabela,
Ma bucur daca ti-a placut povestea. Care este, totusi, adevarata, cum vad ca trebuie sa precizez din doua in doua comment-uri. :) Claudia imi imputa doar faptul ca folosesc termenul de "relatie" cu prea mare lejeritate aici.
zapacita,
Multumesc mult. :) Si pe mine ma amuza cei care completeaza rubrica relationship statusu-ului. Trebuie s-o fac si pe asta cineva pentru noi, voyeuristii. :)
nici eu nu pot sa cred in relatia asta construit prin facebook...sa fim seriosi
nu prea pot sa cred
... si nici macar nu iti imput tie acest lucru, Ina, ci chiar protagonistilor. (Dimpotriva, am fost surprinsa de detasarea cu care e scris articolul, asta a fost de fapt motivatia primului meu comentariu :))
Nu m-am referit la "normalitatea" relatiei, la opinia societatii, nu judec daca e bine sau rau. Povestea lor e un inceput frumos, dar doar atat. Daca cei direct implicati numesc asta o relatie, unde o sa ajungem? Oamenii vor vorbi doar pe Internet, nu se vor vedea fata in fata niciodata si vor considera ca au o relatie?
First of all, mulțumesc Ina pentru modul foarte frumos în care ai transpus povestea mea în paginile revistei. Poveste care este reală :) Și, da, din punctul meu și al Andreei de vedere a fost o relație, scurtă dar frumosă :) Legătura noastră nu a fost contruită pe Facebook, doar a debutat acolo însă totul s-a consumat offline, ca orice legătură normală dintre un el și o ea.
Florin,
Uf! Era si timpul sa lamuresti si tu fetele astea. :)
Heh, retelele de socializare au rolul lor in societatea zilelor noastre, atat bun, cat si rau.
Pot spune ca hi5 si facebook m-au ajutat, sort of, sa pornesc o relatie, doua. In acelasi timp, m-au facut si sa am momente de rascruce, de pierzanie, nervi, gelozie. In final, tine si de oameni, nu doar de tehnologie.
Prin "a porni" ma refer la faptul ca am inceput cu mici tatonari online, un comentariu, o urare de "La Multi Ani!", un mesaj privat, precum protagonistii de mai sus, pana la a ajunge sa vorbim pe vesnicul mess sau telefon.
Ce mai e adevarat, erau si relatii la distanta, deci in mare masura am depins si de mijloacele moderne de comunicare.
Insa, tot precum Florin si A., offline-ul a fost baza si online-ul scuza.
Trimiteți un comentariu