Weekendul asta am fost martora unei scene care m-a facut sa zambesc a surpriza si a duiosie. Si care mi-a adus aminte, in caz ca uitasem, ca inima are varsta doar ca muschi.
Am fost in vizita la bunica mea, la Sighisoara. La 81 de ani, se plange tot mai des ca o “necajeste” ba spatele, ba inima, ba picioarele, ba reumatismul si, mai ales, singuratatea. Ca sa-i fac o bucurie, am scos-o la pizzeria la care ma ducea ea cu bunicul cand eram mica. Am mers incet, cu ea sprijinindu-se de mine si facand mici pauze atunci cand o durea prea tare piciorul.
La intoarcere, am trecut prin fata unei terase, unde, la o masa, stateau doi domni in varsta, si povesteau la un pahar de bere. Cand ne-a vazut, unul dintre ei s-a ridicat grabit si a venit spre noi. Am remarcat suprinsa ca bunica mi-a dat drumul la brat si si-a indreptat spatele. M-am uitat la fata ei. Era rosie. Am intrebat-o de unde il cunoaste. Mi-a raspuns putin jenata ca sunt prieteni vechi si ca au mai iesit la un suc in ultima vreme.
Intre timp, domnul in varsta se apropiase de noi. Dupa ce s-a salutat cu bunica mi-a luat mana, si, in cel mai desuet stil cavaleresc, mi-a sarutat-o. Am zambit. Au inceput apoi sa povesteasca, el reprosandu-i ca nu i-a mai dat niciun semn, ea motivand ca a fost ocupata si a avut musafiri.
La un moment-dat, el a facut un banc. Cum ca fusese la doctor si ii ceruse medicamente, iar doctorul, prieten vechi, ii promisese ca incearca sa-i dea compensat orice i-ar cere. La care el i-a cerut ceva impotriva batranetii. Amandoi au izbucnit in ras, ca la o gluma foarte reusita, iar eu am zambit de complezenta. Dupa ce s-au oprit din ras, batranelul a luat o mina serioasa si a spus inciudat: “Urata-i batranetea!”.
La care bunica, zambind strengareste, a raspuns misterios: “Nu stiu, eu n-am simtit-o inca!” Uite la ea, gazela!, m-am gandit amuzata. Dupa ce si-au luat ramas-bun, cateva minute mai tarziu, nu m-am putut abtine si am intrebat-o:
- Bine, mama, ce-a fost faza aia cu “Nu stiu, eu n-am simtit-o!”? Nu te plangeai tu azi ca abia mai mergi pe strada?
- Pai asa si ii, draga mamii, dar cum sa-i spun lui asta?!
Mi s-a pus un nod in gat de drag si am sarutat-o pe par. La 81 de ani, inima bunicii mele bate, uneori, la fel ca a mea.
Am fost in vizita la bunica mea, la Sighisoara. La 81 de ani, se plange tot mai des ca o “necajeste” ba spatele, ba inima, ba picioarele, ba reumatismul si, mai ales, singuratatea. Ca sa-i fac o bucurie, am scos-o la pizzeria la care ma ducea ea cu bunicul cand eram mica. Am mers incet, cu ea sprijinindu-se de mine si facand mici pauze atunci cand o durea prea tare piciorul.
La intoarcere, am trecut prin fata unei terase, unde, la o masa, stateau doi domni in varsta, si povesteau la un pahar de bere. Cand ne-a vazut, unul dintre ei s-a ridicat grabit si a venit spre noi. Am remarcat suprinsa ca bunica mi-a dat drumul la brat si si-a indreptat spatele. M-am uitat la fata ei. Era rosie. Am intrebat-o de unde il cunoaste. Mi-a raspuns putin jenata ca sunt prieteni vechi si ca au mai iesit la un suc in ultima vreme.
Intre timp, domnul in varsta se apropiase de noi. Dupa ce s-a salutat cu bunica mi-a luat mana, si, in cel mai desuet stil cavaleresc, mi-a sarutat-o. Am zambit. Au inceput apoi sa povesteasca, el reprosandu-i ca nu i-a mai dat niciun semn, ea motivand ca a fost ocupata si a avut musafiri.
La un moment-dat, el a facut un banc. Cum ca fusese la doctor si ii ceruse medicamente, iar doctorul, prieten vechi, ii promisese ca incearca sa-i dea compensat orice i-ar cere. La care el i-a cerut ceva impotriva batranetii. Amandoi au izbucnit in ras, ca la o gluma foarte reusita, iar eu am zambit de complezenta. Dupa ce s-au oprit din ras, batranelul a luat o mina serioasa si a spus inciudat: “Urata-i batranetea!”.
La care bunica, zambind strengareste, a raspuns misterios: “Nu stiu, eu n-am simtit-o inca!” Uite la ea, gazela!, m-am gandit amuzata. Dupa ce si-au luat ramas-bun, cateva minute mai tarziu, nu m-am putut abtine si am intrebat-o:
- Bine, mama, ce-a fost faza aia cu “Nu stiu, eu n-am simtit-o!”? Nu te plangeai tu azi ca abia mai mergi pe strada?
- Pai asa si ii, draga mamii, dar cum sa-i spun lui asta?!
Mi s-a pus un nod in gat de drag si am sarutat-o pe par. La 81 de ani, inima bunicii mele bate, uneori, la fel ca a mea.
4 comentarii:
povestea ta m-a emotionat mult si mi-a induiosat seara ! sper doar ca la 81 de ani, si inima mea sa bata la fel de frumos si tinereste ca si a bunicii tale! :)
Ina,
Intre noi fie vorba, si eu sper asta! :)
sunt asa dulci si inocente uneori bunicutele, dac-o auzi si pe a mea ce mai spune te crucesti:)
Multi inainte ambelor generatii.
MOntecOre,
Multi ani luminosi si usori si bunicii tale! :)
Trimiteți un comentariu