Numarul din octombrie al revistei Cosmopolitan (relax, nu l-am cumparat eu ) e foarte haios.
In mod surprinzator (surprinzator vorba vine, la mijloc este o campanie pentru noul card de cumparaturi de la Reiffeisen Bank) sexul, subiectul si obiectul care a consacrat publicatia a fost inlocuit cu... pantofi. Jumatate de revista (cea care in mod clasic era dedicata pozitiilor si sfaturilor karma sutrice) geme (sesizati, va rog, subtilul joc de cuvinte )) ) acum de cizme, botine, balerini si pantofi de toate formele, marimile si culorile.
Bineinteles, ca sa nu-si iasa din mana, au inclus in sectiune si un articol cu titlul "Pantofii cu toc, cel mai hot accesoriu in pat", care te invata cum sa-l scoti din minti cu "pantofii tai obraznici". Some things never change! ))
”Nelu lucreaza ca agent de paza intr-un supermarket din Salonta - un orasel de pe granita romano-ungara. Pentru Nelu, zilele sunt la fel: in zori pescuieste, apoi merge la lucru, iar seara se intoarce acasa. Nelu traieste impreuna cu sotia intr-o veche ferma izolata pe un camp in afara orasului. Problema lor in aceste zile e repararea acoperisului. Intr-o zi, Nelu pescuieste ceva neobisnuit: un emigrant care vrea sa treaca granita ilegal... Emigrantul ii ofera lui Nelu bani pentru a-l ajuta sa treaca granita. Fara sa inteleaga exact ce se intampla, Nelu ia banii cu care apoi va cumpara tigle noi pentru acoperis... El ii promite emigrantului ca il va ajuta sa treaca granita maine... Morgen...”
Acesta este sinopsisul filmului “Morgen”, pe care l-am vizionat in seara asta in cadrul avanpremierei pentru bloggeri organizate de revista Tabu. Un film romanesc pe care lipesc cu bucurie eticheta “frumos de tot”, un film pe care l-am simtit “ardelenesc”, si asta nu numai datorita actorilor si locatiei de filmare, ci si datorita constructiei personajelor, lentorii cadrelor si dialogurilor extrem de veridice.
Un film regizat de un roman (Marian Crisan), in care rolurile principale sunt detinute de un maghiar (András Hatházi) si un turc (Yilmaz Yalcin). Inainte de a va povesti cateva impresii despre film si despre intalnirea cu o parte din echipa de filmare din seara asta, va invit sa vedeti mai jos trailerul filmului:
Recunosc ca in seara asta m-am indreptat catre sala de cinema fara sa fi vazut/auzit nimic altceva despre film, cu exceptia trailerului. Am banuit, asadar, ca filmul trateaza problema imigrarii ilegale. La finalul sau, am descoperit insa ca, desi imigrarea ilegala e motorul actiunii, filmul nu este despre un turc care vrea sa treaca granita ungara pentru a ajunge la copiii sai in Germania. Filmul este, de fapt, despre prietenia putin probabila si totusi extrem de puternica ce se naste intre un imigrant si un localnic.
Doua lucruri mi-au placut in mod deosebit la “Morgen”. Primul e Nelu, personajul care ofera adapost transfugului kurd. Nelu e un adevarat cowboy ardelean: singuratic, taciturn, neprietenos si totusi bun la suflet si loial noului sau prieten.
Al doilea aspect care mi-a placut e faptul ca povestea imigrantului nu e spusa din perspectiva lui, ci a oamenilor cu care se intersecteaza el. Personajul vorbeste in turca, dar replicile lui nu sunt subtitrate. Iar noi intelegem la inceput la fel de putin ca Nelu din ce incearca omul sa transmita disperat. In mod bizar, aproape de final, ajungi sa nu mai sesizezi lipsa subtitrarii. Gesturile, mimica si privirile celor doi barbati ajung sa tina loc de cuvinte.
In speranta ca v-am convins sa mergeti sa-l vedeti, n-o sa va mai povestesc nimic despre actiunea filmului, dar o sa va spun, in schimb, cum a fost la sesiunea de Q&A de la final, cu regizorul Marian Crisan, cu Yilmaz Yalcin, interpretul imigrantului turc si o parte din staff-ul tehnic (si, o surpriza foarte placuta, Ozana Oancea, interpreta Feliciei din Felicia, inainte de toate, care a participat ca spectator).
Mi-a placut la nebunie ca Yilmaz parea ca tocmai coborase de pe ecran. La fel ca si personajul pe care il interpreteaza, el nu vorbeste alta limba decat turca si, deoarece translatorul care ii statea alaturi nu i-a tradus cea mai mare parte din discutii, el s-a marginit, ca si personajul sau, sa se exprime nonverbal. Adica a zambit foarte mult, cu un amestec cuceritor de entuziasm si simplitate.
Regizorul, Marian Crisan, (care, by the way, e foarte misto) ne-a povestit ca s-a facut un casting special la Istanbul pentru a-l gasi pe actorul care va interpreta rolul imigrantului turc. Venirea la filmari in Romania a fost prima calatorie in afara Turciei pentru Yilmaz, care a fost foarte entuziasmat de proiect.
Un alt lucru simpatic a fost ca lui Yilmaz i s-a cerut sa nu citeasca scenariul inainte de filmari, de unde poate si naturaletea cu care joaca. Regizorul a marturisit, de altfel, ca din acest motiv Yilmaz il tot intreba curios cand se vor filma scenele cu sosirea lui in Germania. Acesta a mai povestit amuzat ca intr-o zi au mers la o piscina din Ungaria unde s-a relaxat si ca asta a fost maximul apropierii actorului turc de Occident.
La final va mai spun ca titlul filmului “Morgen” are si el o poveste simpatica. In germana, “Morgen” inseamna atat “dimineata”, cat si “maine”, o ambivalenta perfecta pentru aceasta poveste. Regizorul a recunoscut insa ca a ales acest cuvant si pentru ca e unul dintre putinele cuvinte in germana pe care le stie din copilarie. Pe atunci se uita la canalele germane de pe antena parabolica si majoritatea faceau reclame la filmele difuzate a doua zi, deci “Morgen”.
Pe post de Pese: In ultima vreme vad ca oriunde ma invart, dau peste filme romanesti faine. V-am povestit deja despre “Felicia, inainte de toate”, dar n-am mai apucat sa va spun ca luna asta am fost si la avanpremierea lui “Marti, dupa Craciun”. In plus, in programul cinematografului la care am fost la Londra rula in octombrie “Politist, adjectiv” al lui Porumboiu si in revista lor era un interviu cu regizorul. Din pacate n-am putut ajunge la proiectia lui “Mar Nero”, organizata tot de revista "Tabu", dar in mod cert nu o sa-l ratez la cinematograf.
In februarie m-a sunat o doamna de la ambasada Finlandei, care m-a invitat sa particip la un schimb de experienta pentru tinerii jurnalisti europeni. Fusesem selectata pentru ca aveam cea mai mare medie la masterat iar invitatia suna excelent: o luna in Finlanda, alaturi de oameni din toate tarile UE, completata cu discutii interesante si mici excursii culturale prin "tara celor o mie de lacuri".
Din pacate, invitatia nu venise intr-un moment potrivit, asa ca am fost nevoita s-o refuz, cu parere de rau. Inainte sa inchid telefonul insa, am intrebat-o pe doamna daca ii pot recomanda o colega de masterat pe care o admir foarte mult si care credeam ca va fi perfecta pentru acest program. Doamna s-a bucurat mult, eu i-am dictat numarul de telefon al colegei mele, Sorana, si, la putin timp dupa acest moment, am primit un email foarte entuziast, prin care Sorana ma anunta ca fusese acceptata in program.
As fi uitat de acest moment daca n-as fi vazut, in august, o gramada de fotografii din Finlanda pe contul ei de Facebook. Si in timp ce ma lamentam eu prin birou ca as fi putut fi eu acolo, o colega m-a admonestat bland, dar eficient:
- Pai n-ai fost si tu la Madrid in aprilie, tot asa, datorita unei prietene?
Abia atunci am realizat ca, intr-adevar, la recomandarea prietenei mele Andreea, in martie am primit o invitatie la Campus Party Europe, un eveniment care a schimbat multe lucruri in viata mea (nu conventia de online in sine, evident, ci oamenii intalniti acolo si discutiile purtate).
M-am gandit apoi cum ar fi fost daca Sorana si-ar fi petrecut luna august muncind in Bucuresti, daca eu as fi participat la trainingurile din Helsinki si excursiile in Laponia, imprietenindu-ma cu cei pe care ii vad acum lasand mesaje pe wall-ul de Facebook al Soranei si daca Andreea ar fi mers in aprilie la Campus Party la Madrid. Sunt convinsa ca, fie si la nivel microscopic, vietile noastre ar fi foarte diferite.
Nu sunt un fan al anotimpului autumnal, dar toamna asta are ceva special, nu vi se pare? Cel putin luna octombrie se anunta pentru mine extrem de plina (asa cum spune si titlul) de tot felul de schimbari si de cateva aniversari speciale. Daca ati arunca un ochi in agenda mea pe urmatoarele 2 saptamani ati vede asa:
1 octombrie: se implineste un an de cand imi beau ceaiul de seara in balconul meu cu vedere la Carturesti. Tot 1 octombrie este si ultima zi a carierei mele de copywriter.
4 octombrie: prima zi la noul meu job. Despre care o sa va povestesc foarte curand.
6 octombrie: aniversarea unei prietene foarte dragi.
10 octombrie: Inozza implineste 4 ani. Stiu ca am promis o petrecere cu aceasta ocazie, dar pentru ca s-au inghesuit atatea lucruri, nu reusesc s-o organizez cum trebuie. Si atunci o sa amanam petrecerea pentru anul viitor (cand e aniversarea de 5 ani si sper sa ne strangem mai multi), iar anul asta va promit totusi ceva special (ramane sa-mi dau seama ce anume )).
12 octombrie: aniversarea surorii mele, Lia.
Revenind la blog, insa. Pentru ca se apropie aniversarea lui de 4 ani, mi-am propus un mic experiment: in octombrie voi scrie pe blog cu o regularitate de orologiu elvetian. Zilnic, adica. Si mi-am proclamat scopul public, special ca voi sa ma trageti de urechi daca trisez.
Ne recitim maine cu o prima postare din seria elvetiana.
Mai jos gasiti o lista cu 6 lucruri pe care le-am descoperit in ultima vreme, fara vreo legatura una cu alta, cu exceptia faptului ca mi-au placut mie.
M-a emotionat mult seria asta de poze cu o batranica si pisica ei. Dupa ce am descoperit fotografiile, am stat intr-o noapte si le-am salvat cu print screen pe toate 30, de frica sa nu dispara de pe site. Acum le am intr-un folder pe calculator si ma uit din cand in cand la ele. Au un efect terapeutic.
Am (re)descoperit un site romanesc cu haine si accesorii de designer vintage (de la YSL, Hermes si Dior la Alexander McQueen, Louboutin si Misonni) care se numeste, pe buna dreptate, Vintage is Heaven. M-am indragostit, bineinteles, de rochia asta diafana de la Chanel. Iar pretul, trebuie sa recunoasteti, e chiar acceptabil.
Apropo de fashion, am cunoscut recent o tipa talentata, care face niste accesorii handmade foarte, foarte frumoase, de la curele si fandacsii, la brose, lanturi cu pandativ si voalete.
Mi-au placut, in mod deosebit, un colier textil supradimensionat
Printre descoperirile din ultima vreme se numara si trailerul de la The Social Network (filmul despre fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, si cum a aparut aceasta retea sociala).
Nu stiu de ce, imi aduce aminte de 21, care mi-a placut foarte mult (ok, recunosc ca am o slabiciune pentru geeks ). Mi-a placut ca are si un trailer interactiv (sau i-trailer). Nu stiu daca mai sunt alte filme care sa aiba trailere de gen, e primul pe care il vad.
Azi am gasit niste parodii geniale la trailerul de mai sus printre care, preferata mea, cea pentru Twitter:
Mai sunt parodii si pentru YouTube si Ebay (si pentru alte retele sociale, dar nu la fel de amuzante).
Datorita trailerului pentru The Social Network, am descoperit “Scala & Kolacny Brothers”, un cor belgian de fete care canta coveruri. Imi place la nebunie coverul dupa “Creep” de la Radiohead, dar sunt faine si ”With or Without You” de la U2, ”Yellow” de la Coldplay si ”California Dreaming" (The Mamas & The Papas). Combinatia pian + voci feciorelnice + f-words e destul de creepy, dar misto in acelasi timp.
Ultimul lucru fain e ca am o veste foarte, foarte buna. Inca nu pot sa va spun despre ce este vorba, doar ca e o schimbare destul de mare pentru mine si sunt fericita. Mai multe detalii vineri.
PS: In spiritul de "sharing the love", poate ma imbogatiti si voi cu niste lucruri dragute pe care le-ati descoperit in ultima vreme. I'm just sayin'.
1. Sa te intalnesti intr-o seara pe Bond Street cu Jonathan Rhys Meyers si sa-ti zambeasca.
[Imaginea este doar cu titlu orientativ. In seara respectiva Jonathan purta un costum gri cu vesta si cravata neagra. Cred. Nu ca as fi retinut perfect ca o obsedata ce sunt! )) ]
2. Sa mergi la un concert pe Wembley Stadium (eu am fost la Muse si Lily Allen - demential!).
3. Sa mergi la deschiderea noului magazin Manolo Blahnik in Liberty. Si de acum incolo sa asociezi numele lui cu un batranel jovial cu par alb si nu cu fata lui Carrie Bradshaw.
4. Sa asisti la o dezbatere foarte misto in Camera Comunelor din Parlamentul Britanic.
5. Sa flirtezi cu o garda la Palatul Windsor (sau sa flirteze el cu tine, ca tu nici nu stiai ca are voie sa vorbeasca )) ).
6. Sa imparti un sandvis pe trenul spre Eton (colegiul unde a fost printul William, for nonspeakers) cu un pusti super simpatic si (aproape) major.
[Va dati seama ca n-am facut fotografii cu bietul baiat, dar in imaginea de mai sus puteti vedea ce uniforme misto (cu frac!) au baietii de la Eton. ]
7. Sa stai deasupra unui pub si sa-ti petreci serile band bere si jucand biliard cu localnicii si oameni din toate colturile lumii.
8. Sa mergi la un musical. De preferat Sister Act, care, culmea, e mult mai bun decat filmul! Si in care, in august, a jucat chiar Whoopi Goldeberg.
9. Sa mergi la un film la Curzon Soho (votat de cititorii Time Out "London's number one cinema"), intr-o sala in care esti singura fata (mai precis la Scott Pilgrim vs de World). Foarte refreshing filmul, dar pot intelege de ce fetele nu se omoara dupa el.
[Baia de la Curzon Soho era foarte, foarte misto. M-am pierdut in contemplarea posterelor de pe pereti si am uitat de ce am intrat! )) ]
10. Shop till you drop pe Oxford Street.Cuvintele sunt de prisos aici.
[O parte din "eforturile" unei dupa-amieze de weekend ]
Asta e ultima mea postare pe saptamana asta. Maine, in timp ce voi cititi aceste randuri, eu si umbrela mea ne vom rataci prin ploioasa Londra.
Va multumesc tuturor pentru recomandari si sugestii (a special thank you catre Chris, Madelin si Corina, care mi-au umplut capul cu locuri care de care mai frumoase). Iata ce experiente londoneze au intrat pe shortlist-ul meu:
- Fashion's Night Out organizat miercuri de Vogue (supranumit London's biggest shopping event, evenimentul e o scuza ca designerii, topmodelele si actritele sa se amestece printre cumparatorii magazinelor din West End). O sa-l salut pe Manolo din partea voastra. Si da, o sa ma gandesc la voi cand o sa-mi fac my free express manicure la Chanel.
- MUSE
- un musical. Probabil ar trebui sa ma duc la unul cu muzica lui Lloyd Webber sau asa ceva. La cat de superficiala ma stiu, insa, in mod cert o sa ajung la Sister Act sau, mai rau, la Legally Blonde. )))
- bineinteles, orice as face, I'll keep an eye open for Wills. O fi el logodit si pe picior de insuratoare, but it's like they say: it ain't over till it's over. )))
) e foarte haios. 
)) ) acum de cizme, botine, balerini si pantofi de toate formele, marimile si culorile. 
Stiu ca am promis o petrecere cu aceasta ocazie, dar pentru ca s-au inghesuit atatea lucruri, nu reusesc s-o organizez cum trebuie. Si atunci o sa amanam petrecerea pentru anul viitor (cand e aniversarea de 5 ani si sper sa ne strangem mai multi), iar anul asta va promit totusi ceva special (ramane sa-mi dau seama ce anume 
