Barbatii-ibric

Barbati care vor sa schimbe lumea si barbati care nu se pot schimba nici pe ei insisi. Barbati care alearga la tine cand se taie intr-o coala de hartie si barbati care nu spun nimanui ca au febra. Barbati care imblanzesc munti si barbati care se simt bine numai inconjurati de beton. Barbati care te privesc neputinciosi cand suferi si barbati care stiu sa alunge durerea. Barbati care cred in tine atunci cand tu nu o faci si barbati care te descurajeaza pentru ca se simt intimidati. Barbati copilarosi si barbati barbosi. 

I-am iubit pe toti si mi-e dor de fiecare in parte.

Dar cel mai tare mi-e dor de barbatii care te fac sa uiti. Sa uiti de replicile care te fac sa pari desteapta sau de ipostazele in care arati ridicol. Sa nu-ti pese ca dimineata cand te trezesti iti luceste nasul caraghios sau ca incurci capitalele europene. Si sa-ti fie indiferent ca sucesti capete cand porti rochii verzi si esti mereu sufletul petrecerii.

Mi-e dor de barbatii in bratele carora te dematerializezi si te transformi intr-o simpla stare. Ca un ibric fermecat in care, dintr-un pliculet concentrat de tine, ramane doar un abur cald, cu miros de acasa.