Prima mea zi la Tabu

Va spuneam acum ceva vreme ca obisnuiesc s-o dau in bara la inceputuri. Ieri, in prima mea zi ca redactor la Tabu, mi s-a confirmat ca am motive intemeiate sa cred asta.

M-am trezit cu trei ore mai devreme de ora la care trebuia sa fiu la redactie, tocmai pentru a ma asigura ca am suficient timp pentru tot ritualul de dimineata. Mi-am prajit cu atentie painea, mi-am indulcit numai bine ceaiul, mi-am ales melodia pe care am dansat in timp ce mi-am calcat rochita, ba am avut timp chiar si sa ma joc cu Lily. Asta sa descopar, cu doar 2 minute inainte sa ies pe usa, ca cizmele pe care voiam sa le port aveau tocul rupt. Soc si groaza. Panica. Nu mai aveam timp sa schimb toata combinatia de rochita deja calcata + cardigan + geaca, asa ca, dupa sapaturi de 10 minute, am gasit alta pereche de cizme. Care combinate cu rochia erau un fel de prosciutto cu gem de coacaze. In fine.

Am iesit intr-o graba nebuna din casa si m-am oprit la florarie. Era ziua redactorului-sef, Cristina Bazavan. Da, m-am simtit fix ca in prima zi de scoala cand ii duceam flori lui “doamna”. La florarie, alta fericire. Trei optiuni mari si late, respectiv toate florile pe care nu le suport: crini (bleah), trandafiri (bleah, bleah), jerbera (bleah, bleah, bleah). Am ales crini (bleah) pentru ca erau intr-un aranjament ce parea mai interesant.

Dupa care m-am aruncat in primul taxi intalnit in cale. Al carui sofer, bineinteles, nu auzise in viata lui de strada Constantin Balacescu si pe care l-am ghidat eu, ca doar de-aia i-a dat firma statie. Sa faca sesiuni interactive de ghidare in trafic cu clientii.

Am ajuns la birou tot mai convinsa ca buchetul de crini (bleah) era o optiune proasta (si senzatia asta crestea exponential cu numarul de priviri pe care il aruncam buchetului). Bineinteles ca la birou au inceput sa soseasca curieri cu buchete care de care mai extravagante, pe langa care crinii mei (bleah) erau ca Base pe langa Obama. Nu albi, in fine, intelegeti voi.

Partea buna e ca crinii (bleah) s-au pierdut in gradina botanica care a devenit biroul din fata mea. Partea proasta e ca am disparut (la propriu) in spatele zidului de flori, care m-a separat de restul redactiei. [Cineva mi-a facut chiar o poza cu mana care-mi flutura neputincioasa peste jungla de plante, daca o gasesc v-o arat].

In rest, a fost o zi frumoasa, cu descoperiri interesante (gen catalogul de accesorii Louis Vuitton toamna-iarna si mapa de presa de la Giorgio Armani Prive in birou ), cu tort de ciocolata si croissante si cu niste cadouri atat de speciale, ca ne-am bucuram de ele alaturi de Cristina, de parca noi le-am fi primit. Singura veste proasta a venit atunci cand Cristina m-a anuntat ca nu va sta mult la birou, regula de ziua ei. M-am simtit la fel ca in prima zi de gradinita cand, printr-un tertip josnic, am fost trasa pe sfoara sa-i dau drumul mainii bunicii, care a disparut in secunda doi, lasandu-ma prada deznadejdii.

Tocmai cand imi ziceam ca ma descurc eu singura o zi, ne-a anuntat ca saptamana asta nu va veni la birou deloc, deoarece se muta la Starbucks, pentru un experiment. Ce-i drept, aici n-am mai avut termen de comparatie, pentru ca bunica nu m-a abandonat niciodata o saptamana intreaga la gradi. ))

Declar deschise, cu aceasta ocazie, pariurile legate de modul in care ma voi descurca in prima saptamana la noul job, dupa acest inceput promitator.

Intre timp, am o propunere speciala pentru voi. Va rog sa-mi recomandati locuri in care iesiti in Bucuresti cand aveti pofta de ras (altele in afara de stand-up comedy, teatrul de comedie sau cluburi de improvizatie) si veti fi invitatii mei in acele locuri si, implicit, la o sedinta foto pentru Tabu de noiembrie. Astept propuneri aici in comentarii, sau pe mail.

PS: Deocamdata am un invitat cert. Este vorba despre Florin, care a decretat pe Facebook ca daca eu ma incumet sa cant la o sesiune de karaoke cu heliu, el va fi prezent. Florin, am un singur lucru sa-ti spun: nu-ti face program pentru joi seara.