Cabinet veterinar de fite, undeva in Dorobanti. In sala de asteptare, o ex-solista a unei trupe de success din anii ’90. Tine in brate un chihuahua liliputan, cu picioarele ca niste bete de sticsuri si urechile cat doua timbre.
Poarta un puloveras pe gat bej camel (chihuahua, adica) si, oricat s-ar stradui stapana sa-l surprinda intr-o poza cu aifonu’, cainele se incapataneaza sa nu fie imortalizat.
- Vai, Ruby [numele a fost schimbat pentru a proteja identitatea patrupedului], cum vrei sa-ti faca mama poze daca tu inchizi mereu ochii? Ia, stai asa, uita-te aici, asa, asa, ia sa vedem! Nu pot sa cred: ai inchis un ochi! De ce vrei sa ma superi? Hai, stai frumos la poza! Nu intoarce capul, Ruby!
M-am bagat si eu in “conversatie”:
- Ce simpatica e, cat are?
- Doi ani.
- Sa va traiasca. Si eu am tot un chihuahua, dar e putin mai mare. Putin mai mult, de fapt, hahaha.
- Ah, da, pai in Romania nu prea sunt chihuahua veritabili, cu pedigree. Eu am luat-o pe-a mea de la Paris.
- Nici a mea nu e din Romania. E de la o crescatorie din Austria. Si cu toate astea nu-i asa de mica. Si, pe vremea cand am luat-o, am dat 500 de euro pe ea. Ceea ce era o suma destul de mare. Si acum este o suma destul de mare, de fapt.
Femeia m-a privit zambind:
- A mea a fost 3.000 de euro.
Si asa s-a incheiat conversatia noastra. Ea a continuat sa-si chinuiasca patrupedul pirpiriu sa stea cuminte la poze (si sa nu mai inchida ochii, de altfel) si eu am realizat brusc ca am inca 2.500 de motive in plus s-o iubesc pe Lily a mea.
Poarta un puloveras pe gat bej camel (chihuahua, adica) si, oricat s-ar stradui stapana sa-l surprinda intr-o poza cu aifonu’, cainele se incapataneaza sa nu fie imortalizat.
- Vai, Ruby [numele a fost schimbat pentru a proteja identitatea patrupedului], cum vrei sa-ti faca mama poze daca tu inchizi mereu ochii? Ia, stai asa, uita-te aici, asa, asa, ia sa vedem! Nu pot sa cred: ai inchis un ochi! De ce vrei sa ma superi? Hai, stai frumos la poza! Nu intoarce capul, Ruby!
M-am bagat si eu in “conversatie”:
- Ce simpatica e, cat are?
- Doi ani.
- Sa va traiasca. Si eu am tot un chihuahua, dar e putin mai mare. Putin mai mult, de fapt, hahaha.
- Ah, da, pai in Romania nu prea sunt chihuahua veritabili, cu pedigree. Eu am luat-o pe-a mea de la Paris.
- Nici a mea nu e din Romania. E de la o crescatorie din Austria. Si cu toate astea nu-i asa de mica. Si, pe vremea cand am luat-o, am dat 500 de euro pe ea. Ceea ce era o suma destul de mare. Si acum este o suma destul de mare, de fapt.
Femeia m-a privit zambind:
- A mea a fost 3.000 de euro.
Si asa s-a incheiat conversatia noastra. Ea a continuat sa-si chinuiasca patrupedul pirpiriu sa stea cuminte la poze (si sa nu mai inchida ochii, de altfel) si eu am realizat brusc ca am inca 2.500 de motive in plus s-o iubesc pe Lily a mea.
2 comentarii:
asta a fost exact ca-n bancul ala cu Irinel si Gigi Becali care se intalnesc in Bamboo imbracati la fel, cu aceeasi helanca de firma. Gigi il intreaba pe Irinel de unde a luat-o si cat a dat pe ea, asta ii raspunde ca de la Cannes cu 3000 de euro, la care Gigi incepe sa rada si ii zice "Pai ba, fraiere, n-am ce sa mai discut cu tine, la Monte Carlo de unde mi-am luat-o eu era de doua ori mai scumpa" :))
:) Good one, nu-l stiam. Dar nu e la fel. "Helanca" mea e mult mai "groasa". Heck, e de fapt ca o geaca cu pene (daca le mai tii minte pe alea negre cu puf si pene in interior, de prin 2000 :) ) comparata cu un tricou. :)))
Trimiteți un comentariu