Stiu ca nu banuiati asta despre mine, dar exista cateva sporturi extreme la care, cu toata modestia, nu sunt doar buna, sunt excelenta. De multe ori, simpla mentionare a participarii mele ii face pe ceilalti sportivi sa se retraga din competitie.
Bunaoara, primul sport extrem la care am devenit vice-campioana europeana inca de mica e “Hai sa incercam sa facem pe toata lumea sa ne placa”. E un sport pe care il practic cu o abnegatie demna de invidiat, oricate vanatai, entorse sau franturi mi-ar produce.
Regulamentul e simplu: primesti un traseu marcat cu oameni care nu te plac si ti se cere sa interactionezi cu fiecare in parte si, cel mai important, sa ii determini sa te placa. N-ai timp limitat, poti sa pierzi oricate ore, zile luni sau ani vrei pana termini traseul.
Cu cat te straduiesti mai mult ca cei care nu te plac sa te placa, oricat de evident ar fi ca nu te vor place niciodata – cu atat castigi mai multe puncte. Cu cat iti petreci mai mult timp gandindu-te intens la ce defect sau calitate a ta nu le place, cu atat castigi mai multe puncte. Cu cat te intrebi mai des daca ai putea schimba defectul sau calitatea respectiva astfel incat ei sa te placa, cu atat castigi mai multe puncte.
Castigatorul e cel care, la final, ajunge sa se indoiasca de propria valoare.
Mai practic cu pasiune o specialiate inca neomologata de cei care se ocupa de sporturile extreme, si anume “Agatarea de lucrurile carora trebuie sa le dai drumul”. Mi s-a spus ca ma agat de lucruri la care ar trebui sa renunt cu o deosebita gratie. Cum n-am vazut nicio inregistrare cu mine in timpul competitei, nu pot decat sa accept cu modestie acest compliment.
Si in acest caz regulile sunt foarte simple: ti se da un om/o situatie/ o replica/ o posibilitate/ o imposibilitate si ti se cere sa te agati de ea cat mai mult timp.
Cu cat iti petreci mai mult timp inclestat de respectivul lucru dupa ce stii ca trebuie sa renunti la el, cu atat castigi mai multe puncte. Cu cat creste numarul celor din jur care iti spun sa renunti si tu nu-i asculti, cu atat castigi mai multe puncte. Cu cat ipostaza in care esti e mai incomoda (daca e dureroasa e excelent!), cu atat castigi mai multe puncte.
In pofida punctelor acumulate la final, acest sport nu are castigatori.
Bunaoara, primul sport extrem la care am devenit vice-campioana europeana inca de mica e “Hai sa incercam sa facem pe toata lumea sa ne placa”. E un sport pe care il practic cu o abnegatie demna de invidiat, oricate vanatai, entorse sau franturi mi-ar produce.
Regulamentul e simplu: primesti un traseu marcat cu oameni care nu te plac si ti se cere sa interactionezi cu fiecare in parte si, cel mai important, sa ii determini sa te placa. N-ai timp limitat, poti sa pierzi oricate ore, zile luni sau ani vrei pana termini traseul.
Cu cat te straduiesti mai mult ca cei care nu te plac sa te placa, oricat de evident ar fi ca nu te vor place niciodata – cu atat castigi mai multe puncte. Cu cat iti petreci mai mult timp gandindu-te intens la ce defect sau calitate a ta nu le place, cu atat castigi mai multe puncte. Cu cat te intrebi mai des daca ai putea schimba defectul sau calitatea respectiva astfel incat ei sa te placa, cu atat castigi mai multe puncte.
Castigatorul e cel care, la final, ajunge sa se indoiasca de propria valoare.
Mai practic cu pasiune o specialiate inca neomologata de cei care se ocupa de sporturile extreme, si anume “Agatarea de lucrurile carora trebuie sa le dai drumul”. Mi s-a spus ca ma agat de lucruri la care ar trebui sa renunt cu o deosebita gratie. Cum n-am vazut nicio inregistrare cu mine in timpul competitei, nu pot decat sa accept cu modestie acest compliment.
Si in acest caz regulile sunt foarte simple: ti se da un om/o situatie/ o replica/ o posibilitate/ o imposibilitate si ti se cere sa te agati de ea cat mai mult timp.
Cu cat iti petreci mai mult timp inclestat de respectivul lucru dupa ce stii ca trebuie sa renunti la el, cu atat castigi mai multe puncte. Cu cat creste numarul celor din jur care iti spun sa renunti si tu nu-i asculti, cu atat castigi mai multe puncte. Cu cat ipostaza in care esti e mai incomoda (daca e dureroasa e excelent!), cu atat castigi mai multe puncte.
In pofida punctelor acumulate la final, acest sport nu are castigatori.
10 comentarii:
Ina, in cercurile mele se mai practica o varianta a primului joc, "Hai sa incercam sa facem pe toata lumea sa ne placa". In principiu inceputul e la fel doar ca in varianta masculina a jocului se puncteaza mai mult daca dupa ce ai facut pe cineva sa te placa te chinui sa o faci sa te urasca mai mult decat o facea inainte. O data ce ai reusit asta se puncteaza dublu orice reusita ulterioara de a face persoana respectiva sa te placa din nou.
Cat despre al doile sport... in universul nostru exista ceva opus numit Aruncarea Gainii. In ce consta? Se petrec cativa ani cautand o gaina cu oua de aur. Dupa ce ai gasit-o te poti inscrie la concurs. Concursul consta in aruncarea gainii cat mai departe si lamentarea ulterioara ca ai pierdut-o. Primesti puncte pentru cat de departe o arunci si pentru impresia artistica (cat de mult te plangi ca ai pierdut gaiana vietii tale )
“Agatarea de lucrurile carora trebuie sa le dai drumul”. Aici putem imparti podiumul. Tin sa precizez, insa, ca am avut si momente de impulsivitate in care am aruncat la cos lucruri si oameni care nu imi mai faceau bine. Si n-am regretat dupa :) Recomand, asadar, impulsivitatea ca sport extrem ;)
ina,
see u at the olimpics, hun! :D va fi o lupta acerba, m-am antrenat 25 de ani pentru sporturile astea!
PS. gelu, u rule. zau. am ras cu lacrimi :))
detasarea e cea mai buna! :)
daca nu te atasezi, nu pui suflet, nu pierzi suflet.. :)
Genial!!
Acum ca stiu ca mai sunt si altii campioni la asa ceva, indraznesc si eu sa recunosc ca pe al doilea il practic cu multa gratie si incapatanare! :))
Zuzzz
Gelu, nu stiu daca realizezi, dar metafora ta cu gaina nu e chiar flatanta pt reprezentantele sexului opus, to say the least. Noroc ca stiu ca ai tu o chestie cu gainile. :)))))
Ioana, ai perfecta dreptate! Impulsivitatea e definitely alt sport extrem.
Catalina, sunt convinsa ca esti buna, dar eu sunt in a league of my own. :P
Zany, dar nici nu castigi nimic. ;)
Zuzu, join the club! :)
ba castigi. intelepciune si cunoastere zic eu..
oricum, nu poate fi nimeni detasat de tot.
dar macar sa reusesti cu nimicurile..
Hmm, sa stii ca acum trebuie sa ne duelam pentru medalia de aur deoarece si eu am devenit o adevarata Nadia a ambele sporturi extreme :))
Anna, exista cineva care sa nu te placa pe tine? :)))))
Cred ca este si un min anti-Anna fanclub pe aici p'undeva. Noroc ca am reusit sa gasesc un antrenor genial care ma ajuta sa trec cu grija peste ele :))
Trimiteți un comentariu