marți, 9 noiembrie 2010

Concurs: 4 invitatii la avanpremiera filmului Medalia de onoare

“Medalia de onoare” este, probabil, cel mai asteptat film romanesc al anului. Eu vreau sa il vad inca de cand am citit acest review pe imdb, scris de un grec care l-a vazut la Thessaloniki International Film Festival  in 2009. Ok, poate “Romanian cinema is at its best.” e un over-promise, dar “A really good, honest and bittersweet cinema.” este exact ceea ce vreau sa vad zilele astea. :-)

Filmul este o comedie neagra despre Ion (Victor Rebengiuc), “un pensionar din Romania anilor ’90, care primeste accidental, intr-o zi, o medalie de onoare pentru faptele sale eroice din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, vremuri pe care batranul abia si le mai aminteste. Odata primita, medalia il face pe Ion sa isi reexamineze intreaga viata – se gandeste acum ca poate nu a fost un invins. Poate ca viata sa inseamnă de fapt, mai mult.”

Din distributie fac parte Victor Rebengiuc si Camelia Zorlescu (in rolurile principale) si Mimi Branescu, Ion Lucian, Anca Pandrea, Radu Beligan, Costica Draganescu si Doru Ana (in rolurile secundare). Filmul se bucura de participarea extraordinara a lui Ion Iliescu.



“Medalia de onoare” va avea premiera oficiala pe 12 noiembrie, iar maine, 10 noiembrie, Tabu impreuna cu Parada Film organizeaza o avanpremiera pentru prieteni. Si, pentru ca voi sunteti prietenii mei, m-am gandit sa va invit la eveniment.  ;-)

Daca vreti sa vedeti filmul maine seara si sa discutati la final cu regizorul Calin Peter Netzer si cu domnul Rebengiuc, lasati-mi un comentariu cu cea mai amuzanta amintire pe care o aveti cu Ion Iliescu. :-)

Data limita este maine, la ora 14:00. Cele mai simpatice 2 comentarii vor primi o invitatie dubla la eveniment.

Si iata si trailerul filmului:



PS: Nu este un criteriu eliminatoriu, dar cred ca e preferabil sa fiti din Bucuresti. :-)

8 comentarii:

Ioana, professional Cinderella. spunea...

In 1995, eram eleva in clasa a III-a a scolii din Falticeni si sufeream de lipsa acuta de caldura in scoala. Cladirea fiind veche, sistemul de incalzire il constituia soba de teracota, iar scoala nu avea bani de lemne. Minunat, nu? Cum eram o rebela inca de pe vremea aia, am decis sa iau masuri. Asa ca, am redactat o scrisoare catre domnul presedinte, pe-atunci Ion Iliescu, fiind sigura ca totul o sa se rezolve.. Am spus tuturor ca am solutia salavatoare, ramanandu-mi doar sa astept un semn de la Administratia Prezidentiala. Si asteptam, si asteptam. Au trecut saptamani, primavara a venit, insa solutia pentru incalzirea scolii tot nu s-a ivit. Totusi, intr-o zi din preajma vacantei de Pasti, am fost chemata la cancelarie de invatator. Motivul: primisem o poza cu autograf din partea lui Ion Iliescu.

Ina spunea...

:))))))))))))))))))))))

Ai uitat sa adaugi la final beat that!

theodora stoica spunea...

hmmm, cea mai amuzanta amintire pe care o am cu Ion Iliescu este una pe care o are toata Romania, si nu numai. Si anume, momentul in care fostul presedinte incerca sa explice ca dacii se trag din traci, dar a ajuns sa spuna doar ca "DA DACS CAM FROM DA TRACS". Fir-ar ele de rate, cum vin ele din camioane.

andreiflo spunea...

Nu prea ma omor cu politicienii, dar prin 2004 am facut parte din organizarea unui concurs de Istorie pentru elevi. Decernarea premiilor a avut loc la Cotroceni: zeci de copii din toate colturile tarii, cu profesorii lor, incercand sa apara intr-un instantaneu cu vreun colt din Palat, cu vreun soldat din Garda, iar pentru cei mai norocosi cu insusi El, la ultimul mandat. Un grup mai numeros ma roaga sa le fac o fotografie. Fotograful din mine nu este multumit ca nu prinde in fundal si o coloana. Un pas in spate, inca unul, ma pregatesc si deodata simt ca soldurile mele sunt atinse in acelasi moment in care mi-am dat seama ca am calcat pe cineva. Intorc capul, domnul presedinte imi zambeste larg spunandu-mi « Atentie copile » (aveam aproape dublul varstei).
Nu stiu daca piciorul a fost al presedintelui Iliescu, insa mainile, cu siguranta. Iar pentru o ora intre cei prezenti am fost omul pe care Presedintele l-a atins.

ChriSmilla spunea...

amintirea mea cea mai amuzanta cu Iliescu este din ziua cand bunica-mea a venit de la biserica si ne-a anuntat ca ea il voteaza pe Iliescu "ca-i zisa doamna Violeta ca e frumos si are ochii ca margelele." Am fost totii stupefiati si-a ramas vorba cu Iliescu cel cu ochii ca margelele.

miky spunea...

Cea mai amuzanta amintire despre Iliescu e indirecta, si e povestea veche a unei prietene despre bunica ei, care obisnuia sa doarma cu poza lui sub perna in fiecare noapte :) Tragicomic, exact ca atmosfera din film..

Florin Ciocotisan spunea...

Primavara sau vara anului 1994. Eram in clasa a II-a si eram tuns depes. Atunci l-am vazut prima oara pe Iliescu in carne si oase, dar nu imi mai amintesc aproape nimic. Ultima amintire clara pe care o am cu Iliescu a fost 14 ani mai tarziu. Era prin noiembrie 2008, eu, proaspat jurnalist la agentia NewsIn, asteptam plictisit sa se termine o sedinta a PSD din biroul presedintelului Senatului. Stateam cu fundul pe un fel de pervaz, marginit de niste coloane frumos ornamentate in stilul arhitectural al Palatului Parlamentului. Deodata din biroul presedintelului Senatului iese Iliescu, insotit de doi SPP-isti. Arunca o privire spre mine (eram la 2-3 metri de usa biroului respectiv). Cred ca deranjat inconstient de privirea lui, am sarit de pe pervaz. Stiam ca nu e respectuos sa stau ca un cocalar cocotat pe patrimoniul tarii. Trece de mine, dar se opreste la cativa pasi. Sta un pic, se intoarce spre mine si imi spune: Tinere de ce stai cu fundul peste ce au construit inaintasii tai. Asta e lipsa de respect. La care eu, total socat de ce se intampla ii raspuns, fara insa sa ma gandesc: Dar domnule presedinte, Palatul Parlamentului a fost construit de Ceausescu. Raspunsul meu cred ca l-a socat un pic (un pic mai mult) si pe el. A facut niste ochi mari. Nu a zis absolut nimic. S-a intors si a plecat. Citatele sunt aproape 100% exacte fiindca intalniri de astea le uiti cu greu, cel putin in cazul nostru, oamenii de rand. In ceea ce-l priveste pe Ion Iliescu, cred ca m-a injurat in gand imediat dupa acel episod, insa a doua zi a uitat complet.

Gelu spunea...

9 Mai 2003. Oras mic de provincie. Ion Iliescu vine in vizita oficiala.
Urmarile vizitei:
- cu doua saptamani inainte de sosire s-a asfaltat drumul plin de gropi pe care urma sa vina Presedintele.
- Primaria a fost vopsita dupa 50 de ani. Doar cele doua laturi care puteau fi vazute de la sosea. Celelalte doua au ramas gri in continuare pana in 2009 cand a venit Basescu in vizita oficiala.
- elevii au primit liber la scoala in ziua respectiva cu o singura conditie: sa mearga in piata orasului sa fluture steaguri cand isi tine Iliescu discursul.

Atunci l-am vazut prima oara pe Iliescu. Timp de 10 minute am fluturat tricolorul in timp ce stimabilul tovaras Iliescu vorbea. Pana cand m-a vazut diriga. Si am plecat la bere.