Circula pe bloguri zilele astea o leapsa care mi-a placut tare mult. Nu mi-a dat-o nimeni, dar am completat-o pentru ca mi-a trezit multe amintiri frumoase. Banuiesc ca, de fapt, postul asta e mai mult pentru mine. 
La 4 ani aratam ca Pipi Langstrumf: eram roscata ca un morcov, pistruiata, si vorbeam incredibil de mult si de repede.
La 5 ani am inceput sa merg la gradinita in limba germana. Acasa vorbeam 2 cuvinte in germana si unul in romana.
La 6 ani am avut primul crush. Il chema Calin, semana cu Dylan si nici nu stia ca exist.
La 7 ani am intrat la Scoala Germana din Cetate, dupa un examen de admitere. In timpul lui, mama si tata (bunicii care m-au crescut) se plimbau emotionati in curtea interioara a scolii. Ei nu stiau asta, dar eu ii vedeam de la geam. Cand s-au afisat listele, tata a dansat cu mine in brate si mi-a spus ca pot sa mananc ce vreau la pranz. Am servit o Milka mare, un suc verde de la dozator si gummie baren.
La 8 ani am inceput cursuri de pian cu o profesoara care ma lovea cu batul peste degete daca greseam. De doua ori pe saptamana plangeam tot drumul spre Scoala de Muzica si inapoi.
La 9 ani am citit prima data „Crima si pedeapsa“ „Romanele mesei rotunde“ si „Ion“. Aveam o pofta nebuna de lectura si nu aveam pe nimeni care sa ma ghideze.
La 10 ani am scris o poveste despre doi porumbei, la care colegii mei au ras cu lacrimi si pe care Frau Lehrerin a copiat-o la xerox si a dus-o la toate colegele ei invatatoare. Foile cu povestea au ajuns, in cele din urma, la profesoarele de la gimnaziu si la directoarea scolii. Cred ca ala a fost momentul in care am fost cel mai mandra de mine din toata viata mea.
La 11 ani am dat prima petrecere de ziua mea la care am invitat toata clasa. Profesorul meu de engleza (care era american) mi-a facut cadou dictionarul lui Oxford din facultate, cu tot cu notitele lui pe margini.
La 12 ani am luat prima decizie de adult din viata mea si m-am mutat la peste 350 de km de orasul in care am crescut.
La 13 ani am scris un short story despre un baiat a carui personalitate era strivita de o mama autoritara, varsandu-mi frustrarile din cauza unui baiat excesiv de timid. Am castigat cu ea locul I la „Tinere condeie“. Tot atunci am tinut primul regim de slabit pentru ca voiam sa arat ca Brooke McQueen din „Popular“.
La 14 ani ma uitam cu religiozitate la „Felicity“ si imi doream sa devin studenta la medicina, ca ea. Am mers la olimpiada de biologie si am condus echipa la „Sanitarii priceputi“. A trebuit sa-mi regandesc toate optiunile de cariera, insa, cand scenaristii serialului au decis s-o dea la Facultatea de Arte.
La 15 ani n-am dormit o noapte intreaga cand s-au prabusit Turnurile gemene, de teama ca o sa izbucneasca al III-lea Razboi Mondial si n-o sa apuc sa merg la liceu. O luna mai tarziu a murit tata (bunicul care m-a crescut) si intreaga mea lume s-a prabusit.
La 16 ani am intrat in trupa de teatru a liceului si am fost la cele mai tari festivaluri de teatru in limba engleza.
La 17 ani m-am imprietenit cu cea mai buna prietena a mea, Ligia.
La 18 ani m-am indragostit de el, care era atunci cel mai fantastic baiat din lume.
La 4 ani aratam ca Pipi Langstrumf: eram roscata ca un morcov, pistruiata, si vorbeam incredibil de mult si de repede.
La 5 ani am inceput sa merg la gradinita in limba germana. Acasa vorbeam 2 cuvinte in germana si unul in romana.
La 6 ani am avut primul crush. Il chema Calin, semana cu Dylan si nici nu stia ca exist.
La 7 ani am intrat la Scoala Germana din Cetate, dupa un examen de admitere. In timpul lui, mama si tata (bunicii care m-au crescut) se plimbau emotionati in curtea interioara a scolii. Ei nu stiau asta, dar eu ii vedeam de la geam. Cand s-au afisat listele, tata a dansat cu mine in brate si mi-a spus ca pot sa mananc ce vreau la pranz. Am servit o Milka mare, un suc verde de la dozator si gummie baren.
La 8 ani am inceput cursuri de pian cu o profesoara care ma lovea cu batul peste degete daca greseam. De doua ori pe saptamana plangeam tot drumul spre Scoala de Muzica si inapoi.
La 9 ani am citit prima data „Crima si pedeapsa“ „Romanele mesei rotunde“ si „Ion“. Aveam o pofta nebuna de lectura si nu aveam pe nimeni care sa ma ghideze.
La 10 ani am scris o poveste despre doi porumbei, la care colegii mei au ras cu lacrimi si pe care Frau Lehrerin a copiat-o la xerox si a dus-o la toate colegele ei invatatoare. Foile cu povestea au ajuns, in cele din urma, la profesoarele de la gimnaziu si la directoarea scolii. Cred ca ala a fost momentul in care am fost cel mai mandra de mine din toata viata mea.
La 11 ani am dat prima petrecere de ziua mea la care am invitat toata clasa. Profesorul meu de engleza (care era american) mi-a facut cadou dictionarul lui Oxford din facultate, cu tot cu notitele lui pe margini.
La 12 ani am luat prima decizie de adult din viata mea si m-am mutat la peste 350 de km de orasul in care am crescut.
La 13 ani am scris un short story despre un baiat a carui personalitate era strivita de o mama autoritara, varsandu-mi frustrarile din cauza unui baiat excesiv de timid. Am castigat cu ea locul I la „Tinere condeie“. Tot atunci am tinut primul regim de slabit pentru ca voiam sa arat ca Brooke McQueen din „Popular“.
La 14 ani ma uitam cu religiozitate la „Felicity“ si imi doream sa devin studenta la medicina, ca ea. Am mers la olimpiada de biologie si am condus echipa la „Sanitarii priceputi“. A trebuit sa-mi regandesc toate optiunile de cariera, insa, cand scenaristii serialului au decis s-o dea la Facultatea de Arte.
La 15 ani n-am dormit o noapte intreaga cand s-au prabusit Turnurile gemene, de teama ca o sa izbucneasca al III-lea Razboi Mondial si n-o sa apuc sa merg la liceu. O luna mai tarziu a murit tata (bunicul care m-a crescut) si intreaga mea lume s-a prabusit.
La 16 ani am intrat in trupa de teatru a liceului si am fost la cele mai tari festivaluri de teatru in limba engleza.
La 17 ani m-am imprietenit cu cea mai buna prietena a mea, Ligia.
La 18 ani m-am indragostit de el, care era atunci cel mai fantastic baiat din lume.
La 19 ani am intrat cu Ligia la FJSC, dupa ce profa cu care am facut pregatire ne-a spus sa ne rugam sa prindem macar ultimele locuri la taxa. Ligia a intrat prima, eu a patra. La buget.
La 20 de ani am primit o bursa Erasmus, am cunoscut-o pe Andressa si mi-am facut blog. Si chestia asta mi-a cam schimbat viata.
La 21 de ani aveam 3 joburi si mi-era rusine pentru ca faceam dublu cat facea mama dupa 20 de ani de munca.
La 22 de ani mi s-a rupt inima in mai multe bucati decat credeam ca se poate rupe o inima vreodata. Si am intrat la masterat.
La 23 de ani am fost singura la Roma de ziua mea. In rest, nu-mi amintesc aproape nimic.
La 24 de ani am terminat-o cu scoala, am trecut printr-o mica furtuna si m-am angajat la „Tabu“, implinindu-mi un vis mai vechi. Si (to be continued...).
La 20 de ani am primit o bursa Erasmus, am cunoscut-o pe Andressa si mi-am facut blog. Si chestia asta mi-a cam schimbat viata.
La 21 de ani aveam 3 joburi si mi-era rusine pentru ca faceam dublu cat facea mama dupa 20 de ani de munca.
La 22 de ani mi s-a rupt inima in mai multe bucati decat credeam ca se poate rupe o inima vreodata. Si am intrat la masterat.
La 23 de ani am fost singura la Roma de ziua mea. In rest, nu-mi amintesc aproape nimic.
La 24 de ani am terminat-o cu scoala, am trecut printr-o mica furtuna si m-am angajat la „Tabu“, implinindu-mi un vis mai vechi. Si (to be continued...).
8 comentarii:
Nu pot sa cred ca ai citit „Crima si pedeapsa” la 9 ani!
Anca, crede-ma, nu vrei sa stii ce carti am citit pe la 9-10 ani. :))) Important e ca nu am ramas cu sechele si ca imi mai aminteam cate ceva cand le-am recitit, apoi, in liceu. :)
Felicitari! Este impresionant ceea ce ai facut pana acum. Mi-as dori ca fata mea (da... am copii, sunt baba) sa semene cu tine.
Gabriela, m-ai emotionat pana la lacrimi. Mi-ai facut un compliment pe care nu stiu in ce masura il merit, dar pentru care iti multumesc din suflet!
Oh ce dragut. Raspund curand:)
Si eu aveam o slabiciune pentru pustii care semanau cu Dylan, mai ales daca isi ridicau gulerul de la geaca de blugi :))
zapacita, looking forward to reading. :)
Oh, ce viata frumoasa ai avut pana acum! :) Cat de talentata si de dedicata esti. :) Te admir, sincer. :)
Felicitari pentru tot si iti doresc ca viata ce urmeaza sa fie si mai plina de dorinte realizate. :)
Draga Tomata,
Iti multumesc pentru cuvintele frumoase! Si eu am avut aceleasi sentimente fata de tine dupa ce am terminat de citit textul tau. :)Si am ramas super impresionata de toate fetele care au completat leapsa pana acum. Am norocul sa cunosc niste fete exceptionale, care ma fac sa ma simt mica-mica, but in a good, I-want-to-be-like-them-some-day way. :)
Trimiteți un comentariu