The Christmas Diaries: my top three worst dates (1)

Mai sunt 3 zile pana la Craciun si 9 pana la Anul Nou.

Perioada asta a anului este, prin excelenta, una a bilanturilor. A privitului in urma si a bifatului de rezolutii, succese nebanuite sau esecuri rasunatoare. Eu una mi-am pierdut lista cu rezolutii, dar am ceva si mai bun pentru voi.

Asa ca luati-va o cana cu cacao fierbinte, asezati-va comod in fotolii si pregatiti-va sa parcurgem impreuna, in urmatoarele 3 zile, serialul celor mai jenante intalniri carora, in mod surprinzator, le-am supravietuit. Un fel de bilant personal si cadou de Craciun pentru voi, daca vreti.

Inainte de a incepe insa, trebuie sa decernam o mentiune speciala din partea juriului, pentru o intalnire din categoria #WTF. Iar diploma i se acorda celui pe care l-ati cunoscut sub numele de “Hey Eugene”.

Premiul III (foarte disputat, de altfel) se acorda unui individ pe care l-am botezat cu afectiune The MP guy. Ne-am cunoscut online si a fost chimie de la primul click. Dupa o noapte in care am vorbit non-stop vreo 12 ore pe messenger (a doua zi aratam atat de sifonata incat am fost intrebata daca fusesem implicata intr-o coliziune cu un tren), am decis ca era musai sa ne vedem chiar in acea zi. Am mers la locul de intalnire cu foarte mari emotii. Tipul era pretty much a dealmaker: open-minded, foarte amuzant, sigur pe el, ironic si capabil sa treaca de la discutii despre formatii big in Japan din anii ’80 la filmele lui Tarkovsky.

Prima jumatate de ora din intalnire cred ca mi-am petrecut-o cu gura intredeschisa. Tipul din fata mea era orice mai putin interesant, foarte amuzant, sigur pe el si ironic. De fapt, putea fi cel mai amuzant si simpatic tip de pe planeta, dar n-aveam de unde sa stiu, pentru ca abia deschidea gura.

Dupa ce am obosit sa ma simt ca un politist de frontiera american in fata unui imigrant mexican (pentru ca ceea ce practicam semana mai mult cu un inchizitoriu si mai putin cu un dialog), am ajuns sa-l intreb daca are, poate, un frate geaman? Nu? Atunci poate un frate mai mic sau mai mare, un verisor, un coleg de apartament, un prieten care a dormit azi-noapte la el? Nu? Sigur-sigur? Intr-un final, a trebuit sa accept ca tocmai facusem cunostinta cu primul tip cu personalitati multiple (sau multiple personalities, de unde si MP) din viata mea.

Problema cea mare era acum ca, in timp ce The MP guy had the time of his life, fixandu-ma cu o privire in care fascinatia se impletea cu o activitate foarte scazuta a undelor cerebrale, eu nu stiam pe unde sa ma evapor. Cu ocazia asta, de altfel, am invatat cate tipuri de taceri exista. Cred ca individul isi dadea doctoratul in tacere si eu eram, probabil, studiul lui de caz. Si tipul asta stia sa taca, nu gluma! De la taceri stanjenite, la taceri incapatanate, taceri plictisite si taceri cu subinteles, am trecut prin toate. De mai multe ori.

Pentru ca bunul meu simt este ridicol de cele mai multe ori, nici nu indrazneam sa ma uit pe ecranul mobilului la ceas. Desi privind pe fereastra cafenelei imi dadeam seama ca trecusera abia vreo 1-2 ore, aveam senzatia ca sunt captiva de luni de zile acolo si nu m-as fi mirat daca oamenii ar fi trecut brusc de la pantaloni scurti si fuste la paltoane si fulare. Sau daca ar fi inceput sa ninga, de altfel. Stai, ala n-a fost un fulg?!

Am fost trezita din reverie de cel mai frumos sunet din lume. Ringtone-ul mobilului meu, semn ca Atotputernicul auzise “Tatal nostru”si “Inger-ingerasul meu” (singurele doua rugaciuni pe care le stiu si pe care, intr-un moment de agonie, le-am spus in gand). 

Era sora mea, Lia.

-Hei, ce faci?
-Bine, in oras. S-a intamplat ceva?
-A, nu. Tata m-a rugat sa te sun sa-ti spun ca a venit acasa un plic de la BRD pe numele tau.

Am simtit ca mi se inmanase un “Get out of jail free” card (Monopoly people know what I'm talking about ) si, impinsa de disperare, n-am ezitat sa-l folosesc.

-Poftim?!?
-Am zis ca a venit un plic de la BRD pe numele tau si tata m-a rugat sa te sun, ca sa stii.
-Cand? Acum?!!
-Nu, ieri sau alaltaieri. Dar abia azi si-a adus aminte.
-O, Doamne! Ok, vin imediat.
- Te prostesti? N-auzi ce-ti spun?!
- Cat de repede pot! O sa iau un taxi.
- Aaaa! Esti cu cineva? Haha! Vrei sa ma prostesc si eu?

Unul dintre miile de motive pentru care imi iubesc sora.   She gets me. Am inchis telefonul, inainte sa ma faca sa izbucnesc in ras cu replicile ei.

-    Era colega mea de apartament. Tocmai s-a spart o teava in bucatarie si e disperata. Imi cer mii de scuze, dar trebuie sa plec.

Tristetea din ochii lui The MP guy m-a facut sa cred ca intalnirea noastra se desfasurase in doua universuri paralele: universul meu, in care mai aveam putin si simulam o criza de epilepsie, numai sa plec de-acolo si al lui, in care ne simtiseram atat de bine incat puteau exista motive de regret la despartire. Am plecat cat de repede am putut, nu inainte sa-i promit ca vom repeat experienta intrerupta pe nedrept de micul dezastru domestic. “Over my frozen to death, cut into tiny pieces and then incinerated body”, am murmurat eu in timp ce cautam cea mai apropiata iesire din local.

Bineinteles ca, dupa vreo trei invitatii respinse din cauza unor dureri de cap, vizite neasteptate de la prietene din Franta si ore suplimentare la birou, The MP guy, care nu era idiot (nu v-am spus ca isi dadea doctoratul in tacere si efectele ei asupra femeilor la prima intalnire?), s-a prins ca ceva nu e in regula si m-a rugat sa-i spun ce. Hmm, how do I put this gently? Nu esti tu de vina, ci personalitatile tale multiple? Eram sigura ca individul care imi spusese ca se simtise “extraordinar” la prima noastra intalnire n-avea cum sa inteleaga de ce as fi preferat sa mananc carton cu garnitura de ricotta decat sa mai suport alte doua ore de tacere si priviri fixate.

Inca mai am numarul lui in agenda telefonului, urmat de adverbul “never”. Ca o paranteza, pastrez mereu numerele de telefon ale tipilor cu care am iesit, ca nu cumva sa nu stiu cine suna si sa raspund cand n-ar trebui sa o fac. Exista 3 adeverbe pe care le folosesc ca un fel de cod: personal “never”, “maybe” si “definitely”. The MP Guy a intrat direct la “never”, dar tipul de pe locul 2 al acestui top si-a facut intrarea in agenda la categoria “definitely” si a sarit apoi brusc la “never”.

Cum s-a intamplat asta si cum a decurs intalnirea care i-a oferit un bine-meritat loc II, in episodul de maine.