Dating is hard?!

Acum vreo doua saptamani, intr-o vineri seara, eram cu doua prietene intr-un bar din Centrul Vechi. Si cum stateam noi asa in rochitele noastre fistichii, sorbind din niste Cosmopolitan-uri si povestind despre our ever so complicated love lives , cred ca eram o copie carpato-danubiano-pontica palida, dar destul de simpatica a gastii din SATC.

Evident, subiectul serii erau baietii. Si prin cate povesti demne de comedii proaste sau chiar SF-uri trebuie sa trecem pana sa gasim the Baiatul. Si concluzia era: da, dom’le, dating is hard. Dupa care mi-am adus aminte de Georgiana.

Georgiana nu e numele ei real, l-am schimbat pentru ca asa mi se pare normal. Am aflat de ea anul trecut, cand sora mea, Lia, mi-a aratat un anunt dintr-un obscur ziar local. O fata dintr-un satuc din judetul Teleorman cauta “prieteni prin corespondenta” pentru ca se simtea singura. Anuntul era insotit de o adresa fizica si un numar de telefon. Am dat din umeri. Asa si? 

Numai o persoana ca Lia putea nu doar sa citeasca pana la capat anuntul ci, mai mult, sa-i raspunda. Si asa a inceput un schimb de mesaje zilnice intre ele. Mi-a povestit ca fata are un handicap locomotor si ca, neavand internet si, de fapt, nici calculator acasa, asta era singura ei sansa sa cunoasca mai multa lume de varsta ei si sa socializeze.

Nu stiu cum, peste alte cateva luni, a venit din nou vorba de Georgiana. Lia, evident, continuase sa corespondeze cu ea, ba acum chiar vorbeau zilnic la telefon. Si imi spunea, necajita, ca ar vrea s-o ajute pe Georgiana sa cunoasca un baiat, dar nu stia cum.

Atunci mi-am amintit ca o fosta colega de serviciu, Ela, a pus pe picioare primul portal de intalniri din Romania pentru persoanele cu dizabilitati, Dizabil Love. Pentru ca Georgiana nu avea internet, Lia i-a completat profilul prin telefon si apoi a urmat un proces anevoios in care ii citea orice mesaj primea de la vreun baiat si Georgiana ii dicta raspunsul. Dupa primul schimb de mesaje, Lia ii spunea baiatului ca Georgiana nu are internet acasa si ca, daca vrea sa pastreze legatura cu ea, ii poate da numarul ei de telefon. Incredibil, dar majoritatea dintre ei au refuzat. Unul singur a acceptat si, cu emotie, Lia le-a facut legatura.

Nu mai stiu ce s-a intamplat cu Georgiana si cu baiatul ei (Lia imi povestea zilele trecute ca Georgiana vorbeste acum cu cineva, dar nu stiu daca e acelasi). Stiu doar ca ori de cate ori vreau sa ma plang de toate chestiile prin care trebuie sa treaca o fata pana sa gaseasca un baiat cu care sa faca clic, imi aduc aminte de Georgiana si-mi dau seama cat sunt de norocoasa. Si tac.