miercuri, 24 februarie 2010

Sora mea mai mare, Lia


* Ma intrebai in gluma zilele trecute cand iti dedic un post pe blog. Ei bine, postul asta e pentru tine. *

Ieri noapte, trei golani duhnind a alcool au inconjurat o fata cu un catel in brate, in fata Garii de Nord. Nu i-au facut nimic rau, s-au amuzat pur si simplu scuturand-o de brate si tragandu-i catelul de urechi si de ce apucau. Imaginea era destul de jalnica. Fata tinea cu o mana un troler, cu cealalta inconjura geanta si pe catel si se rasucea ba intr-o parte ba in alta, incercand sa ii impiedice pe barbatii soiosi sa atinga animalul care scheuna. Si asta la doi metri distanta de doua taxiuri cu geamurile coborate, ale caror soferi priveau scena vag amuzati, vag obositi.

Tremurand de nervi, fata s-a refugiat in mijlocul soselei, unde unul dintre cei trei a urmarit-o, tragand-o, in continuare, de haina. Individul slinos a lasat-o in pace doar cand s-au apropiat doua faruri amenintatoare si din masina a iesit un barbat care a inceput sa strige la el. In cateva secunde, cei trei s-au facut nevazuti, iar soferul a urcat fata in masina.

Cand rotile taxiului s-au pus in miscare, un val nemilos de lacrimi mi-a umplut fata. Nu erau lacrimi de teama, ci lacrimi de oboseala, de sila si frustrare. Din 20 in 20 de secunde, soferul ma privea ingrijorat in oglinda retrovizoare. Am incercat sa-l asigur ca sunt bine, dar nu reuseam sa opresc suvoiul de lacrimi suficient timp cat sa rostesc vorbele. Din cand in cand, spunea cate un cuvant linistitor. Cand am ajuns la bloc, a insistat sa ma conduca pana la scara. M-a emotionat cu grija lui fata de mine, o straina, dar lacrimile tot nu mi le puteam opri.

Am ajuns acasa cu o durere care imi sfredelea teasta. M-am tarat imbracata pe pat, cu lacrimile inca siroindu-mi pe obraji si apoi mi s-a facut rau. Tin minte doar ca incaperea se invartea cu mine si ca din stomac imi urca spre gat o senzatie de greata densa ca o pacla. Cand am reusit sa ma ridic, cu durerea inca pulsandu-mi in tample, am facut singurul lucru pe care stiu sa-l fac atunci cand mi-e rau: am sunat-o pe sora mea mai mare, Lia.

Sora mea mai mare, Lia, m-a ascultat cu atentie si m-a linistit. Apoi m-a intrebat grijulie daca vreau sa-mi citeasca pana adorm. Cu capul ca strans de o menghina invizibila, am acceptat. Am stins veioza si m-am strecurat in pat, apoi am pus telefonul pe speaker. Vocea calda a Liei a umplut camera. Imi citea din Cartea lucrurilor pierdute, despre baietelul David care isi pierduse mama si se refugia in cartile ei preferate. Din cand in cand, Lia se oprea si ma intreba daca sunt bine: imi dadeam seama atunci ca gemeam incet de durere. Capul ma ustura.

Tin minte ca la un moment dat am vrut s-o rog sa nu-mi mai citeasca. Durerea din cap era prea ascutita. Apoi un fel de ceata calda s-a coborat peste mine si n-am mai simtit nimic.

Dimineata, Lia mi-a spus ca imi citise din carte doua ore si ca a inchis telefonul atunci cand si-a dat seama ca adormisem. Imi luase durerea cu vocea ei linistita si monotona.

Nu e prima data cand sora mea mai mare, Lia, vorbeste cu mine la telefon pana dimineata. Nu e nici prima data cand ma face sa uit ca ma doare. Acum doi ani am fost bolnava si Lia a venit de la Cluj, in mijlocul semestrului, sa aiba grija de mine. M-a insotit in cabinetele doctorilor si m-a tinut in brate cu o grija materna atunci cand nu mi-a fost bine.

Pe ea o sun atunci cand ma ratacesc pe strazi sau cand ma regasesc in carti. Ea e prima care afla cand imi vine sa cant la metrou de bucurie sau cand cineva ma umple de amaraciune. Sora mea mai mare, Lia, e cea care a stat pe speaker cu mine la dus, intr-o noapte cand eram singura acasa si mi-era frica de zgomotele din spatele usii. Ea e cea care imi ofera psiho-consiliere gratuita atunci cand sunt trista si cea care se bucura pentru succesele mele mai mult decat o fac eu.

Sora mea mai mare, Lia, e cel mai nemilos critic al meu si cel mai infocat suporter. Ma cearta cand nu tin dieta prescrisa de medic si ma iarta atunci cand o supar cu cuvinte stupide. Imi imprumuta haine noi, pe care nici ea nu le-a purtat inca. Stie ca ceva nu e in regula cu mine chiar daca neg asta, dar uit sa pun un punct la sfarsitul unui mesaj. Imi aranjeaza atenta parul atunci cand trebuie sa iesim in oras, desi propriul ei par e ud inca. 

Ma suna sa-mi spuna cand au aparut commenturi dragute pe blog. Face curatenie in locul meu de Craciun sau de Paste, cand ajung tarziu acasa, doar ca sa am timp sa ma odihnesc mai mult. Ma suna sau imi trimite mesaje de incurajare si motivare din ora in ora atunci cand stie ca invat pentru un examen care nu imi place. Nu e nimic pe lume ce nu mi-ar da daca i-as cere: timp, liniste, sfaturi, doua brate mereu gata sa ma imbratiseze, o ureche care m-ar asculta si in miez de noapte.

Imi stie toate secretele si uneori imi citeste gandurile sau imi ghiceste starile. Cand eram mica, obisnuiam sa spun ca suntem gemene. Dar adevarul e ca sora mea mai mare, Lia, s-a nascut cu doi ani si noua luni dupa mine. Si e si mai adevarat ca sora mea mai mare, Lia, e mai mare decat mine doar cu sufletul ei bun. Ca varsta, insa, Lia va ramane mereu sora mea mai mica.

In incheierea acestui post dedicat Liei, care imi face viata mai frumoasa in fiecare zi, o sa citez un personaj dintr-o comedioara prostuta, dar cu ale carei spuse ma identific pe deplin:

„Sometimes in life there really are bonds formed that can never be broken. Sometimes you really can find that one person who will stand by you no matter what. Maybe you will find it in a spouse and celebrate it with your dream wedding. But there's also the chance that the one person you can count on for a lifetime, the one person who knows you sometimes better than you know yourself is the same person who's been standing beside you all along.”

Pentru mine, persoana aia ai fost intotdeauna tu.

20 de comentarii:

Anonim spunea...

sometimes is easy, sometimes is hard
bare with us
Hi Lia, nice to meet you :)
Good to have both of you in the BCity ;)

Zany spunea...

sa ai grija de ea mai.. :)
Norocoaso!!

Ina spunea...

Zany,

Stiu ca sunt. :)

ChriSmilla spunea...

Draga mea, imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat! Am fost socata sa citesc despre nesimtirea cu care taximetristii asistau la incident, desi stiu bine in ce oras traim :-( Insa mi se pare foarte foarte dragut sa mi-o imaginez pe Lia citindu-ti la telefon si esti intr-adevar norocoasa sa ai asa o sora! Mi-aduc aminte si cand povesteai cum merge si le citeste batranilor la azil... e un suflet deosebit si poate asa se compenseaza micimea altora :>
La cat mai multe Lii in viata noastra, draga Ina, si la cat mai putini taximetristi indiferenti, plictisiti si avizi de "circ", in lipsa de paine!

Te imbratisez si te iubesc, iar Liei ii doresc sa i se intoarca insutit iubirea pe care o daruieste!

Chris

Diana spunea...

Absolut minunat. Inghit cu greu un nod, imi pun sosoinii si cobor in fata blocului ca sa o pup mai repede pe sora mea care vine garbovita de la serviciu. Thax, Ina :)

Ina spunea...

Chris,

Desi mi-am zis ca respectivii soferi nu sunt neaparat reprezentativi pentru firmele lor, nu cred ca o sa ma urc intr-un taxi Cobalcescu sau Vyl foarte curand. Taxiului de la Vyl i-am memorat si numarul de inmatriculare, atat m-am holbat la el. :) N-am facut-o oricum decat in incercarea de a ma gandi la altceva.

Oricum, iti multumesc pentru cuvintele atat de frumoase si sunt convinsa ca si Lia zambeste in timp ce-ti citeste commentul.

Te imbratisez foarte, foarte strans!

Diana,

Tare mi-a fost drag de ce ai scris.:) Intr-adevar, surorile noastre merita sa stie tot timpul cat de mult le iubim. >:D<

Mushuroy spunea...

Cat de bine ai descris-o :) Ahh..trebuie sa ma indrept un pic, sa-i ajung macar pana la glezna Liei. Pentru mine e cam: ''A doua mea mama, Lia'' :D

ILANA ANDREEA spunea...

Impresionant post, foarte frumos scris! Sunteti fericite ca va aveti una pe cealalta!

Ina spunea...

Mushu,

Hai sa nu exageram cu glezna aia ca Lia n-a primit inca aureola. :P

Dar ai dreptate la partea a doua, tin minte cand ma invata cum sa-ti schimb scutecele cand erai mica. O facea cel putin la fel de bine ca mama. :))

PS: Daca Lia e a doua ta mama, eu ce sunt? Matusa de a doua?! :|

Ilana Andreea,

Multumesc mult! :)

Mushuroy spunea...

Nu, dar isi indeplineste mult mai bine decat mine rolul de sora ;)).. Ehh...pe langa ca imi sunteti surori, amandoua formati pentru mine o persoana la fel de importanta ca mama :)

Lia :) spunea...

Da, am zambit si va multumesc tuturor pentru asta >:D<
Am uitat de faza cu scutecele :))

Mushuroy spunea...

Yaaayyy Liaa >:D<.. Mai lipseste 8Hz :))

mariamirabela spunea...

Off, m-am inspaimantat cand am citit ce ai patit! Initial am speram ca este vorba de altcineva, desi ar fi fost la fel de trist si de urat! Apoi mi-a stat inima cand mi-am dat seama ca fata cu catelul esti chiar tu. Iar cand am citit despre sora ta mi-au dat lacrimile. Ce frumos: sa-ti citeasca la telefon pana adormi! Si sa-si dea seama ca nu esti bine doar pentru ca nu ai pus punct la mesaj. Exact asa mi se intampla si mie: cand nu sunt bine nu termin mesajele "cum trebuie" si in stilul obisnuit.

Sa-ti traiasca sora si sa ai grija de ea! Persoane ca ea, mai rar!

Ina spunea...

mariamirabela,

Multumesc mult de tot pentru cuvintele frumoase! Chiar m-ai emotionat. >:D<

chocolate_is_my_middle_name spunea...

draga Ina, ti-as preda niste lectii de self-defense, insa singurul sport la care am castigat centura neagra este sudoku :P

as fi vrut ca noi cei din blogul tau , sau macar 2-3 baieti sa-ti fi putut fi aproape la acea invalmaseala

numai ca noi suntem ..din second life

seara trecuta prin dreptul patiseriei de langa libraria "la coloane" (in Piata Romana for God sake), 5 baieti se adresau de la 10m distanta unei fete (20-21 ani) care avansa spre ei iar eu eram urma sa

initial am considerat ca se vor fi cunoscand

as!

ei erau niste golani dupa imbracaminte si ranjetele mojice
aveau clipboard-uri, faceau de fapt niste sondaje (halal)

era foarte batjocoritor si injositor pentru fata

unul s-a agatat aproape de ea si a anuntat-o ca o va insoti la metrou

a intrebat-o "unde stai?", iar ea i-a raspuns "dupa colt", chestie care i-a taiat golanului din elan

eu am incetinit si fata s-a folosti de prezenta mea si a inaintat aproape umar la umar cu mine iar dupa 10 pasi s-a departat de toti cu hotarare, deh n-avea bagaje care s-o incurce

vine primavara si baietii se dezmortesc si capata curaj ori tupeul-de-gasca

cred ca daca as putea as avea grija cat esti plecata din Buc de Lily Allen, desi presupun ca nu i-ar fi usor fara tine

evita orele tarzii si zonele rau famate, taxiul se poate comanda din interiorul Garii

stiu ca esti o fire neinfricata si "mai mult pistruiata decat curajoasa", dar a preveni este foarte important :)

ma bucur ca a fost numai o sperietura

Ina spunea...

chocolate_is_my_middle_name,

La capitolul auto-aparare stau foarte prost, mai ales cand am si bagaje si catei de manevrat. :) Oricum, dupa povestea asta mama m-a anuntat ca-mi face cadou o jucarie din aia de electrocutat. Tare mi-e teama ca la forta fizica pe care o am, o sa ajunga sa fie folosita impotriva mea . :))

Si da, ai perfecta dreptate cand spui ca taxiul ar trebui comandat din interiorul Garii. Ultima data l-am comandat cat inca eram in tren si a ajuns cu cateva minute inainte mea, motiv pentru care soferul s-a ratoit la mine. Asa ca luni noapte am incercat sa evit situatia asta. N-o sa mai repet greseala, asta e cert.

Oricum, multumesc foarte, foarte mult pentru grija! Si pentru generoasa oferta de a avea grija de Lily. :)

andressa.ro spunea...

da, traim intr-o lume foarte urata chiar daca ne place sa uitam asta. take care!

ps: nu mai umbla singura dupa ce se intuneca in anumite zone!! ia taxiul si cand trebuie neaparat sa mergi putin pe jos, evita sa mergi singura. se pot intampla lucruri mai urate de atat. eu am fost talharita o data.

Ina spunea...

Andreea,

Omg, nu-mi vine sa cred ca ai fost talharita! :( Intotdeauna sunt socata cand aflu ca li se intampla astfel de lucruri persoanelor pe care le cunosc.

In rest, crede-ma ca sunt foarte atenta daca ies undeva noaptea. In seara respectiva am gresit chemand taxiul din afara garii, nu din interior. It will definitely not happen again.

Ikeritza spunea...

Off, nu mi-a venit sa cred cand am citit prima parte a postului :( Bucurestiu' asta imi da fiori uneori!

Din pacate, se poate intampla oriunde...mie, de exemplu, mi s-a furat portofelul (continea acte, bani, carduri, pinuri - stupid me, i know) in gara din Timisoara acum 2 ani. Horror!

Oricum Ina, you're a lucky girl! Stii, chiar daca eu sunt singura la parinti, deci egoista :)), mi-ar placea sa am o sora ca Lia!

Ina spunea...

Clau,

Si mie mi s-a intamplat sa mi se fure portofelul cu ABSOLUT toate actele (ramasesem doar cu certificatul de nastere care sa-mi demonstreze existenta :)) ) acum cativa ani, la Brasov. Peste tot se pot intampla chestii din astea, Bucurestiul nu are monopol. :)

Si da, surorile ca Lia sunt rare. Chiar sunt norocoasa :)