Ramblings of a cooking no-no

“Anyone can cook!” incerca sa-l convinga bucatarul Gusteau pe Remy in Ratatouille. Ei bine, Gusteau nu m-a cunoscut pe mine! *insert hysterical laughs here*.

Ce-i drept, latura mea de natural born kitchen disaster se estompeaza ca prin magie intr-o singura situatie: when I’m in luuuuve. :) In astfel de ocazii am fost vazuta tinand in mana tigai, cocand blaturi si incruntandu-ma frustrata la sintagme precum “se pune faina dupa ochi” sau “puneti sare dupa gust”.

Dar pentru ca trebuie sa existe un echilibru in toate, prietenii mei nu sunt cu totii iremediabil pierduti la capitolul talente gastronomice. Ceea ce ma face sa sper ca macar unii dintre ei will still need (but especially) feed me when I’m 64. :D

Cele mai calde sperante in acest sens le nutresc fata de prietena mea, Adina, care concureaza zilele astea pe site-ul bucataras.ro la concursul Reteta Anului 2009. Adina m-a tot rugat sa va spun de acest concurs pentru ca aceia dintre voi care au bloguri culinare (sau pur si simplu gatesc cu placere) sa se poata inscrie si ei. Dar pentru ca m-am lenevit si data inscrierilor a expirat, tot ce mai puteti face e sa votati. :)

In schimbul unor favoruri de natura gastronomica, i-am promis Adinei votul meu pentru una dintre retetele ei. In total are 5 retete inscrise in concurs (1, 2, 3, 4 si 5), iar preferata mea e de departe cea pentru Briosele cu miere si albine din martipan. Poza absolut adorabila mai jos, reteta aici.

Tot pe Bucataras am descoperit-o zilele astea pe Ina, care are o personalitate foarte luminoasa, un evident talent pentru fotografie si un si mai evident talent pentru specialitati raw vegane (feluri de mancare gatite fara lapte, oua, carne si fara coacere sau fierbere). Daca vi se pare ca mancarea preparata asa nu poate fi decat fada, va provoc sa intrati pe blogul Inei. Are ea grija sa va convinga de contrariu! :) Mai jos, imagini declansatoare de glande salivare cu cateva dintre retetele ei.

Adina a fost cea care a propus-o pe Ina pentru concurs cu 6 retete, care, cel putin ca aspect, arata innebunitor. Cred ca dintre clatitele de cacao cu smantana si fructe de padure, tortul de capsuni, physalis glasate in ciocolata alba, tortul padurea neagra, macaroons cu cocos si capsuni si trufele de ciocolata, o sa inclin spre tortul de capsuni raw, care arata super yummy

dar si spre macaroons, chiar daca nu stiu ce sunt, doar pentru ca sunt adorabile si roz. :D

Si, pentru ca ieri a fost ziua Inei, o sa profit de ocazie sa-i urez  un an tapetat cu sugar, spice and everything nice, dar mai ales sa-si publice cat mai curand cartea cu retete vegane, pe care abia astept sa-i cer autograful. :)

La multi ani, Ina! (numai mie mi se pare ca as vorbi cu mine la persoana a II-a? :)) ).

O sa inchei acest post cu cateva recomandari de bloguri culinare, care, desi imi amintesc de fiecare data cat de iremediabil de ratata sunt ca purtatoare de sort, ma binedispun si ma fac sa-mi promit ca intr-o buna zi, cu sau fara fluturasi in stomac, o sa ma indepartez de cuptorul cu microunde si o sa ma imprietenesc cu  prietenul lui, cuptorul aragazului.

Chez Mazilique e o recomandare aproape automata, avand in vedere ca si eu si Ligia salivam cu regularitate pe pozele lui Mazilique. Adevarul e ca, la cat de reusite sunt pozele, mancarea ar putea sa fie la fel de bine din carton, ca tot ar arata demential. Uitati-va si voi cat de bine pot sa arate niste bieti cartofi la tava! Scuze, drooling break, revin imediat! 

Asa, unde ramasesem? A, da, la recomandari de bloguri. Pai sa nu-l uitam pe Fry, cu al sau minunat Crazy Mother Cooker, la care ador simplitatea explicatiilor si claritatea pozelor :D, pe Cookie,  posesoarea Easy Peasy, care incearca sa demonstreze ceea ce sustinea si Gusteau, si anume ca oricine poate sa gateasca (clar nici Cookie nu a facut cunostinta cu mine! :)) ), pe Viorel Copolovici, cu blogul lui Pranzul din caserola, care nu mai are nevoie de alte explicatii :) si pe G girl cu Monoloagele veganului (how cute is that!), pe care am descoperit-o abia azi, dar care promite sa fie a keeper, cu stilul ei light, pozele fabuloase si insemnarile de calatorie simpatice si interesante (primeste puncte in plus pentru ca ii spune sotului ei “iubitu’ “ si nu “sotul meu”, which I hate about married people si pentru ca e vegetariana going on vegan). :)

Aici se opresc aberatiile mele pe teme gastronomice. Pana data viitoare, nu uitati sa o votati pe Adina (sau, ma rog, sa va votati preferatii, nu vreau sa fiu partiala :)) ) si daca gatiti, sa o faceti, vorba celor de la Bucataras, zambind. ;)