marți, 7 decembrie 2010

Fragment nepublicat din interviul cu Mark Seliger

Cand am aflat in octombrie ca urma sa-l intervievez pe Mark Seliger, unul dintre cei mai cunoscuti fotografi de vedete, aveam in cap o singura intrebare: "Cum naiba reusesti?" 

Cum i-ai convins pe baietii de la Red Hot Chilli Peppers sa pozeze goi? Cum ai reusit sa-l faci pe Sean "Diddy" Combs sa se ia peste picior si sa-ti pozeze ca regele ghetto-ului, suit pe un tron imens, in mijlocul Times Square, cu tot cu roba, sceptru si coroana? Cum il faci pe un om ca Johnny Cash sa stea cu spatele la aparat? Cum o pui pe Megan Fox la cratita? Sau cum ii faci pe Kristen Stewart si pe Robert Pattison sa coboare garda si sa-si arate afectiunea unul fata de celalalt in prima sedinta foto in care apar ca si cuplu? Si cum, dupa toata nebunia asta, mai accepta si Obama sa-ti pozeze?

Evident, nu ma asteptam sa-mi raspunda la o asemenea intrebare. N-avea cum sa-mi dea reteta chimiei pe care o are cu celebritatile. Si totusi, la un moment-dat in timpul interviului, mi-a povestit despre ultima lui sedinta foto si am gasit, in sfarsit, raspunsul. Mai jos aveti in exclusivitate fragmentul respectiv, care nu a incaput din ratiuni de spatiu in Tabu.

"M-am bucurat de o astfel de experienţă acum câteva săptămâni, când am fotografiat un muzician pe care-l cheamă Leon Russell. Îl cunoşti? Nu? Ei bine, eu am crescut cu muzica lui Leon şi de aceea am fost foarte emoţionat. Am mers acasă la el, în Atlanta, şi el avea o pălărie mare de cowboy pe cap şi ochelari de soare, cum poartă mereu. Are un păr frumos, alb şi lung şi barbă - arată de parcă ar fi un shaman. 

L-am încălzit puţin şi apoi am mers afară, unde l-am pozat pe un fundal alb, concentrându-mă pe trăsăturile feţei. Apoi i-am spus: „OK, scoate-ţi ochelarii!“. Şi i-a scos, dar apoi mi-a spus: „Dar aşa arăt bătrân!“. Iar eu i-am răspuns: „Când am văzut fotografii din tinereţea ta, ochii erau cei care-ţi reflectau sufletul. Acea tristeţe, acea persoană minunată pe care o ştiu.“ Şi apoi am adăugat: „Scoate-ţi şi pălăria!“. „Să-mi scot şi pălăria?!“ Ca să-l conving, am început să-i povestesc despre nativii americani, despre căpeteniile de trib, bărbaţii puternici de care el îmi amintea. Şi a acceptat. Iar ăsta a fost un moment important pentru mine. Când treci de momentul de introducere şi ajungi la esenţa unui om, se întâmplă ceva special." 

Dupa ce a povestit asta, s-a ridicat de pe scaun si mi-a aratat pe iPhone fotografia pe care i-a facut-o cantaretului. Era in ea un echilibru incredibil intre fragilitatea unui omulet cu parul nins si forta unui conducator de clan.

Si iata si o fotografie cu Leon Russell, asa cum apare el de obicei.

4 comentarii:

ochelari de soare spunea...

Incredibil, o sa revin zilnic sa-ti citesc blogul. Succes!

Ina spunea...

:) Multumesc mult!

sunny side up spunea...

am citit fragmentul asta si sa stii ca m-a emotionat mult, mult de tot. de atunci, revin din cand in cand asupra lui, atunci cand imi lipseste concentrarea si determinarea. si ma motiveaza de fiecare data! :)

Ina spunea...

Catalina, ce frumos! Ma bucur mult sa aud asta.