Cand s-a nascut sora mea mai mica, Yvonna, acum aproape 15 ani, mi-a schimbat definitiv si irevocabil viata.
Daca n-ar fi fost ea, as fi terminat liceul german Joseph Haltrich din Sighisoara si apoi as fi plecat cu o bursa, ca majoritatea fostilor mei colegi, la Viena sau la Berlin. Pe prietena mea cea mai buna ar chema-o, probabil, Ursula sau Johanna, baietii care mi-au frant inima de-a lungul timpului s-ar numi Dieter, Bruno si Klaus, as lucra ca redactor la revista Brigitte sau Petra si voi n-ati citi acum acest blog.
Cu toate ca, dintre toti oamenii care mi-au determinat cursul vietii, Yvonna a jucat, probabil, cel mai important rol, noi doua nu avem relatia pe care care o am cu cealalta sora a mea, Lia. Iar motivul este cat se poate de simplu. Pe cand aveam 11 ani si ma inroseam ca sfecla daca baiatul care imi placea ma privea pe furis, Nona avea 1 an, inca purta scutece si tocmai invata sa mearga. Cand, cativa ani mai tarziu, porneam pe tumultoasele carari ale adolescentei si sarutam primul baiat, Nona inca nu invatase alfabetul. La 19 ani plecam de acasa la facultate si lasam in urma o aschie de fetita, care inca purta uniforma si parul in doua codite. Cei 10 ani care ne despart nu pot reprezenta o prapastie mai adanca decat la varsta aia.
Pentru ca, de-a lungul timpului, Nona mi-a reprosat ca ei nu ii povestesc totul, cum fac cu Lia (si cum as fi putut?), ori de cate ori am gasit ceva in comun, in sinea mea am inceput sa indragesc foarte, foarte mult acel lucru. Asta s-a intamplat, de exemplu, cand, dupa ce am inceput sa citesc “Harry Potter”, Nona a inceput si ea sa-l citeasca (si sa-i placa la nebunie). Asa ca, an dupa an, asteptam lansarea unui nou volum si-l citeam pe rand, impartasind, la final, impresii. Chiar daca ea nu realiza asta, it was our thing.
Iar acum trei ani, am descoperit-o accidental pe Taylor Swift. Aici o sa fac o paranteza, pentru ca ma astept ca multi dintre voi sa nu stie cine este (desi, poate ati auzit de Taylor odata cu incidentul Kanye West). Ei bine, Taylor este o cantareata de country pop americana, de 21 de ani, care nu prea are calitati vocale, dar compune niste melodii foarte sweet si girlie.
Calitatile vocale indoielnice n-au impiedicat-o, insa, sa aiba in 2008 si 2009 cel mai bine vandut album din lume, “Fearless”, si sa castige in 2010 patru premii Grammy (printre care si mult-ravnitul Album of the Year – pe care i l-a suflat lui Lady Gaga, Beyonce si celor de la Black Eyed Peas – fiind cel mai tanar muzician care a castigat vreodata acest premiu si primul cantaret de country care a facut-o).
Imi place Taylor pentru melodiile catchy si versurile simple cu care vesnica adolescenta din mine uneori se indentifica , pentru ca pot sa-i cant piesele la spray sau la peria de par dimineata, in timp ce astept sa mi se prajeasca painea, dar mai ales pentru ca este, de departe, cel mai fan-friendly artist din lume.
Anul trecut, de exemplu, doi baieti de la universitatea Auburn din Alabama au creat site-ul AHugFromTaylorSwift.com, prin care si-au propus exact asta: sa militeze pentru o imbratisare din partea ei. Taylor a descoperit site-ul si, in cele din urma, le-a facut o supriza celor doi si le-a vizitat intr-o zi universitatea, unde i-a imbratisat si a sustinut un mini-concert pentru colegii lor (vedeti mai jos).
Dar cel mai incredibil lucru pe care l-a facut (si daca stiti vreun alt artist care sa fi facut ceva asemanator pentru fanii lui/ei, let me know) a fost o intalnire de 14 ore si jumatate, timp in care a dat autografe si s-a fotografiat cu fanii (veniti din toata lumea) in mijlocul unei arene imense.
Si cred ca in asta consta secretul succesului ei: o atitudine incredibil de down-to-earth si o recunostinta foarte sincera fata de fani. Iar "trucul" asta bate pana si cea mai desteapta campanie de marketing, dupa cum arata vanzarile. [Cred ca Lady Gaga ar fi recunoscatoare daca cineva i-ar impartasi acest mic secret. Ar scapa si ea saraca de circul ambulant in care se transforma ori de cate ori iese in lume. I'm just sayin'.
]
Revenind. Dupa cum spuneam, acum vreo trei ani am descoperit-o pe Taylor si i-am dat linkul la Love Story (only the cheesiest song ever!) si lui Nona. In curand, ne sunam sau ne trimiteam mailuri cu noile videoclipuri aparute, schimbam impresii in legatura cu concertele ei, strambam din nas la baietii cu care se intalnea etc. Asa am ajuns tinta de glume in familie. Daca vorbeam cu Lia la telefon si o ceream pe Yvonna, o auzeam cum o striga ironica “Hai ca vrea sa-ti spuna sor'ta ce mai face Taylor Swift!” Adevarul e ca, prin Taylor Swift, am descoperit un subiect comun cu Nona si, implicit, o metoda stangace de apropiere.
Ceea ce Yvonna nu stie este ca mi-am propus demult sa merg impreuna cu ea la un concert Taylor Swift, la fel cum vreau sa-i trimit pe ai mei in Bora-Bora si sa-mi duc bunica la Viena (here’s for wishful thinking). Iar ieri, cand Nona m-a anuntat ca Taylor va concerta la Milano in martie mi-am dat seama ca it's probably now or never.
Maine iau biletele de avion si le comand pe cele la concert – abia astept!
Iar asta va fi cadoul meu pentru aniversarea de 15 ani a Yvonnei. Si, daca m-ar intreba cineva de ce ma obosesc sa merg pana acolo si sa ascult o tipa care suna absolut oribil live (link, he he), raspunsul e foarte simplu. Din dragoste.
Daca n-ar fi fost ea, as fi terminat liceul german Joseph Haltrich din Sighisoara si apoi as fi plecat cu o bursa, ca majoritatea fostilor mei colegi, la Viena sau la Berlin. Pe prietena mea cea mai buna ar chema-o, probabil, Ursula sau Johanna, baietii care mi-au frant inima de-a lungul timpului s-ar numi Dieter, Bruno si Klaus, as lucra ca redactor la revista Brigitte sau Petra si voi n-ati citi acum acest blog.
Cu toate ca, dintre toti oamenii care mi-au determinat cursul vietii, Yvonna a jucat, probabil, cel mai important rol, noi doua nu avem relatia pe care care o am cu cealalta sora a mea, Lia. Iar motivul este cat se poate de simplu. Pe cand aveam 11 ani si ma inroseam ca sfecla daca baiatul care imi placea ma privea pe furis, Nona avea 1 an, inca purta scutece si tocmai invata sa mearga. Cand, cativa ani mai tarziu, porneam pe tumultoasele carari ale adolescentei si sarutam primul baiat, Nona inca nu invatase alfabetul. La 19 ani plecam de acasa la facultate si lasam in urma o aschie de fetita, care inca purta uniforma si parul in doua codite. Cei 10 ani care ne despart nu pot reprezenta o prapastie mai adanca decat la varsta aia.
Pentru ca, de-a lungul timpului, Nona mi-a reprosat ca ei nu ii povestesc totul, cum fac cu Lia (si cum as fi putut?), ori de cate ori am gasit ceva in comun, in sinea mea am inceput sa indragesc foarte, foarte mult acel lucru. Asta s-a intamplat, de exemplu, cand, dupa ce am inceput sa citesc “Harry Potter”, Nona a inceput si ea sa-l citeasca (si sa-i placa la nebunie). Asa ca, an dupa an, asteptam lansarea unui nou volum si-l citeam pe rand, impartasind, la final, impresii. Chiar daca ea nu realiza asta, it was our thing.
Iar acum trei ani, am descoperit-o accidental pe Taylor Swift. Aici o sa fac o paranteza, pentru ca ma astept ca multi dintre voi sa nu stie cine este (desi, poate ati auzit de Taylor odata cu incidentul Kanye West). Ei bine, Taylor este o cantareata de country pop americana, de 21 de ani, care nu prea are calitati vocale, dar compune niste melodii foarte sweet si girlie.
Calitatile vocale indoielnice n-au impiedicat-o, insa, sa aiba in 2008 si 2009 cel mai bine vandut album din lume, “Fearless”, si sa castige in 2010 patru premii Grammy (printre care si mult-ravnitul Album of the Year – pe care i l-a suflat lui Lady Gaga, Beyonce si celor de la Black Eyed Peas – fiind cel mai tanar muzician care a castigat vreodata acest premiu si primul cantaret de country care a facut-o).
Imi place Taylor pentru melodiile catchy si versurile simple cu care vesnica adolescenta din mine uneori se indentifica
, pentru ca pot sa-i cant piesele la spray sau la peria de par dimineata, in timp ce astept sa mi se prajeasca painea, dar mai ales pentru ca este, de departe, cel mai fan-friendly artist din lume.Anul trecut, de exemplu, doi baieti de la universitatea Auburn din Alabama au creat site-ul AHugFromTaylorSwift.com, prin care si-au propus exact asta: sa militeze pentru o imbratisare din partea ei. Taylor a descoperit site-ul si, in cele din urma, le-a facut o supriza celor doi si le-a vizitat intr-o zi universitatea, unde i-a imbratisat si a sustinut un mini-concert pentru colegii lor (vedeti mai jos).
Dar cel mai incredibil lucru pe care l-a facut (si daca stiti vreun alt artist care sa fi facut ceva asemanator pentru fanii lui/ei, let me know) a fost o intalnire de 14 ore si jumatate, timp in care a dat autografe si s-a fotografiat cu fanii (veniti din toata lumea) in mijlocul unei arene imense.
Si cred ca in asta consta secretul succesului ei: o atitudine incredibil de down-to-earth si o recunostinta foarte sincera fata de fani. Iar "trucul" asta bate pana si cea mai desteapta campanie de marketing, dupa cum arata vanzarile. [Cred ca Lady Gaga ar fi recunoscatoare daca cineva i-ar impartasi acest mic secret. Ar scapa si ea saraca de circul ambulant in care se transforma ori de cate ori iese in lume. I'm just sayin'.
]Revenind. Dupa cum spuneam, acum vreo trei ani am descoperit-o pe Taylor si i-am dat linkul la Love Story (only the cheesiest song ever!) si lui Nona. In curand, ne sunam sau ne trimiteam mailuri cu noile videoclipuri aparute, schimbam impresii in legatura cu concertele ei, strambam din nas la baietii cu care se intalnea etc.
Asa am ajuns tinta de glume in familie. Daca vorbeam cu Lia la telefon si o ceream pe Yvonna, o auzeam cum o striga ironica “Hai ca vrea sa-ti spuna sor'ta ce mai face Taylor Swift!” Adevarul e ca, prin Taylor Swift, am descoperit un subiect comun cu Nona si, implicit, o metoda stangace de apropiere. Ceea ce Yvonna nu stie este ca mi-am propus demult sa merg impreuna cu ea la un concert Taylor Swift, la fel cum vreau sa-i trimit pe ai mei in Bora-Bora si sa-mi duc bunica la Viena (here’s for wishful thinking). Iar ieri, cand Nona m-a anuntat ca Taylor va concerta la Milano in martie mi-am dat seama ca it's probably now or never.
Maine iau biletele de avion si le comand pe cele la concert – abia astept!
Iar asta va fi cadoul meu pentru aniversarea de 15 ani a Yvonnei. Si, daca m-ar intreba cineva de ce ma obosesc sa merg pana acolo si sa ascult o tipa care suna absolut oribil live (link, he he), raspunsul e foarte simplu. Din dragoste. 
10 comentarii:
awwwwwww!
Stii ca ma gandeam sa merg si eu...dar nu sunt chiar convinsa :).
Anyway, would love to meet you in Milan. Let me know...
Penelopa, that would be so cool! Poate te razgandesti. ;) Si sigur ca da, si mie mi-ar placea sa ne intalnim. :)
Ina, ce frumoasa conexiune intre surori(cu asa mare diferenta de varsta!).
Eu intotdeauna mi-am dormit o surioara, insa nu a fost sa fie. :(
have fun in Milan!
Eu am auzit de Taylor, sunt de acord cu opiniile tale despre calitatile sale vocale! :)
eu am un frate cu care ma inteleg foarte bine, dar mi-as fi dorit mult sa am si o sora [doua], pentru ca e o relatie foarte speciala...
cred ca a fost tare frumos sa cresti impreuna cu ele si ma bucur sa citesc despre gesturi dragute, facute din dragoste
I love your blog :)
Atat de frumoasa si induiosatoare postarea asta! Cred ca sora ta va fi super incantata si cu siguranta nu va uita niciodata acest cadou! ;)
Of, ce frumos ai scris. :)
Eu cred ca stiu o singura melodie de la Taylor Swift si oricum si de-aia ma indoiesc ca o canta ea. ;)) Dar e foarte frumos ce faci pentru sora ta si sunt sigura ca o sa fie un concert memorabil. :)
Cat despre vedete care fac chestii faine pt fani, poate stii ca Johnny Depp a raspuns scrisorii unei eleve de 11 ani de la o scoala din Anglia, facandu-i o vizita imbracat in costumul din Piratii din Caraibe. It was... legendary :) Pacat ca n-am fost si eu pe-acolo. :))
Stefania,
Multumesc mult! Cat despre vocea lui Taylor Swift, uite, am gasit o interpretare live in care, ei bine, nu e chiar Mariah Carey :), dar suna acceptabil: Back to December. :)
movieaddicted,
Multumesc mult de tot! :D Spre diferenta de tine, eu mi-am dorit mereu sa am un frate mai mare. Am unul mai mic, in schimb, care e pretty awesome din cand in cand, so it's ok. :)
Margeluta,
Ma bucur ca ti-a placut! :) Si eu sper sa ne facem amintiri frumoase la Milano.
Tomata cu Scufita,
O, Doamne! Am vazut filmuletul. De parca am mai avea nevoie de motive sa-l iubim pe Johnny Depp! *rolling eyes in utter adoration*
E unul dintre cele mai sweet posturi ale tale din ultimul timp. Si eu incerc sa gasesc o punte de legatura cu sora mea, cu 5 ani mai tinerica decat mine. Din pacate inca nu am gasit si e foarte frustrant...
Cand a dat bacalaureatul, acum 2 ani, i-am facut un site care ar fi trebuit s-o ajute in vreun fel, insa nu cred ca a intrat de mai mult de 3 ori pe el. Am avut intr-o zi 15.000 vizitatori si sunt convinsa ca ea nu a fost unul dintre ei :(
Ea e pasionata de fashion, mie imi place sa citesc. Ea studiaza matematica, eu am terminat AC-ul. Cand ma intalnesc cu ea nu reusim sa schimbam decat banalitati. Postul tau m-a pus pe ganduri si m-a facut sa inteleg ca uneori trebuie sa faci mici compromisuri in numele iubirii. Poate asa o sa reusesc sa gasesc ceva care sa ne uneasca. Spre totusi sa nu trebuiasca sa imi cheltui tot salariul pe o zi de shopping in mall cu ea :) !
Alina,
Ce frumooos! Si partea cu site-ul, si dorinta ta sincera de a fi mai apropiate. In fond, asta e tot ce conteaza. :) Si, chiar daca nu a apreciat site-ul la timpului lui, sunt convinsa ca atunci cand isi va aminti de el, o va face cu drag.
Si, pana una-alta, poti sa-i iei "The Devil Wears Prada" sau "Confessions of a Shopaholic" (cartile, evident) si astfel sa o apropii de pasiunea ta. :) Daca nu esti familiarizata cu lumea modei si ai nevoie de o mica mana de ajutor, pot sa-ti fac o compilatie de bloguri care apartin unor bloggerite de fashion foarte simpatice, sa te familiarizezi si tu cu pasiunea ei.
Important e ca-ti doresti. Primul pas din calatoria de 10.000 de mile a fost facut. :)
Trimiteți un comentariu