Nu stiu cand am auzit vorbindu-se despre Adina sau cand am vazut-o pentru prima data. Cred ca era candva prin clasa a IX-a sau a X-a. Nu era cea mai frumoasa fata din scoala 
, dar era cu siguranta una dintre cele mai interesante.
Noi, astea mai mici, cred ca ne uitam cu invidie la ea pentru ca era cuplata cu the school’s hunk, un tip ce semana cu Matt Damon (si al carui singur defect era statura mica, dar fiindca juca in echipa de baschet a liceului - si juca bine - i se ierta asta). De fapt, nici nu mai tin minte daca chiar au fost impreuna, era suficient faptul ca el era interesat de ea, un deziderat spre care noi, boboacele, tindeam, evident.
Chiar daca nu-mi placea de acest Adonis al liceului (pusesem ochii pe un alt coleg al lui, mai inalt
), nu puteam sa nu fiu, la randul meu, fascinata de Adina. Adina care castiga concursuri de poezie si publica carti de proza, Adina care scria piese de teatru, Adina care juca atat de sfasietor de frumos pe scena, Adina care, impreuna cu gasca ei de fete rebele, chiulea de la ore si mergea in Rainbow (birtul de langa scoala, evident).
Cativa ani si cateva festivaluri de teatru mai tarziu, aveam sa ma imprietenesc cu ea. Aveam sa descopar ca nu era atat de rebela pe care mi-o imaginasem si nici intelectuala inabordabila pe care o banuiam in spatele versurilor ei criptice. Adina era… este… greu de descris.
Ati ascultat vreodata “Maria” din “The Sound of Music”? Cam asa e Adina mea.
How do you solve a problem like Adina?
How do you catch a cloud and pin it down?
How do you find a word that means Adina?
A flibbertijibbet! A will-o'-the wisp! A clown!
Mai tarziu, intr-un fel sau altul, drumurile noastre au continuat sa se intersecteze. Adina a dat admiterea la Jurnalism si, peste un an, intram la aceeasi facultate, facand pregatire cu aceeasi profesoara.
Nu ne-am intalnit cu regularitate, dar, ori de cate ori o faceam, se lasa cu nopti de stat pana la rasarit pe balconul meu sau in camera ei, inconjurate de inghetata, chips-uri, cafele sau pizza, povestind despre baieti si vise, razand pana ne durea burta si plangand pana nu mai aveam lacrimi.
Adina mi-a pus primul “Elle” in brate si m-a convins sa ma uit la “Sex & the City”. Ea a insistat sa mergem impreuna la cursuri de modelling, pe vremea cand cerul era limita, si tot ea m-a carat, apoi, la primul salon de impachetari cu alge si ciocolata. O mare parte din cultura mea girlie din ziua de azi i se datoreaza, de fapt, ei.
Cand m-am intors dupa semestrul petrecut ca studenta Erasmus in Varsovia, a fost randul meu s-o inspir. Si am inspirat-o atat de bine incat a plecat si nu s-a mai intors. *oftat adanc* Dar am fost atat de mandra de ea cand a reusit sa intre la un masterat in poloneza, dupa doar un an de studiu! Chiar daca, pentru ca ea sa fie acceptata acolo, am alergat de nebuna cu procura ei dupa mine pe la toate secretariatele Universitatii din Bucuresti. O chestie pe care o sa i-o amintesc, probabil, pana cand o sa inchidem amandoua ochii sau o s-o dau eu in Alzheimer’s, whichever comes first.
Lasand gluma la o parte (dar amentintarea sa pluteasca in aer, totusi) Adina e unul dintre putinii oameni neinfricati pe care ii cunosc. Admir neinfricarea ei ca pe un animal exotic si rar. Pana si zapaceala ei ireala merita sa fie admirata, ca o adevarata piesa de muzeu. Nu cred ca se mai fac oameni atat de zapaciti.)) Dar cel mai mult admir intensitatea cu care stie sa traiasca orice moment, chiar si pe cele banale. Pe langa focul ei, multi parem simple umbre.
I-am furat poza de mai jos de pe pagina de Facebook si sper sa nu se supere pe mine pentru asta. Adina, “fata cu soarele”, ii scria cineva.
, dar era cu siguranta una dintre cele mai interesante.Noi, astea mai mici, cred ca ne uitam cu invidie la ea pentru ca era cuplata cu the school’s hunk, un tip ce semana cu Matt Damon (si al carui singur defect era statura mica, dar fiindca juca in echipa de baschet a liceului - si juca bine - i se ierta asta
). De fapt, nici nu mai tin minte daca chiar au fost impreuna, era suficient faptul ca el era interesat de ea, un deziderat spre care noi, boboacele, tindeam, evident.Chiar daca nu-mi placea de acest Adonis al liceului (pusesem ochii pe un alt coleg al lui, mai inalt
), nu puteam sa nu fiu, la randul meu, fascinata de Adina. Adina care castiga concursuri de poezie si publica carti de proza, Adina care scria piese de teatru, Adina care juca atat de sfasietor de frumos pe scena, Adina care, impreuna cu gasca ei de fete rebele, chiulea de la ore si mergea in Rainbow (birtul de langa scoala, evident). Cativa ani si cateva festivaluri de teatru mai tarziu, aveam sa ma imprietenesc cu ea. Aveam sa descopar ca nu era atat de rebela pe care mi-o imaginasem si nici intelectuala inabordabila pe care o banuiam in spatele versurilor ei criptice. Adina era… este… greu de descris.
Ati ascultat vreodata “Maria” din “The Sound of Music”? Cam asa e Adina mea.How do you solve a problem like Adina?
How do you catch a cloud and pin it down?
How do you find a word that means Adina?
A flibbertijibbet! A will-o'-the wisp! A clown!
Mai tarziu, intr-un fel sau altul, drumurile noastre au continuat sa se intersecteze. Adina a dat admiterea la Jurnalism si, peste un an, intram la aceeasi facultate, facand pregatire cu aceeasi profesoara.
Nu ne-am intalnit cu regularitate, dar, ori de cate ori o faceam, se lasa cu nopti de stat pana la rasarit pe balconul meu sau in camera ei, inconjurate de inghetata, chips-uri, cafele sau pizza, povestind despre baieti si vise, razand pana ne durea burta si plangand pana nu mai aveam lacrimi.
Adina mi-a pus primul “Elle” in brate si m-a convins sa ma uit la “Sex & the City”. Ea a insistat sa mergem impreuna la cursuri de modelling, pe vremea cand cerul era limita
, si tot ea m-a carat, apoi, la primul salon de impachetari cu alge si ciocolata. O mare parte din cultura mea girlie din ziua de azi i se datoreaza, de fapt, ei. Cand m-am intors dupa semestrul petrecut ca studenta Erasmus in Varsovia, a fost randul meu s-o inspir. Si am inspirat-o atat de bine incat a plecat si nu s-a mai intors. *oftat adanc* Dar am fost atat de mandra de ea cand a reusit sa intre la un masterat in poloneza, dupa doar un an de studiu! Chiar daca, pentru ca ea sa fie acceptata acolo, am alergat de nebuna cu procura ei dupa mine pe la toate secretariatele Universitatii din Bucuresti. O chestie pe care o sa i-o amintesc, probabil, pana cand o sa inchidem amandoua ochii sau o s-o dau eu in Alzheimer’s, whichever comes first.
Lasand gluma la o parte (dar amentintarea sa pluteasca in aer, totusi) Adina e unul dintre putinii oameni neinfricati pe care ii cunosc. Admir neinfricarea ei ca pe un animal exotic si rar. Pana si zapaceala ei ireala merita sa fie admirata, ca o adevarata piesa de muzeu. Nu cred ca se mai fac oameni atat de zapaciti.
)) Dar cel mai mult admir intensitatea cu care stie sa traiasca orice moment, chiar si pe cele banale. Pe langa focul ei, multi parem simple umbre. I-am furat poza de mai jos de pe pagina de Facebook si sper sa nu se supere pe mine pentru asta. Adina, “fata cu soarele”, ii scria cineva.
Adina nu este, de fapt, fata cu soarele. Adina este ea insasi un Soare. Un ghem de lumina si caldura, care se revarsa uneori in explozii solare sau se ascunde alteori dupa nori. Momentan e intr-o mica eclipsa, dar si cand va straluci din nou...
La multi ani, Adina mea draga! E frig aici fara tine, sa stii.
Later Edit: Oricat de mult m-as fi straduit (si am facut-o!), in textul de mai sus puteti vedea doar o ipostaza a Adinei. Pentru varianta hardcore si necenzurata, click aici pe propria raspundere.
8 comentarii:
cred ca posturile tale pe wk asta, multe si f lungi, au fost scrise pe sistem nervos :)))
Yeah, yeah, love you too. :))
Ca sa stii doar: Adina mi-a vorbit despre tine in cuvinte la fel de frumoase :) La multi ani Adinuta si aici!
wow!!! am ramas speachless! .... triple speachless, nu ma asteptam.
o singura corectura: "adina nu era cea mea frumoasa din scoala"??? nuu?! bai, ai uitat de vremea mea de glorie in modeling? :)) zambetul rapitor si da, cum am pus eu mana pe the school's hunk(s)? :)))
multumesc din suflet, Inuta!
Adinoi,
Erai tu frumoasa, dar umblai pe langa cine nu trebuia. I mean, Ella?! What were you thinking? Pe langa fata aia si Miranda Kerr pare the girl next door! :))
:)) da, true! Asta tine tot de neinfricare I guess :p neinfricarea de a ma inconjura de femei frumoase si inteligente, ca si tine de altfel, pentru ca asta nu ma complexeaza, ci ma onoreaza :) m-ai descris cum nici eu n-as putea, ca eu oricum ma laud ca mi-s complexa, dar un pic da, sunt cam dubioasa, amestec de chiulit in birt si tocit pentru master :p elle intr-o mana si kant in alta, hahaha! chiar nu as fi banuit ca eu as fi influentat thy girlie side, mi se pare ca eu insami sunt de multe ori un baietel ... dar ma bucur de toate cate le-ai spus si da, le-am simtit pana la lacrimi pe unele... multumesc!
Adinutz,
N-am mai scris de tratatele de filosofie de cateva kg si de filmele tale artistico-psihologice, ca ziceau oamenii ca te-am inventat! :))
Esti o figura, allright, si azi-noapte, pe la 2, cand am terminat de scris textul ma gandeam ca oricum n-am reusit sa surprind decat o mica parte a ta. Ma bucur insa daca ai simtit sinceritatea din spatele textului sentimentalisto-siropos.
Love you, kiddo!
Ma bucur ca trimiterea de pe blogul Adinutei m-a adus aici.
Atat de frumos ai scris si sunt incantata sa cunosc inca o mica parte din fata draga mie.
Ne-am intalnit real doar o singura data si o...o iubesc ...si..ea stie..:d..sau nu?:( :)))
La multi ani, Adina, bravo, Ina pt postare.
Trimiteți un comentariu