Stiu sa fac fata rautatii. Nu foarte bine (din pacate), dar stiu. Atunci cand pot s-o anticipez, in interiorul meu se produce o miscare asemanatoare pozitiei de prabusire recomandate de brosurile liniilor aeriene. Daca ar avea genunchi, am impresia ca sufletul meu s-ar chirci si i-ar imbratisa si apoi si-ar incrucisa, protectiv, mainile deasupra capului.
Astept. Lovitura vine, mai devreme sau mai tarziu, cu avant sau mai incet. De fiecare data, imi promit ca data viitoare nu va mai durea atat de mult. Dar o face. M-am obisnuit insa cu rautatea si cred ca asta face parte din procesul de maturizare.
Cu rautatea gratuita, insa, mai ales atunci cand vine din partea unei persoane pe care o credeam apropiata, nu cred ca ma voi obisnui niciodata. E ca si cum as fi copil si, intr-o atmosfera perpetua de Groundhog Day, cineva mi-ar repeta iar si iar ca nu exista Mos Craciun. O lume in care am crezut, si pe care am construit-o caramida cu caramida, conversatie cu conversatie, se darama peste mine.
Sau ca atunci cand, din senin, ai primi pe strada de la un necunoscut un croseu scurt, dar puternic, in stomac. Si lacrimile nu vin de la durerea fizica, ci de la socul psihic. De ce ar face cineva asa ceva? Nu e absurd?
*
Stiati ca o caracatita are trei inimi? Uneori ma gandesc ca daca fiecare caracatita ar dona doua dintre ele oamenilor, lumea asta ar fi un loc mai frumos.
Sursa foto.
7 comentarii:
Din pacate pentru multi oameni este mult mai firesc sa fie rai. Tocmai din acest motiv cand recunosc in cineva decenta de a fi bun i keep an eye on them.
Cat despre rautatile gratuite in general sunt generate de zile proaste si combinate cu cele mai marunte suparari...
Iar multi oameni doar ar corupe inima primita cadou deoarece au uitat sa fie buni
"Iar multi oameni doar ar corupe inima primita cadou deoarece au uitat sa fie buni". Cat de frumos...
Sunt de acord cu Alex.
Eu cred ca mi-ar placea sa "instalam" inimile caracatitelor oamenilor, sperand in ameliorarea rautatilor.
bine creionat de Alex: "rautatile gratuite in general sunt generate de zile proaste si combinate cu cele mai marunte suparari..."
de multe ori m-am gandit ca este si mai usor sa indicam rautatea din ceilalti decat erorile proprii
si eu am vazut de multe ori rautate acolo unde nu era decat egala acreala si dulceata
au fost si situatii cand am vazut plinul din cana 95% goala
Rautatea ca si prostia, acolo unde exista, trebuie sa iasa la suprafata (probabil chestie de densitate). Trebuie sa fii fericita ca nu te faci remarcata in felul acesta (prin rautate si prostie).
@Anonim riscanta apreciere
toti au un moment de prostie every-now-and-then
ori de rautate
cati dintre cei pe care ii cunosti se ridica peste acele defecte?
a aplica principiile fizicii in psihologie este o incercare interesanta
Subiectul acestui post a fost si subiectul care m-a preocupat acum vreo doua saptamani pentru cateva zile... si am suferit, am scris, m-am suparat, dar cred ca cel mai simplu e sa mergem mai departe. Bine, asta nu inseamna ca data viitoare nu ne va mai durea...
Trimiteți un comentariu