marți, 10 mai 2011

Mariei, pe care o iubesc dinainte sa o cunosc


Draga Maria, 

Eram intr-un hipermarket si vorbeam la telefon atunci cand m-a sunat mama ta ieri. I-am raspuns grabita:

- Hei, am pe cineva pe cealalta linie. S-a intamplat ceva sau pot sa te sun eu mai tarziu?
- A, nimic important. Doar ca am nascut acum 2 ore.

Pentru cateva secunde, m-am blocat. Am mai facut schimb de doua-trei replici cu mama ta, dupa care, cand am inchis telefonul, am inceput sa plang. Intre timp, am realizat ca rasturnasem jumatate din raionul de O.B.-uri si ca un barbat dragut, care se uita la mine cu o privire ingrijorata, se aplecase si punea cutiile pe rafturi.

Da, plangeam, dar plangeam de bucurie. Ceea ce n-am mai facut de multa vreme. Vezi tu, Maria, in ultima vreme lucrurile merg destul de rau in viata mea. Atat de rau incat, atunci cand merg pe strada mi se pare ca vad mici parpastii deschizandu-se in ciment, la picioarele mele. As fi vrut sa te nasti in alta perioada, intr-una in care eram mai linistita si mai fericita. Noroc insa ca tu nu asculti gandurile mele si te-ai grabit sa vii pe lume. Pentru ca de ieri, lucrurile au inceput sa se schimbe.

Nu mai stiu cum am plecat din fata raionului pe care il rasturnasem, tot ce stiu e ca am abandonat in graba cumparaturile si am fugit la raionul de jucarii, de unde ti-am luat cel mai frumos si mai pufos Ursulet roz cu rochita albastra pe care l-am gasit.

Stiu ca n-o sa te bucuri decat peste mult timp de el, dar, in calitatea mea de matusa, vreau sa te invat inca de mica ca Binele si Rozul vor invinge. Stiu ca despre cum sta treaba cu Binele o sa-ti povesteasca mama ta, e unul dintre cei mai buni oameni pe care ii cunosc. Mie imi revine atunci sarcina sa-ti spun despre cum e treaba cu Rozul. Si-mi iau sarcina cat se poate de in serios, dupa cum vezi. 

Am alergat acasa cu Ursuletul in punga, dar ne-a prins ploaia pe amandoi. Asa ca am stat si ne-am uscat cu foehnul pana am redevenit prezentabili. Dupa care m-am blocat in fata umeraselor cu haine vreo 10 minute, gandindu-ma cum sa ma prezint, pentru prima oara, in fata ta. As fi ales o rochie de seara, pentru ca asa ma simteam, dar mi-era teama ca lumea se va uita ciudat pe strada la mine. Mi-am pus in cele din urma fusta mea noua in dungi, am luat Ursuletul in brate si am alergat la florarie, de unde am ales florile preferate ale mamei tale, liliacul. N-aveam o rochie de seara, dar lumea tot se uita ciudat la mine. Eram o fata cu o fusta lunga in dungi, care alerga pe strazi cu un Ursulet roz in brate si cu un buchet mare de liliac. 

Cand am ajuns la spital, initial nu ne-au dat voie sa urcam la mama ta. Cand o sa cresti mare o sa inveti despre niste chei magice, de hartie, care iti dau puteri de super-eroi. Datorita lor, poti sa deschizi orice usa. Asa am ajuns intr-un final in camera mamei tale. Dar sper sa inveti lectia asta cat mai tarziu. Si sa n-o accepti de buna niciodata. Deocamdata insa suntem in fata cu rozul. Mai e timp. 

Mama ta stralucea de parca inghitise un diamant, desi nu dormise de vreo 30 de ore si tu ai chinuit-o destul de mult. Mi-am dat seama ca trebuie sa fii o fiinta destul de incredibila. Esti nascuta, de altfel, in aceeasi zi cu doi dintre cei mai minunati baieti din viata mea, asa ca automat, o sa fii si tu o fetita minunata. De parca nu stiam asta dinainte sa te vad. 

Intre noi doua fie vorba (sper sa inveti sa tii un secret, e important pentru o fetita binecrescuta) ma asteptam sa fii uratica. Nu trebuie s-o iei personal, dar 99% dintre nou-nascuti sunt rosii sau nergri sau vineti sau, ma rog, au o culoare bizara. Ma si pregatisem sa ma extaziez in fata ta, pentru ca unu, mama ta are nevoie de incurajare dupa toate lucrurile prin care a trecut si doi, eram sigura ca dupa cateva zile oricum aveai sa capeti o culoare acceptabila. 

Cand te-a adus asistenta pe brate, insa, am inmarmurit. Erai incredibil de frumoasa, cu pielea ta roz, parul tau saten si manutele tale miniaturale, pe care se vedea urma de unde ti se luase sange. Colegele mamei tale au inceput sa se exazieze instant. Mie mi-a luat ceva pana sa-mi revin si sa-mi dau seama ca esti reala.

Am plecat de la spital gandindu-ma in cat timp pot aduna cei 8.000 de euro de care am nevoie sa angajez o mama surogat (crede-ma, desi esti o bijuterie vie, discutiile pe care le-am auzit in salon despre dureri si taieturi si cusaturi mi-au potolit orice urma de intentie vaga in domeniu).

Lasand gluma deoparte, desi nu cred in magie, nu stiu cum altfel sa-mi explic ce s-a intamplat ieri. Cum 3,2 kg de om au reusit sa-mi alunge toti norii din minte si sa astupe toate prapastiile din trotuar. M-ai ajutat sa cred in Bine din nou. Si pentru prima ta zi pe Pamant, zic ca te-ai descurcat destul de bine. :-) 

* Maria este fetita de 1 zi a prietenie mele, Ligia, iar aceasta scrisoare a fost inspirata de una asemanatoare, scrisa de Andreea pentru Tudor.

12 comentarii:

adinutz micutz pufos..ninge peste tine spunea...

Lig??? wow, felicitari!!!

Diana spunea...

pfoai de mine, cum m-ai emotionat si mi-ai adus inima in gat ca un ghem! minunat, minunat, minunat!si desigur, multe felicitari responsabilei :)

Andreea spunea...

:) you bought a bear, i give you a bear hug. si orice s-ar intampla, oricum s-ar intampla, niciunul dintre cei care cred in Bine nu-s nebuni. deci nici noi. see you tomorrow. que sera, sera. smoac!

Gabriela spunea...

Ce frumos! Cel mai frumos... (believe me, I've been there twice!)
Sa va traiasca printesa!

mariamirabela spunea...

Felicitari, mi-a placut f mult articolul, sa traiasca micuta Maria si bine a venit pe lume!

andru spunea...

Ooooof, Ina, Roz?!?! De ce nu despre puterea fustei in dungi de a invinge raul, despre puterea liliacului de a invinge raul, despre lucrurile simple, frumoase si necomerciale care inving raul? Dar sa stii ca emotia ta te face un om incredibil de bun, fericirea e o chestie supralicitata, megacliseizata, si spun asta ca sa-ti reamintesc ca totul va fi, este, este bine, iar povestile din saloane sunt basmele cu capcauni - nimeni n-a vazut niciodata unul, dar fiecare ar jura ca al lor era cel mai cumplit. So, sa nu crezi pe nimeni altcineva decat pe mine care-ti spun ca n-o sa fii niciodata mai aproape de Dumnezeu-sursa vietii-spiritul suprem-sensul ultim-zi-i oricum decat in clipa in care o sa tii o mogaldeata dintr-aia uratica in brate. (Si o spun cu tot cinismul, fiindca eu nu mi-s prin vocatie mamoasa...) Iar daca asta nu s-ar intampla fiindca ti-ar fi prea frica sa fii puternica, atunci cred ca as fi foarte trista pentru tine.

Bai, mi-e drag de tine! Macar asta e clar?

dobrecatalin spunea...

3.2 kg de Puritate si Inocenta!! :)
asta ti-a alungat norii :)

Felicitari!
Sa creasca sanatoasa si in Lumina!
..si in roz.. :)

thwers spunea...

Felicitari!
Sa le traiasca!

Stefanela spunea...

Sa creasca mare si frumoasa!
Ma bucur ca zambesti acum...

Ina spunea...

@All: Multumesc in numele Mariei, Ligiei si al meu pentru toate gandurile voastre frumoase! :)

Ana spunea...

In primul rand, vreau sa-i urez bun venit Mariei si felicitari proaspetei mamici!Ii doresc Mariei o viata colorata in roz, cu multe zambete, sanatate si tot ce Dumnezeu considera ca este mai bun pentru ea! Iar tu, Ina, esti o draguta! M-a impresionat scrisoarea ta la fel de mult cum m-a impresionat cea a Andreei! Am retrait, cu lacrimi in ochi,acele momente pe care nu le pot descrie in cuvinte...

Cu drag,
mama lui Tudor

Ina spunea...

@Everyone: Va multumesc din suflet, in numele Ligiei, Mariei si al meu pentru toate urarile si voastre minunate. >:D<

@Ana: Iti multumesc mult, mult de tot pentru cuvintele frumoase, m-a surprins si bucurat comentariul tau. :)

Din pacate Blogger a avut o problema zilele trecute si a sters din comentarii, iar eu mi-am permis sa-l adaug inapoi pe al tau, pentru ca mi se pare completarea perfecta a textului scris de mine. :)