Sambata trecuta eram cu mama la Gara de Nord, ne pregateam sa plecam acasa.
Mama avea un troller multicolor imens, eu un rucsac si o geanta de umar din care se ivea curios capul lui Lily. Dupa ce am cumparat biletele de tren, am mers la Spring Time sa ne luam sandvisuri. Atunci am remarcat ca cei doi barbati din spatele meu de la coada erau extrem de zambitori. Ceea ce mi s-a parut putin suspicios. Oglinda din holul de acasa imi transmisese subtil ca arat ca naiba. Well, de gustibus…
Mai facem cativa pasi si ne oprim la standul cu reviste. Alti tipi, alte zambete cu subinteles. Am inceput sa ma gandesc ca poate rochita mea scurta si inflorata era de vina. La chioscul cu dulciuri, un tip ma rugase chiar s-o iau inaintea lui. Sa nu subestimezi niciodata puterea pe care o rochie scurta inflorata o are asupra barbatilor, mi-am spus eu incantata in gand, hotarata sa maresc colectia de rochii scurte inflorate pe care le detin, imediat ce ajung acasa.
Pe masura ce ne indreptam catre peron, numarul barbatilor care pareau ca ma dezbraca cu privirea a crescut alarmant. Am inceput sa le zambesc inapoi. In fond trebuia sa le arat ca sunt si binecrescuta, nu doar superba si ravasitoare.
Si am tinut-o tot asa cu stima de sine la cote ridicol de ridicate, pana am ajuns pe peron si am decis sa pun gentuta cu Lily jos. Moment in care am dat cu ochii de coapsa mea stanga, care era la fel de goala ca in ziua in care vazusem lumina pentru prima oara, si m-am facut rosie ca sfecla fiarta.
Se pare ca rucsacul agatase rochita si o ridicase pana la brau, unde rochia, la randul ei, se prinsese in…hm…lenjeria intima. Ceea ce eu nu observasem din cauza ca geanta catelului imi bloca vizibilitatea. Asa ca iata-ma, facand parada in mijlocul Garii de Nord, cu rochia prinsa vitejeste in chiloti si cu un zambet larg si relaxat pe fata, de parca tocmai as fi iesit de la o petrecere cu ceai, si nu de pe platourile de filmare a unui film XXX.
Evident, pana a venit trenul, n-am mai facut contact vizual cu nimeni, fiind ocupata sa memorez toate cifrele de pe biletele de tren, sa le ridic la patrat si sa le inmultesc intre ele, cu o abnegatie care ar fi facut-o mandra pe profa mea de mate din liceu.
11 comentarii:
În scurt timp o să te amuzi pe seama întâmplării, numai să treacă jena de moment :D.
mai, dar chiar nimeni nu ti-a atras atentia? :))
:)) mi-a povestit o colega mai demult ca sora ei a patit ceva asemanator. mergea pe strada, barbatii intorceau privirile dupa ea admirativ, trecea prin parcuri, barbatii la fel. si-a dat seama ca partea dorsala ii era dezvelita abia cand s-a asezat pe scaunul rece din autobuz. ;))
@Oana: Abia acasa, la vreo 500 de kilometri de locul rusinii, am ras cu pofta. :))
@dobrecatalin: Mama era in dreapta mea, deci n-a vazut. Dar m-a intrebat acasa daca n-ar fi o idee mai buna sa iau o pereche de pantaloni, avand in vedere ca rucsacul poate ridica rochia. I hate to say this, but mothers are always right! (sper doar sa nu citeasca si ea randurile astea) :D
@Tomata cu scufita: Omg, saraca fata! :))Well, putem oricand sa sustinem ca noi de fapt purtam rochia asta de la Lana pe dedesubt. :D :))
hahaha, imi place rochia aia!
ce haios, imi aduce aminte de episodul cand ai ramas blocata in toaleta din Madrid...
intuitie de mama :))
asa-i ca n-o sa intri niciodata in politica?
@ructight: Asa-i, asa-i, stai linistit/a. :)
nu esti normala si mi-e foarte dor de tine!! :))))))))
@Chris: si mie de tineee! >:D<
Te-ai intoors:D Mi-era dor sa te citesc.
O prietena a patit-o mai demult pe o scara rulanta din magazinul Unirii. Fusta lunga i s-a prins intre trepte...
Trimiteți un comentariu