Inozza petitoarea

N-am stofa de Cupidon. In liceu am incercat sa leg prin vraja dragostei o colega de clasa si un amic al iubitului meu. I-a luat fetei cateva saptamani sa se dezlege (sau, ma rog, sa-l convinga pe individ sa n-o mai sune in fiecare zi si sa n-o mai urmareasca in drum spre casa).

Mi-am mai incercat mana, de-a lungul timpului, cu diversi prieteni si prietene. Am fost rugata sa imi pun arcul cu sagetile in cui (cu diverse variatiuni pe tema, implicand si locuri stramte in care ar fi ajuns arcul respectiv daca nu ma potoleam). Am cedat. 

 

                                                                                                                

Ieri, insa, s-a intamplat ceva care m-a facut sa realizez ca talentul meu pentru petit nu poate fi innabusit atat de usor. Cand esti facut pentru ceva, n-o poti nega, oricat s-ar stradui invidosii pe talentul tau sa te convinga de contrariu. Dar va voi lasa pe voi sa judecati daca am sau nu dreptate dupa ce va spun povestea.

Stateam ieri in fata calculatorului din redactie si incercam sa scriu un mail, cand atentia mi-a fost distrasa de doi colegi, prinsi intr-o conversatie foarte aprinsa. Se pare ca una dintre colegele mele a intalnit weekendul acesta in Club Control* un tanar deloc de lepadat, despre care tine minte doar ca il cheama Cristi* si ca lucreaza ca designer la firma Design Your Line** (*numele locurilor si persoanelor din aceasta poveste au fost schimbate pentru a proteja intimitatea protagonistilor **asta e nume pur fictiv, rima e doar bonus).

Problema era ca, desi in seara respectiva fata abordase atitudinea hard to get (cu refuzul de a-i da numarul de telefon si tot tacamul), la lumina zilei a ajuns sa-si regrete indaratnicia si sa vrea sa intre in contact cu junele clubber. Momentul in care am intrat eu in poveste a coincis cu discutia dintre ea si un coleg al nostru, care o ajutase sa gaseasca site-ul firmei Design Your Line si, implicit, numarul secretariatului. Se blocasera insa in aceasta faza a actiunii, deoarece niciunul dintre ei nu voia sa sune si sa ceara numarul de telefon al baiatului. 

-    Sun eu! m-am oferit fara sa stau pe ganduri. Ca sa fii un Cupidon bun trebuie sa fii jumatate kamikaze, jumatate exhibitionist, asta mi-am zis mereu (sa nu uitam ca in majoritatea reprezentarilor artistice, Cupidon nu manifesta niciun interes pentru haine si cu atat mai putin pentru lenjerie intima).

N-am avut timp sa-mi creez un scenariu mental, ca fata mi-a si pus telefonul cu numarul deja format in mana.

-  Buna ziua, Design Your Line!
-  Mda, buna ziua. Va sun pentru ca...aaa...as vrea un contact al domnului Cristi, care este desenator, pardon, designer la dumneavoastra.
-  Puteti sa-mi spuneti despre ce este vorba?
-  Pai, aaaa....sefului meu i-a fost recomandat domnul Cristi pentru un...aaa...proiect, dar persoana care l-a recomandat nu i-a dat si numarul de telefon, ci i-a spus doar numele firmei dumneavoastra.
-  Din partea carei companii sunati?
-  Aaaaa, nu sun din partea unei companii. Seful meu e....aaaa...o persoana fizica care vrea sa faca un proiect si are nevoie de contactul domnului Cristi.
-  Din pacate nu va pot da numarul lui de telefon, mi-a taiat secretara scurt elanul. Imi puteti spune despre ce proiect este vorba?
-  Doamna, eu sunt o simpla secretara, i-am raspuns cu demnitate, dar pe cel mai umil ton cu putinta. Mi s-a cerut sa obtin un contact al domnului Cristi. Inteleg ca nu-mi puteti da numarul lui de telefon, dar imi puteti da macar adresa lui de mail?
-  Pot sa va fac legatura direct cu domnul Cristi. 

Panica. Ce naiba ii spun aluia daca mi-l da la telefon?

-    Sa-mi faceti legatura direct cu domnul Cristi? am repetat eu cu voce tare. In incapere, trei perechi de ochi ma priveau bulbucati. Posesoarea uneia dintre perechi a inceput sa-si scuture capul ca sub imperiul unei crize de Alzheimer’s.
-    Daca altfel nu se poate, faceti-mi legatura! ii raspund eu darza si ma pregatesc de saltul in gol.

Pret de cateva secunde, receptorul mi-a fost inundat de o melodie clasica, dupa care am auzit o voce de barbat curios:

- Buna ziua, Cristi la telefon.

- Buna ziua, domnule Cristi! Cum ii spuneam si receptionerei de la firma dvs, sun din partea sefului meu, caruia i-ati fost recomandat pentru un proiect. Inteleg ca nu-mi puteti da un numar de telefon pentru a discuta detaliile, dar as aprecia macar o adresa de mail.
- Imi puteti spune, pe scurt, despre ce este vorba?, s-a aventurat Cristi precaut.

- Din pacate nu intra in atributiile mele. Veti primi toate detaliile pe mail, am turuit cat mai repede, convinsa fiind ca in momente ca acestea nu trebuie sa-i lasi adversarului niciun moment de respiro sau de dubiu (or both, for that matter).
- Ok, aveti pe ce sa notati?
- Da, notez. (in birou se lansasera deja petarde si artificii celebrative)
- Cristi punct Dumitrescu punct Design Your Line punct com punct ro.

Am repetat adresa rar si cu voce tare, in timp ce in celaltalt capat al biroului lumea se loga deja pe Facebook, cautand profilul lui Cristi. Cand am inchis, dupa ce i-am multumit frumos si l-am asigurat ca mailul va urma in curand, prietenul nostru avea deja un Friend Request in casuta de email.

Nu spun ca sunt mandra de mine sau de tertipurile josnice si teatrale la care sunt nevoita sa recurg pentru a face cuplurile sa se formeze si lucrurile sa functioneze, dar cea/cel care n-a suferit niciodata din dragoste sa arunce prima piatra.

Mda. Am banuit eu.

Sursa foto.