5 ani de Inozza @ lorgean theatre

Stiti cum e cand vi se indeplineste o dorinta si, in timp ce se intampla chestia asta, creierul vi se divide in doua, o parte care traieste din plin bucuria momentului, si o alta parte care se tot gandeste: "Whoa, chestia asta chiar e reala?"...? Ei bine, fix asa m-am simtit vineri seara.

De anul trecut mi-am propus ca anul asta, cand blogul implineste 5 ani, sa organizez o mica petrecere la care sa-i invit pe cativa dintre cititorii lui (ma rog, in marea lor majoritate cititoare, dar am zis sa nu fiu sexista ). Undeva in adancul inimii mi-era teama, totusi, ca dorinta asta o sa moara pe traseu, ca sute sau mii de alte promisiuni pe care mi le fac mie insami. 

Planetele s-au aliniat,  insa, anul asta sau, mai bine zis, o gramada de oameni pe care-i iubesc mi s-au alaturat si au acceptat sa-si sacrifice o seara pentru a-mi transforma dorinta in realitate. Trebuie sa le multumesc lui Lorin pentru ca ne-a gazduit la lorgean theatre, Olgai si lui Costin, doi operatori si editori video extrem de talentati, datorita carora o sa pot revedea seara asta oricand o sa vreau, Verei si lui Anton pentru ca au dat viata textelor mele, si prietenei mele, Alexandra, careia i-a apartinut ideea intregii seri. 

Va povestesc pe scurt, pana e gata filmuletul, despre ce a fost vorba: am ales 5 texte de pe blog pe care Vera si Anton le-au prezentat intr-un mic spectacol-lectura. Au fost rasete in hohote, dar si lacrimi, din cate mi s-a spus. Abia astept sa vad! Recunosc ca nu m-am uitat la "public" in tot acest timp: eram partial fascinata de a-mi auzi gandurile rostite de vocea minunatei Vera, partial jenata de cateva dintre lucrurile pe care le scrisesem. 

Am avut si doua surprize: o lectura din partea Andreei, care a debutat, astfel, pe prima ei scena "oficiala" si un mini-tort pentru Ana, care a implinit 24 de ani cu o zi in urma  si a plecat de la petrecerea mea direct la a ei (ceea ce mi s-a parut incredibil de dragut din partea ei, multumeeeesc, Ana!)

Ca la orice reprezentatie lorgean, spectatorii au adus obiecte pe care le asociaza cu tema "spectacolului" (Inozza, evident). Am primit, astfel, nu doar niste cadouri foarte, foarte simpatice, ci mai ales niste povesti minunate (fiecare si-a motivat, la final, alegerea).

Mai jos sunt niste imagini de la micul eveniment. Promit sa revin cu filmuletul cand e gata. Enjoy!  

Vera si Anton repetand de zor.  

Costi si Olga fixand luminile, inainte de venirea spectacorilor.  

Motor, actiune si...

Publicul a fost unul mic, dar foarte entuziast.  

 

Fata mea oh-so-embarassed spune totul. Pe viitor, inainte sa mai public un post o sa-l citesc cu voce tare.  

Doua dintre pozele mele preferate: toata lumea zambind larg, asa cum sper ca o faceti atunci cand cititi posturile mele si cum, din pacate, pana acum n-am avut sansa sa va vad. 

Prima surpriza a serii: debutul intr-ale actoriei al Andreei, indelung ovationat de publicul calduros.  

 

 A doua surpriza: mini-tortul pentru Ana, careia i-am cantat un ragusit si urlat (dar sincer) La multi ani!

  

Eu cu unul dintre cadouri si cu un Anton foarte zambaret in fundal.  

Obiectele mi-nu-na-te aduse de spectatori.

Pentru a afla cine ce a adus si povestile din spatele lor, trebuie sa asteptati filmuletul.